Prin actiunea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 12 mai 2010 sub nr. 2659/87/2010 ,reclamantul Prefectul Judetului Teleorman a chemat în judecata Consiliul local al municipiului Rosiorii de Vede ,pentru a se dispune anularea hotarârii nr. 24 din 12.03.2010 prin care s-a aprobat lista solicitarilor si ordinea de prioritate pentru repartizarea locuintelor pentru tineri ,destinate închirierii ,în mun. Rosiorii de Vede.
În motivarea cererii sale reclamantul a aratat ca prin hotarârea mentionata Consiliul local al mun. Rosiorii de Vede a aprobat „ordinea de prioritate si lista solicitantilor pentru repartizarea locuintelor pentru tineri ,destinate închirierii ,în mun. Rosiorii de Vede „.
La baza adoptarii acestei hotarâri au stat expunerea de motive nr. 5011/09.03.2010 a Primarului mun. Rosiorii de Vede ,raportul de specialitate al Serviciului Public Local Asistenta Sociala si Autoritate Tutelara nr. 5012/09.03.2010 ,avizul Comisiei pentru probleme de munca,protectie sociala din cadrul Consiliului local al mun. Rosiorii de Vede ,procesul verbal nr. 4307/614 A.S./26.02.2010 al Comisiei Sociale numita prin dispozitia Primarului mun. Rosiorii de Vede nr. 77/01.02.2010 ,HCL al mun. Rosiorii de Vede nr. 108/30.11.2009 .
Ca temei juridic au fost invocate prevederile din Legea 572/1998 ,prevederile HGR nr. 962/2001 si art. 36 alin.2 lit.d ,alin.6 lit a si alin. 3 din Legea nr. 215/2001 republ.
Sustine reclamantul ca potrivit HGR nr. 962/2001, solicitarile /cererile privind repartizarea de locuinte pentru tineri ,destinate închirierii ,se înregistreaza în ordinea primirii acestora si se analizeaza de comisii sociale. Aceste comisii sociale la nivelul unitatilor administrativ teritoriale se constituie prin dispozitia primarului ,iar componenta lor trebuie sa respecte structura pe specialitati aprobata de consiliul local prin hotarâre .
La data emiterii dispozitiei nr. 77 /01.02.2010 privind „stabilirea Comisiei Sociale si a metodologiei de lucru pentru analizarea solicitarilor ,stabilirea ordinii de prioritate si repartizarea de locuinte pentru tineri ,destinate închirierii ,construite prin ANL „ la nivelul mun. Rosiorii de Vede nu exista hotarâre a autoritatii publice locale deliberative prin care sa fie aprobata structura pe specialitati a membrilor comisiei sociale ,astfel ca la emiterea dispozitiei sus mentionate au fost încalcate prevederile art. 14 alin. 3 si 4 din HGR nr. 962/2001 modif. si complet.
Astfel ,sustine reclamantul ,cum comisia sociala de la nivelul mun. Rosiorii de Vede a fost constituita cu încalcarea prevederilor legale în domeniu ,hotarârea Consiliului local nr. 24 din 12.03.2010 prin care a fost aprobata lista solicitantilor care au acces la locuintele pentru tineri ,destinate închirierii , propusa de comisia sociala este nelegala.
Apreciaza reclamantul ca ,în speta, sunt aplicabile dispozitiile Legii 340/2004 privind Prefectul si institutia prefectului,Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ ,ale Legii 215/2001 republicata privind administratia publica locala,prevederile Legii 24/2000 si ale HGR nr. 962/2001.
În sustinerea actiunii reclamantul a depus; hotarârea Consiliului local al mun. Rosiorii de Vede nr. 24/12.03.2010 si anexele acesteia.
Prin întâmpinare înregistrata la data de 27.05.2010 (f 23) Consiliul local al mun. Rosiorii de Vede a solicitat respingerea actiunii ca fiind nefondata ,sustinând ca reclamantul nu invoca vreun motiv de nulitate a HCL nr. 24/2010 ci numai faptul ca dispozitia nr. 77/01.02.2010 care a stat la baza emiterii hotarârii a carei anulare se cere ,este nelegala .Mai sustine pârâta ca dispozitia nr. 77/2010 emisa de Primarul mun. Rosiorii de Vede de constituire a comisiei sociale pentru analizarea solicitarilor ,stabilire a ordinii de prioritate si repartizarea de locuinte pentru tineri ,destinate închirierii, nu a produs nici o vatamare a drepturilor sau intereselor vreunui subiect de drept public sau privat.
