Art. 37, 39 c. pen,
Art.193 c.pen,
Dat fiind faptul ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de amenintare, prev. si ped. de art.193 c. pen este de la 3 luni la un an sau amenda, savârsirea unei asemenea fapte nu poate atrage starea de recidiva postexecutorie, prin retinerea art.37 lit. b c. pen, întrucât, pentru a fi în prezenta starii de recidiva este necesar ca, persoana condamnata sa savârseasca din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Curtea de Apel Oradea, Sectia penala
Decizia penala nr.54/R din 2 februarie 2010
Prin sentinta penala nr.218/19.12.2008 pronuntata de Judecatoria Negresti Oas în dosar nr.440/266/2008, în baza art. 345 alin.1 Cod de procedura penala raportat la art.192 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.c, art.76 lit e si art.37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul CI, pentru savârsirea infractiunii de violare de domiciliu la pedeapsa de 5000 lei amenda; în baza art. 345 alin.2 Cod de procedura penala raportat art.193 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.c, art.76 lit.e. si art. 37 lit b Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat pentru savârsirea infractiunii de amenintare la pedeapsa de 1000 lei amenda; în baza art. 11 pct. 2 lit.a Cod de procedura penala raportat la art.10 lit. d Cod de procedura penala a fost achitat acelasi inculpat pentru savârsirea infractiunii de uz de fals prev. si ped. de art. 291 Cod penal; urmând ca în baza art.33 lit.a si art.34 lit.c Cod penal inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5000 lei amenda.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca inculpatul ascultat fiind în faza urmaririi penale a procesului în legatura cu acuzatiile formulate pe seama sa, acesta a sustinut ca nu a savârsit faptele întrucât la data de 20.07.2006 nu se afla în localitatea Certeze. A sustinut inculpatul în declaratia lui ca a plecat din localitatea Certeze în data de 19.07.2006 si a ajuns în localitatea Târgoviste din jud. Dâmbovita unde a ramas în interes de serviciu pâna în data de 22.07. 2006 .
În cursul cercetarii judecatoresti inculpatul a refuzat sa dea declaratii în legatura cu faptele ce formau obiectul acuzatiei formulate pe seama lui.
Din declaratiile date de partea vatamata în cursul urmarii penale si cercetarii judecatoresti a rezultat ca între familia inculpatului si cea a partii vatamate exista vechi relatii dusmanoase generate de litigiile purtate având ca obiect granituirea unei proprietati funciare. Sosirea unui camion cu materiale de constructie la locuinta partii vatamate în data de 20.07.2006 a facut sa reizbucneasca cearta între partea vatamata si inculpat legata de apartenenta proprietatii asupra terenului litigios. Pe fondul certei, inculpatul a patruns în curtea locuintei partii vatamate în ciuda opozitiei întâmpinate din partea paznicului locuintei, a aruncat cu piatra urmarind sa o loveasca pe partea vatamata, si a amenintat-o pe aceasta ca o va omorî.
Pentru a evita sa fie lovita de inculpat partea vatamata s-a retras în spatele paznicului – martorul MC, iar inculpatul l-a lovit cu piatra pe acesta.
Tot din declaratiile partii vatamate a rezultat ca acesta îl cunoaste pe inculpat ca fiind o persoana predispusa la acte de violenta fizica si de aceea atât la momentul savârsirii faptei cât si dupa savârsirea faptei a trait temerea ca inculpatul va savârsi fapta cu care a amenintat-o, aceia de a o omorî.
