DECIZIA CIVILĂ NR. 1685/2009-
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civil declarate de recurentul contestator, domiciliat în O, B,. 2B,.A,.17, județul B și de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 438/LM din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului contestator G-lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 14 octombrie 2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentele recursuri sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, precum și împrejurarea că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură, la data de 24.11.2009 completare la motivele de recurs din partea recurentei intimate, după care:
Se comunică cu reprezentantul recurentului contestator completările la motivele de recurs, acesta învederând la rândul lui faptul că nu mai are alte cereri, solicitând în acest sens cuvântul asupra recursurilor de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentelor recursuri.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv modificarea parțială a hotărârii atacate în sensul precizării datei de la care să fie recalculate drepturile recurentului, retroactiv din data de 20.06.2005, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Cât privește recursul promovat de recurenta intimată, reprezentantul recurentului contestator solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 438/LM din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul G, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/27.03.2008 emisă de intimată, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
De asemenea, intimata a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.- din 14.01.1997, contestatorul a fost înscris la pensia pentru depusă și limită de vârstă, iar prin deciziile nr. -/21.02.2006 și nr. – din 27.03.2008 a fost recalculată pensia acestuia.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere la emiterea deciziei a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Potrivit aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de Apel Oradea (a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008), contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, tribunalul a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, prima instanță a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi tribuit să se concluioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat a fi însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, prima instanță a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 “prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 20 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr.226/2006.
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția și locul contestatorului -, sudor, maistru mecanic, motorist la de O, S și ținând seama și de adeverința nr.2739/20.11.2008, se încadrează în grupa II de muncă potrivit legislației anterioare și este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006 fapt ce reiese din carnetul de muncă al contestatorului.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 “asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 “Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015” la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că “pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.”
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis contestația în conformitate cu dispozitivul hotărârii recurate.
Fiind în culpă procesuală în temeiul art.274 Cod procedură civilă instanța a obligat intimata sa plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul recurent G și intimata Casa Județeană de Pensii B, recursurile fiind formulate în termen legal și scutite de taxa de timbru.
Recurentul G solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței recurate în parte, în sensul calculării și acordării drepturilor de pensie recalculate retroactiv, respectiv din data de 20.06.2005, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare arată recurentul că în dispozitivul sentinței s-a omis a se preciza data corectă de la care urmează a-i fi acordate drepturile de pensie recalculate astfel, că, raportat la momentul introducerii acțiunii, respectiv 20.06.2008, drepturile de pensie urmează a-i fi acordate cu începere de la data de 20.06.2005.
În drept sunt invocate prevederile art. 3 din DL nr.167/1958 și art. 87 din Legea nr.19/2000.
Recurenta Casa Județeană de Pensii B, solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de conterstatorul
Recurenta critică hotărârea recurată pentru nelegalitate și neteminicie arătând în motivare că în condițiile în care contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă și munca depusă prin decizia -/19.01.1997 drepturile de pensi fiindu-i stabilite și acordate în temeiul Legii nr. 3/1977, în mod greșit a considerat instanța de fond că în procesul de recalculare a pensiei cuvenit contestatorului sunt incidente dispozițiile Legii nr. 19/2000, respectiv ale Legii nr. 226/2006, arătând aceasta că în speță sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Referitor la dispozițiile Legii nr. 226/2006, menționează aceste dispoziții, nu sunt incidente în cauză, întrucât contestatorul a fost pensionat anterior datei de 01.04.2001 iar activitatea desfășurată de contestator nu se încadrează în dispozițiile acestei legi. De asemenea, arată că fostul angajator al intimatului nu se regăsește în lista cuprinsă în anexa 2 legii, condiție restrictivă impusă de Legea nr. 226/2006.
La dosar s-a depus de către recurenta Casa Județeană de Pensii B, o completare la motivele de recurs în cuprinsul căreia arată că în cazul reclaculării pensiei intimatului prin luarea în considerare a stagiului de 25 de ani, acesta nu mai beneficiază de dispozițiile OUG nr. 100/2008 a Legii nr. 218/2008 și a OUG nr. 209/2008.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1997, acesta fiind înscris la pensie în baza deciziei nr.-/14.01.1997 emisă de Casa Județeană de Pensii B.
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul a desfășurat activitate în grupa II de muncă o perioadă de 27 ani, 4 luni și 0 zile și în grupa a III-a 10 ani, 10 luni și 27 zile, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr.3/1977, sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul G solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG 4/2005, ale Legii nr. 19/2000 și ale Legii nr.226/2006 prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 25 ani prevăzut de Legea nr. 19/2000 și respectiv Legea nr. 226/2006, în considerarea activității desfășurate de acesta în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea în vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de Apel Oradea, a fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv Legea nr. 226/2006 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare a României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de Apel Oradeaa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000 respectiv Legea nr.226/2006, astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2008 și cum contestatorul întrunește condițiile de a i se recalcula pensia cu un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, criticile recurentei axate pe greșita reținere a stagiului complet de cotizare în condițiile Legii nr. 226/2006 sunt apreciate ca nefondate, în mod corect reținând instanța de fond că, dată fiind activitatea desfășurată de contestator în condiții speciale, pe o perioadă mai mare de 25 de ani (, sudor, maistru mecanic și motorist la, SC SA S) sunt incidente dispozițiile art. 3 și 5 din Legea nr. 226/2006.
Critica recurentei Casa Județeană de Pensii B privind neincidența Legii nr. 226/2006 urmare a faptului că unitatea angajatoare nu se regăsește în anexa 2 Legii nr. 226/2006, vor fi înlăturate ca nefondate neputându-i-se imputa contestatorului lipsa de diligență a unității în a face demersurile necesare pentru înscrierea în categoria unităților prevăzute în această anexă.
În ce priveșta data acordării drepturilor recalculate, în speță sunt incidente dispozițiile art. 169 al. 3 din Legea nr. 19/2000, astfel că, în condițiile în care recurentul nu a făcut dovada formulării unei cereri de recalculare pe cale administrativă, cererea acestuia privind acordarea drepturilor retroactiv este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 226/2006 nu era în vigoare în anul 2005 pentru a se acorda aceste drepturi astfel cum solicită recurentul.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondate ambele recursuri, menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul contestator, domiciliat în O, B,. 2B,.A,.17, județul B și de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 438/LM din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 10.12.2009
– dactilografiat grefier – 11.12.2009 – 4 ex.
–comunicat -14.12.2009 – 2 ex.
-, domiciliat în O, B,. 2B,.A,.17, județul
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