În aparare pârâta a depus Dispozitia nr. 77/01.02.2010 emisa de primarul mun. Rosiorii de Vede .
Analizând actele dosarului în raport de sustinerile partilor si dispozitiile legale aplicabile ,Tribunalul apreciaza actiunea ca fiind neîntemeiata pentru urmatoarele argumente;
Prin hotarârea nr. 24 din 12.03.2010 ,Consiliul local al mun. Rosiorii de Vede a aprobat lista si ordinea de prioritate pentru solicitantii de locuinte pentru tineri ,destinate închirierii în mun. Rosiorii de Vede .
La baza adoptarii acestei hotarâri au stat ; expunerea de motive nr. 5011/09.03.2010 a Primarului mun. Rosiorii de Vede ,raportul de specialitate al Serviciului Public Local Asistenta Sociala si Autoritate Tutelara nr. 5012/09.03.2010 ,avizul Comisiei pentru probleme de munca,protectie sociala din cadrul Consiliului local al mun. Rosiorii de Vede ,procesul verbal nr. 4307/614 A.S./26.02.2010 al Comisiei Sociale numita prin dispozitia Primarului mun. Rosiorii de Vede nr. 77/01.02.2010 ,HCL al mun. Rosiorii de Vede nr. 108/30.11.2009 . Ca temei juridic au fost invocate prevederile din Legea 572/1998 ,prevederile HGR nr. 962/2001 si art. 36 alin.2 lit.d ,alin.6 lit a si alin. 3 din Legea nr. 215/2001 republicata.
Potrivit dispozitiilor art. 14 alin.2 din HGR nr. 962/2001 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 ,solicitarile /cererile privind repartizarea de locuinte pentru tineri ,destinate închirierii ,se înregistreaza în ordinea primirii acestora si se analizeaza de comisii sociale.
Aceste comisii sociale se constituie prin dispozitie a Primarului ,iar structura pe specialitati a membrilor comisiilor sociale se aproba de consiliile locale la propunerea primarilor localitatilor.
Potrivit dispozitiilor art. 15 alin.2 din HGR nr. 962/2001 lista solicitantilor care au acces la locuintele pentru tineri ,destinate închirierii precum si stabilirea listei de prioritati în solutionarea acestora ,se aproba prin hotarâre a consiliului local a comunei ,orasului ,mun. ,dupa caz.
Prin dispozitia nr. 77 din 01.02.2010 ,Primarul mun. Rosiorii de Vede a stabilit componenta comisiei sociale pentru analizarea solicitarilor ,stabilirea ordinii de prioritate si repartizarea de locuinte pentru tineri ,destinate închirierii
De remarcat este faptul ca reclamantul nu contesta modul de stabilire a accesului la locuinte sau de acordare a prioritatilor în solutionarea cererilor ,ci numai faptul ca la data de 01.02.2010 când s-a constituit prin Dispozitia Primarului cu nr. 77 comisia sociala pentru analizarea solicitarilor ,stabilire a ordinii de prioritate si repartizarea de locuinte pentru tineri ,destinate închirierii , nu exista o hotarâre a autoritatii publice locale deliberative prin care sa fie aprobata structura pe specialitati a membrilor comisiei sociale.
Însa în prezenta speta ,instanta este investita numai cu analizarea legalitatii HCL nr. 24/12.03.2010 astfel ca nu poate verifica legalitatea Dispozitiei Primarului nr. 77/01.02.2010 .
Cum singurul motiv de nelegalitate a hotarârii contestate invocat ,este nelegalitatea Dispozitiei nr. 77/2010 a Primarului mun. Rosiorii de Vede care a stat la baza emiterii HCL a carei anulare se cere ,si cum reclamantul nu a facut dovada anularii acestei dispozitii si nici nu a cerut în prezenta cauza verificarea legalitatii acestei dispozitii , Tribunalul va respinge actiunea reclamantului ca fiind nefondata.
In baza art.17 din OUG nr.123/2006, utilizarea sprijinului financiar de catre producatorii agricoli în alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitat este interzisa si se considera sprijin necuvenit si se recompenseaza potrivit legii.