Declaratiile martorilor MC, TS si KLA se coroboreaza cu declaratiile partii vatamate. Martorii au sustinut ca în data de 20.07.2006 erau prezenti la locuinta partii vatamate unde executau niste lucrari de constructie. În momentul când la locuinta partii vatamate a sosit un camion încarcat cu materiale de constructii s-a iscat o cearta între inculpat si partea vatamata legata de apartenenta proprietatii terenului peste care a trecut camionul pentru a accede în curtea locuintei partii vatamate. Aflându-se sub stapânirea unei vizibile stari furie inculpatul a patruns în curtea locuintei partii vatamate si a alergat prin curte dupa martorul MC care îndeplinind serviciul de paza a locuintei partii vatamate s-a opus ca inculpatul sa patrunda în curte. De asemenea martorii au declarat ca aruncând cu o piatra în directia partii vatamate inculpatul l-a lovit cu piatra pe martorul MC si ca inculpatul a parasit curtea locuintei partii vatamate numai dupa ce martorul MC a folosit un spray lacrimogen .
Martorul MC a relatat ca inculpatul a amenintat-o pe partea vatamata ca o va omorî în timp ce ceilalti martori au aratat ca inculpatul a profanat amenintari la adresa partii vatamate dar nu au retinut cu savârsirea carei infractiuni sau fapte pagubitoare a fost amenintata partea vatamata.
Desi în faza de urmarire penala inculpatul a relatat ca în data de 20.07.2006 nu a fost prezent în localitatea Certeze deci nu putea savârsi fapta retinuta în sarcina lui, sustinerea inculpatului este contrazisa de declaratia facuta de acesta în cauza penala ce s-a solutionat prin sentinta penala nr.28/02.02.2007 a Judecatoriei Negresti Oas.
Din considerentele deciziei penale nr.135/R/2007 a Tribunalului Satu Mare aflata în copie la fila 84 din dosarul de urmarire penala a rezultat ca prin sentinta penala nr.28702.02. 2007 Judecatoria Negresti Oas l-a condamnat pe inculpat pentru savârsirea infractiunii de lovire prev. si ped. de art.180 alin.2 Cod penal împotriva martorului MC din cauza de fata. Asa cum tribunalul a aratat în decizia mentionata inculpatul a fost ascultat la judecatorie în legatura cu fapta de care a fost inculpat si a recunoscut ca la data de 20.07.2006 a avut loc o altercatie fizica între el si martorul MC care pazea la data respectiva locuinta partii vatamate din cauza de fata.
Coroborând declaratia partii vatamate cu cea a martorilor ascultati si cu datele consemnate de decizia penala nr.135/R/2007 a Tribunalului Satu Mare instanta concluzioneaza ca se dovedeste în mod neechivoc vinovatia inculpatului pentru faptele de a fi patruns fara drept la data de 20.07.2006 în curtea locuintei partii vatamate si de a o fi amenintat pe partea vatamata ca va savârsi împotriva ei infractiunea de omor.
Astfel, instanta de fond a retinut ca faptele savârsite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de violare de domiciliu prev. si ped. de art. 192 al.1 Cod pen. si amenintare prev. si ped. de art.193 C. pen.
Pentru savârsirea primei infractiuni instanta de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 5000 lei amenda, iar pentru savârsirea infractiunii de amenintare inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1000 lei amenda.
Pluralitatea de infractiuni savârsita de inculpat realizeaza cerintele legii prevazute pentru concursul real de infractiuni motiv pentru care facând aplicarea disp.art.33 lit.”c” Cod de procedura penala instanta de fond a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5000 lei amenda.
Inculpatul a fost trimis în judecata si pentru infractiunea de uz de fals, dupa ce acesta a fost scos de sub urmarire penala pentru savârsirea infractiuni de fals în înscrisuri sub semnatura privata. Temeiul scoaterii inculpatului de sub urmarire penala pentru savârsirea infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata a fost acela ca fapta inculpatului nu ar întruni latura obiectiva specifica acestei infractiuni . S-a apreciat ca desi inculpatul a semnat delegatia emisa în numele SC GIORGIANA SRL pe care a completat-o cu date nereale întrucât actiunea sa materiala nu a fost savârsita în vreuna din modalitatile prevazute de lege, contrafacerea scrierii , subscrierii ori alterarea scrierii nu ar fi îndeplinita cerinta laturii obiective a infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata. Totusi folosind ulterior înscrisul falsificat de el inculpatul s-ar face vinovat de savârsirea infractiunii de uz de fals.
