DECIZIA CIVILĂ NR. 1741/2009-
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în de B, sat., nr. 45, județul B, împotriva sentinței civile nr. 106/LM din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 25.11.2009 întâmpinare din partea intimatului contestator, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, văzând, de asemenea, și faptul că părțile au solicitat soluționarea prezentului litigiu și în lipsa acestora, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la judecarea prezentei căi de atac.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 106/LM din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.17241/03.06.2008 emisă de intimată, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 21 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a fost înscris la pentru muncă depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr.17241/13.08.1985.
Cu ocazia recalculării pensiei reclamantului prin decizia de pensionare nr. 17241/30.06.2005 intimata a utilizat la calcul un stagiu complet de cotizare de 30 ani.
Referitor la legea aplicabilă, tribunalul a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat însă a fi cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus concluzia că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă contestatorului este Legea 19/2000.
Art. 44 din Legea nr.19/2000 prevede că “asigurații prevăzuți la art. 20 lit. a), c) și d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) si (2) ale art. 43, beneficiază de pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele nr. 4 si 5”.
Art.77 alin.3 prevede că “În situațiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 si 5”.
Conform anexei nr.4 din Legea nr.19/2000 la un stagiul de cotizare realizat în condiții speciale cuprins între 18 și 20 ani stagiul total de cotizare necesar este de 21 ani, cu condiția realizării unui stagiu de cotizare realizat în alte condiții de muncă.
Prima instanță a reținut împrejurarea că, contestatorul dovedește o vechime de 19 ani 1 lună și 23 de zile în grupa I a de muncă și 4 ani 6 luni și 6 zile în grupa a III a de muncă astfel încât sunt îndeplinite condițiile impuse de art.44 și 77 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.44 din Legea nr.19/2000 coroborat cu art.77 alin.3 din Legea nr. 19/2000, a admis contestația conform dispozitivului hotărârii recurate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B – O, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că, instanța se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art.2 din HG. Nr. 1550/2004, eronat apreciind că stagiul de cotizare ce trebuie utilizat în cazul contestatorului nu este cel prevăzut de Legea nr.3/1977, sub imperiul căruia s-au deschis drepturile sale la pensie.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1985, acesta fiind înscris la pensie în baza deciziei nr. 17241 emisă de Casa Județeană de Pensii
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul a desfășurat activitate în condiții speciale de muncă o perioadă de 19 ani 1 lună și 23 zile iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr. 3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul Mistra solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul nr.OUG4/2005 prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 20 de ani prevăzut de art.20 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000, în considerarea activității desfășurată de acesta în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977, stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea în vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei practica Curții de APEL ORADEA, a fost constantă în a considera că persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de APEL ORADEAa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000 astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2008 și cum contestatorul întrunește condițiile de a i se recalcula pensia cu un stagiu complet de cotizare de 21 ani, în considerarea activității desfășurată în condiții speciale, incidente fiind dispozițiile art.77 alin.3 și 44 din Legea nr.19/2000, criticile recurentei fiind nefondate în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în de B, sat., nr. 45, județul B, împotriva sentinței civile nr. 106/LM din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 16.12.2009
– dactilografiat grefier – 16.12.2009 – 4 ex.
–comunicat – 17.12.2009- 4 ex.
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
-, domiciliat în de B, sat., nr. 45, județul