În lipsa unor prevederi legale exprese care sa investeasca instanta de administrativ potrivit dreptului comun.
La data de 28 aprilie 2010 a fost primit la Tribunalul Teleorman – sectia CMASCAF dosarul nr. 501/339/2010 privind pe reclamanta Agentia de PIati si Interventie pentru Agricultura –Teleorman (APIA) în contradictoriu cu pârâtul R.M. .
Prin sentinta civila nr. 250/12.04.2010 Judecatoria Zimnicea admite exceptia necompetentei materiale si declina competenta de solutionare a cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 501/339/2010 în favoarea Tribunalului Teleorman – sectia CMASCAF .
Retine instanta ca prin cererea de chemare în judecata înregistrata la Judecatoria Zimnicea sub nr. 501/339/2010 din 16.02.2010 reclamanta Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura ( APIA) în contradictoriu cu pârâtul R.M. a solicitat pronuntarea unei hotarâri, prin care pârâta sa fie obligata la restituirea sumei de 1500 lei cu titlu de creanta ( plata nedatorata ) actualizata cu dobânda legala conform art. 17 alin. 2 din OUG nr. 123/2006, de la data punerii în întârziere pâna la data efectuarii platii inclusiv , cu cheltuieli de judecata.
În motivare, reclamanta arata ca prin cererea nr. 4699/15.10.2007 pârâtul R.M. a solicitat sprijin financiar pentru înfiintarea culturii de toamna a anului 2007 de la reclamanta în baza Ordinului MADR nr. 685/2007 pentru modificarea Anexei F la Ordinul MAPDR nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitatile din sectorul vegetal, zootehnic , al îmbunatatirilor funciare si al organizarii si sistematizarii teritoriului precum si conditiile de eligibilitate .
Pârâtul a solicitat sprijin agricol de la bugetul de stat pentru o suprafata de 13 ha , pentru cultura de grâu si a primit bonuri valorice în suma de 6500 lei si s-a obligat prin cererea de sprijin ca în cazul în care nu realizeaza suprafetele pe culturi specificate , sa restituie sumele reprezentând sprijin financiar nejustificat.
La data verificarii culturii pentru care s-a formulat cererea de sprijin , conform art. 15 din Ordinul nr. 687/2007 s-a încheiat si procesul verbal de receptie si restituire nr.4650 /16.06.2008, prin care s-a constatat ca suprafata de 3 ha pentru care s-a acordat subventie de la bugetul de stat , pârâtul a facut dovada cu documente ca a înfiintat cultura de grâu pe o suprafata de 3 ha, rezultând suma nejustificata în valoare de 1500 lei pentru 3 ha de grâu necultivate pe care pârâtul trebuie sa o restituie ca suma necuvenita conform procesului verbal de receptie si restituire .
Sustine reclamanta ca a încercat recuperarea acestei sume , fara vreun rezultat , ca pârâtul a fost pus în întârziere potrivit art. 1079 si art. 1081 Cod Civil.
Reclamanta si-a întemeiat cererea de chemare în judecata pe dispozitiile art. 1092, art. 1105 Cod Civil, Ordinul MADR nr. 687/2007b , OUG nr. 123/2006 , Codul de Procedura Fiscala si art. 6 din Codul de Procedura Civila.
Au fost anexate cererii de chemare în judecata în xerocopie: proces verbal de receptie si restituire , nr. 4699/16.06.2008 , cererea nr. 4699/15.10.2007, extras din manualul de proceduri.
Cu privire la exceptia necompetentei materiale invocata de pârâta la 18.05.2010 :
Art. 17 din OUG nr. 123/2006 pentru aprobarea acordarii sprijinului financiar, producatorilor agricoli din sectorul vegetal , zootehnic al îmbunatatirilor funciare si al organizarii si sistematizarii teritoriului prevede la alin. 1 ca utilizarea sprijinului financiar pentru alte scopuri decât pentru cele pentru care a fost solicitat este interzisa si se considera sprijin financiar necuvenit si la alin. 2 ca sumele necuvenite acordate sub forma de sprijin se recupereaza , cu aplicarea dobânzilor si penalitatilor prevazute de legislatia în vigoare .
Astfel, executivul nu a prevazut o competenta speciala a instantelor de judecata în solutionarea litigiilor privind recuperarea sprijinului financiar acordat producatorilor agricoli si utilizat în alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitat .
În lipsa unor prevederi exprese care sa investeasca instanta de contencios administrativ în solutionarea unei astfel de cauze, aceasta instanta nu are competenta materiala de solutionare .
În temeiul art. 158 Cod Procedura Civila va fi admisa exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Teleorman – sectia CMASCAF – cu consecinta declinarii competentei în favoarea Judecatoriei Zimnicea , ca instanta de drept comun în solutionarea cauzei de fata potrivit art. 1 Cod Procedura Civila , valoarea litigiului nefiind mai mare de cinci sute mii lei ( cinci miliarde lei ) .
În temeiul art. 20 alin. 2 Cod Procedura Civila instanta constata conflict negativ de competenta si în temeiul art. 21 Cod Procedura civila va suspenda orice alta procedura si va înainta dosarul instantei în drept sa hotarasca asupra conflictului în cauza , Curtea de Apel Bucuresti .
În conformitate cu prevederile art. 4042 alin. 2 din Codul de procedura civila , daca instanta care a desfiintat hotarârea executata a dispus rejudecarea în fond a procesului si nu a luat masura restabilirii situatiei anterioare executarii , aceasta masura se dispune de instanta competenta sa rejudece fondul.
Prin cererea înregistrata pe rolul instantei sub nr. 1562/87/2010 la data de 29.03.2010, reclamanta S.C. OMV Petrom S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. I. , în baza art. 404 – 4042 alin 3 Cod proc. civ., restabilirea situatiei anterioare executarii sentintei civile nr. 534/04.02.2008, pronuntata în dosarul nr. 3384/87/2007 de Tribunalul Teleorman, desfiintata prin decizia civila nr. 4179/29.10.2008 a Curtii de Apel Bucuresti, în sensul obligarii pârâtului la restituirea sumei de 4.904 lei platita voluntar, suma actualizata la data platii efective în functie de rata inflatiei.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr. 534/04.02.2008 pronuntata de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 3384/87/2007, s-a admis actiunea pârâtului Barbu Ion având ca obiect drepturi salariale, fiind obligata la plata drepturilor banesti solicitate, hotarâre ramasa definitiva si executorie.
În temeiul art. 3711 Cod procedura civila, s-a achitat voluntar pârâtului suma de 4.904 lei.
Prin decizia civila nr. 4179/29.10.2008, Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul declarat de S.C. OMV Petrom S.A., a desfiintat sentinta civila a Tribunalului Teleorman si a trimis cauza spre rejudecare.
Pe cale de consecinta, în baza art. 311 Cod procedura civila conform cu care „hotarârea casata nu are nicio putere” si actele de efectuate în baza hotarârii casate sunt desfiintate de drept, asa cum dispune alin. 2 al aceluiasi articol.
În acelasi sens sunt si dispozitiile art. 4041 Cod procedura civila, conform carora „în toate cazurile în care se desfiinteaza titlul executoriu [….] , cel interesat are dreptul la întoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia”.
În speta , restabilirea situatiei anterioare ar avea loc prin restituirea sumelor de bani achitate în baza titlului desfiintat, adica a sumei de 4.904 lei, achitata în executarea sentintei sus mentionate.
În vederea repararii integrale a prejudiciului cauzat, reclamanta solicita actualizarea sumei executate la data platii efective, în functie de rata inflatiei.
În drept, reclamata si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 311 , 4041 si art.4042 alin. 3 Cod procedura civila.
În dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv: dovada platii voluntare, sentinta civila nr. 534/04.02.2008 pronuntata de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 3384/87/2007, decizia nr. 4179R/29.10.2008 a Curtii de Apel Bucuresti.
Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport cu dispozitiile legale incidente, Tribunalul constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 534/04.02.2008, Tribunalul Teleorman – Sectia de Litigii de Asigurari Sociale si Contencios Administrativ Fiscal a admis actiunea formulata de pârâtul B. I. si a obligat reclamanta la plata drepturilor banesti reprezentând suplimentari salariale pentru sarbatorile de Paste si de Craciun, proportional cu perioada efectiv lucrata, calculate la nivelul salariului de baza mediu pe unitate, actualizate la data platii.
În temeiul art. 3711 Cod procedura civila, reclamanta a platit voluntar pârâtului suma de 4.904 lei, asa cum rezulta din adresa nr. 1385/15.04.2010 emisa de Raiffeisen Bank (fila 12).
Împotriva acestei sentinte reclamanta a declarat recurs, admis prin decizia civila nr. 4179R/29.10.2008 de Curtea de Apel Bucuresti, sentinta recurata fiind casata si cauza trimisa spre rejudecare.
Potrivit art.4041 alin.1 Cod procedura civila „În toate cazurile în care se desfiinteaza titlul executoriu sau însasi executarea silita, cel interesat are dreptul la întoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia”.
Conform art.4042 alin.3 Cod procedura civila „Daca nu s-a dispus restabilirea situatiei anterioare în conditiile alin.(1) si (2), cel îndreptatit o va putea cere instantei judecatoresti competente potrivit legii”.
În cazul de fata, instanta de control a admis recursul si a casat sentinta prin care reclamanta a fost obligata sa-i plateasca pârâtului drepturile reprezentând suplimentari salariale cu ocazia sarbatorilor de Paste si de Craciun.
Având în vedere dispozitiile art. 311 Cod procedura civila, titlul executoriu în temeiul caruia au fost executate aceste drepturi a fost desfiintat, si ca atare nu mai exista un temei legal pentru plata facuta pârâtului de catre reclamanta..
Potrivit art. 1092 alin (1) Cod civil, „Orice plata presupune o datorie; ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii.” . Conform art. 272 alin (1) Codul muncii, „Salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie”,
Având în vedere aceste dispozitii legale, Tribunalul va admite cererea reclamantului de restabilirea situatiei anterioare executarii sentintei civile nr. 534/04.02.2008 pronuntata de Tribunalul Teleorman, urmând sa oblige pârâtul sa restituie acestuia suma 4.904 lei, suma neactualizata cu rata inflatiei.
Sustinerea reclamantului de actualizare a sumei în functie de rata inflatiei nu poate fi primita deoarece pârâtul a fost de buna credinta, întemeindu-si cererea de executare pe o hotarâre judecatoreasca definitiva si executorie.
Potrivit art. 272 alin (1) Codul muncii coroborat cu art. 994 Cod civil, acesta nu poate fi obligat decât la restituirea sumei totale pe care pe care a încasat-o în temeiul titlului executoriu care ulterior a fost desfiintat.
În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare pentru o persoana care a lucrat în grupa I de munca este de 20 de ani si nu de 30 de ani.
Prin actiunea înregistrata la nr.1298/87 din 16.03.2010, reclamantii S. M., B. M. si N. E. prin reprezentantul lor Sindicatul Învatamântului Preuniversitar Teleorman au chemat în judecata pe pârâtii Gradinita de copii nr.5 Rosiori de Vede, Consiliul Local al municipiului Rosiori de Vede si Primarul – Institutia Primarului municipiului Rosiori de Vede si Inspectoratul Scolar Teleorman pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtilor la plata drepturilor salariale neacordate – reprezentând contravaloarea transelor suplimentare care se acorda la 30,35 si peste 40 de ani de activitate în învatamânt – pe o perioada începând cu 3 ani anterior introducerii actiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) si pâna la data pronuntarii sentintei în prezenta acuza, actualizata în functie de coeficientul de inflatie, defalcat pe fiecare luna, pâna la data efectiva a platii, în concordanta cu prevederile art.50 alin.(1) si (2) din legea nr.128/1997, cu modificarile si completarile ulterioare; obligarea pârâtelor unitati de învatamânt sa asigure plata transelor suplimentare care se acorda la 30,35 si peste 40 de ani de activitate în învatamânt, conform prevederilor art.50 alin.(1) si (2) din Legea nr.128/1997, cu modificarile si completarile ulterioare.
În motivarea actiunii reclamantii au aratat ca, salarizarea personalului didactic este reglementata în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de alte acte normative care reglementeaza salarizarea personalului bugetar – OUG nr.65/2004, OG nr.4/2006, OG nr.11/2007, precum si, de Ordinele Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului nr.4848 bis/01.10.2004, nr.3541/04.04.2006 si nr.1350/20.06.2007.
Au precizat reclamantii ca, raportat la prevederile art.50 alin.(1) si (2) din Statutul personalului didactic, salariatii din învatamânt – personal didactic, trebuiau sa beneficieze de cele trei transe suplimentare de vechime care se acorda la 30,35 si 40 de ani de vechime în învatamânt, iar pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime trebuia sa li se acorde o crestere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzator transei anterioare de vechime.
S-a mai aratat de catre reclamanti ca, desi îndeplinesc conditiile de vechime prevazute expres de art.50 alin.(1) – respectiv au 30,35 si peste 40 de ani de activitate în învatamânt, astfel cum rezulta si din adeverintele emise de unitate de învatamânt, nu au beneficiat de salarizarea corespunzatoare celor trei transe de vechime.
În drept cererea a fost întemeiata pe prevederile art.112 Cod procedura civila , art.6 alin.(2) si art.283 alin.(1) lit.(c) Codul muncii, art.67 din Legea 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, art.48-50 din Legea nr.128/1997, OUG 68/2004, OUG 18/2005, OG 4/2006, OG 11/2007, OG 15/2008 si Ordinele emise de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, mentionate în cuprinsul actiunii.
În dovedirea actiunii reclamantii au depus la dosar : tabel nominal ce atesta calitatea de cadre didactice si calitatea de membrii de sindicat; adeverintele eliberate de conducerea scolii ce atesta vechimea în activitatea didactica a fiecarui reclamant în parte.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului Rosiorii de Vede a depus la dosar întâmpinare , prin care a invocat : exceptia lipsei capacitatii sale procesuale de folosinta, aratând în esenta ca,în calitate de autoritate deliberativa, consiliul local nu este persoana juridica de drept civil, întrucât nu are patrimoniu si corelativ nu are capacitate de folosinta si nici buget propriu de venituri si cheltuieli;exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, motivând ca, în materie de finantarea a învatamântului preuniversitar de stat are doar obligatia de a asigura sumele necesare finantarii complementare , finantare, care nu include cheltuieli de personal, ci doar pe cele prevazute de art. 167 alin. 4 si 6 din Legea nr. 84/1995.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului Rosiorii de Vede a formulat cerere de chemare în garantie a Directiei Generale a Finantelor Publice a Judetului Teleorman, pentru ca în situatia în care va cadea în pretentii chemata în garantie sa fie obligata ca, prin decizie, sa repartizeze municipiului Rosiorii de Vede, sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata, prevazute de art.5 alin.6 din Legea nr.11/2010, necesare finantarii cheltuielilor ocazionate de plata drepturilor pretinse de reclamantii.
În motivarea cererii pârâtul a aratat ca , potrivit art.5 alin.6 si art.5 alin.4 lit.a din Legea nr.11/2010, DGFP Teleorman , prin decizie a directorului acesteia, are obligatia legala de a repartiza municipiului Rosiorii de vede, sumele necesare efectuarii cheltuielilor cu drepturile salariale cuvenite personalului angajat de unitatile de învatamânt preuniversitar de stat.
Pârâtul Primarul municipiului Rosiorii de Vede a depus, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive si capacitatii procesuale pasive aratând, în esenta ca, putea fi chemat în instanta în calitate de pârât doar în situatia în care reclamantul ar fi dovedit instantei ca a fost împiedicat sa-si valorifice aceste drepturi salariale printr-un act distinct emis de catre primar (dispozitie) sau ca primarul nu ar fi sprijinit consiliul local în procedura de alocare de la bugetul local a sumelor pretinse de reclamant cu titlu de drepturi salariale, în cauza neexistând o astfel de situatie.
A anexat întâmpinarii decizia nr.4685/R din 24.06.2009 a Curtii de Apel Bucuresti.
Pârâtul Inspectoratul Scolar Judetean Teleorman a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, sustinând ca, nu se afla în raport juridic de munca si fiscal cu reclamantii.
Reclamantul a depus raspuns la întâmpinarea formulata de pârâtul Consiliul Local Rosiorii de Vede, aratând ca, acesta are calitate procesuala pasiva si capacitate procesuala de folosinta, având competente legale în domeniul repartizarii fondurilor financiare catre unitatile din învatamântul preuniversitar de stat.
Referitor la cererea de chemare în garantie a DGFP Teleorman reclamantul a aratat ca, este inadmisibila în dreptul muncii.
Examinând cererea reclamantilor prin prisma probelor administrate si prevederilor legale incidente în cauza se apreciaza ca fiind întemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
Salarizarea personalului didactic se realizeaza potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Dispozitiile art.48 din Legea nr.128/1997 prevad ca, salariul personalului didactic se compune din salariul de baza stabilit conform legii si o parte variabila constând în adaosuri, sporuri si alte drepturi salariale suplimentare.
De asemenea art.41 alin.1 prevede salarizarea personalului didactic se stabileste diferentiat în raport cu functia si norma didactica îndeplinita, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea functiei didactice, gradul didactic, titlul stiintific, vechimea recunoscuta în învatamânt , calitatea activitatii instructive educative, locul si conditiile specifice în care se desfasoara activitatea.
Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 „personalul didactic din învatamântul preuniversitar beneficiaza de transele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30,35 si la peste 40 de ani de activitate în învatamânt”.
Conform aliniatului al doilea al aceluiasi text, „pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o crestere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzator transei anterioare de vechime.
Din interpretarea gramaticala, logica si sistematica a acestor prevederi legale rezulta ca personalul didactic din învatamânt cu gradul I si care îndeplineste conditiile de vechime mentionate în text, este îndreptatit sa beneficieze, pe lânga drepturile salariale ce-i sunt recunoscute de lege, de o suplimentare a acestora, constând dintr-o majorare cu 1/25 a coeficientului de ierarhizare corespunzator transei anterioare de vechime.
Împrejurarea ca este vorba de un drept salarial în plus acordat de legiuitor este demonstrata de faptul ca în continutul art.50 aliniatul 1 din Legea nr.128/1997 se foloseste în mod expres sintagma „transe suplimentare”. Or, termenul „suplimentar” exprima tocmai intentia legiuitorului de a dispune ca personalul didactic cu vechime de peste 30,35 si 40 ani în învatamânt sa beneficieze peste ceea ce i se cuvine potrivit legii cu titlu de drepturi salariale, de înca un drept, cel ce decurge din continutul art.50 aliniatul 2.
Mai precis , în completarea transelor legale de vechime prevazute pentru personalul didactic la care face referire art.50 alin.1, acesta este în drept sa i se recunoasca si sa i se plateasca majorarea stipulata de art.50 aliniatul 2.
Art.5 din OG nr.15/2008, care prevedea includerea transelor suplimentare prevazute de art.50 din Legea nr.128/1999 în coeficientii de ierarhizare din anexele actului normativ a fost declarat neconstitutional prin Decizia nr.983/2009 a Curtii Constitutionale.
Prin adresa nr.246 din 19.01.2010 pârâta Gradinita de Copii nr.5 Rosiorii de Vede învedereaza instantei ca, nu s-a aplicat cresterea de 1/25 pentru transe suplimentare de vechime prevazute de art.50 al.1 si 2 din Legea 128/1997 modificata.
În privinta însa a perioadei pentru care reclamantii solicita plata drepturilor salariale, respectiv, 16.03.2007 si pâna la data pronuntarii sentintei, nu poate fi primita cererea acestora, pentru întreaga perioada, întrucât normele care reglementeaza dreptul salarial suplimentar pretins si-au încetat aplicabilitatea la data de 31.12.2009 prin intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice.
Capatul de cerere privind obligarea pârâtelor – unitati de învatamânt sa asigure plata transelor suplimentare care se acorda la 30,35 si peste 40 de ani de activitate în învatamânt se va respinge ca nefondat, având în vedere ca, finantarea unitatilor de învatamânt preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unitatilor administrativ teritorial pe a caror raza îsi desfasoara activitatea – art.XIII din OUG nr.32/2001, iar repartizarea si asigurarea fondurilor banesti necesare platii drepturilor salariale solicitate în cauza reprezinta atributia consiliului local, si nu, a unitatii scolare.
Fata de considerentele expuse, se va admite în parte actiunea, obligând pârâtii sa plateasca reclamantilor, drepturile banesti ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 si 2 din Legea nr.128/1997 pentru perioada 16.03.2007 – 31.12.2009, drepturi banesti ce vor fi actualizate în functie de coeficientul de inflatie, la data platii efective a acestora; se va respinge ca nefondat capatul de cerere privind obligarea pârâtei – unitate scolara sa asigure plata transelor suplimentare; se va respinge actiunea fata de pârâtul Inspectoratul Scolar Judetean Teleorman, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