Dincolo de incoerenta argumentelor invocate în adoptarea de catre procuror a solutiilor aratate mai sus referitoare la acuzatiile de fals în înscrisuri sub semnatura privata si uz de fals formulate pe seama inculpatului instanta de fond a considerat relevant sa sublinieze urmatoarele:
Delegatia emisa de o societate comerciala constituie un înscris sub semnatura privata întrucât societatile comerciale nu se includ în categoria unitatilor prev. de art. 145 Cod penal.
Infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata include sub aspectul laturii obiective si folosirea înscrisului falsificat cu conditia ca în ce priveste latura subiectiva scopul urmarit de faptuitor sa fie producerea unei consecinte juridice. Prin urmare în ipoteza folosirii înscrisului falsificat chiar de catre autorul falsului, uzul de fals este absorbit în mod natural în falsul în înscrisul sub semnatura privata.
În acest caz uzul de fals neavând o existenta autonoma fapta nu se poate fragmenta în doua infractiuni (fals în înscrisuri sub semnatura privata si uz de fals) trebuind sa i se aplice tratament juridic unic.
Cum pentru infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata inculpatul a fost scos de sub urmarire penala apreciindu-se ca fapta sa nu întruneste conditia laturii obiective specifice acestei infractiuni si pentru uzul de fals a trebuit instanta sa aplice acelasi tratament juridic inculpatului.
Pentru considerentele invocate instanta de fond în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.a Cod de procedura penala l-a achitat pe inculpat pentru savârsirea infractiunii de uz de fals prevazuta de art.290 Cod penal.
În termen legal, împotriva acestei hotarâri, a declarat apel inculpatul, criticând solutia pronuntata sub aspectul faptului ca in mod eronat prima instanta a dispus condamnarea sa pentru infractiunile ce i se retin în sarcina, în conditiile în care el nici macar nu a fost în localitate la data savârsirii acestora, împrejurare dovedita cu delegatiile aflate la dosarul cauzei, si care în conditiile distantelor dintre localitatile unde s-a realizat deplasarea erau aproape imposibil de parcurs în aceeasi zi.
Tot în dovedirea faptului ca nu se face vinovat de savârsirea infractiunilor ce i se imputa, apelantul a depus la dosarul cauzei sentinta penala nr.81 din 24 aprilie 2008, pronuntata în dosar 1362/266/2006, prin care în plângerea formulata de numita CM, agentul de paza a fost achitat de sub acuzatia savârsirii infractiunii comise la data la care în privinta apelantului se sustine savârsirea faptei.
În motivele de apel sustinute oral in instanta s-a mai sustinut si faptul ca inculpatului i-a fost încalcat dreptul la aparare in cadrul solutionarii cauzei, având în vedere ca la termenul la care s-a solutionat fondul cauzei, aparatorul desemnat din oficiu ca urmare a rezilierii contractului de asistenta juridica de catre aparatorul ales, nu a pus concluzii pe fondul cauzei, solicitând amânarea pronuntarii pentru a depune concluzii scrise, însa acest lucru nu s-a întâmplat.
Prin decizia penala nr.69/A din 16 aprilie 2009, pronuntata de Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedura penala, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat CI, împotriva sentintei penale numarul 218 din 19 decembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Negresti Oas în dosar numar 440/266/2008.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a constatat ca apelul declarat în cauza prin prisma motivelor invocate, este nefondat si s-a impus respingerea lui.
Critica formulata hotarârii primei instante cu privire la încalcarea dreptului la aparare în privinta inculpatului este nefondata, atâta vreme cât infractiunile pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecata nu sunt dintre cele pentru care asistenta juridica sa fie obligatorie. Retinerea de catre instanta de fond a faptului ca inculpatul a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de violare de domiciliu în forma prevazuta de art.192 al. 2 Cod penal care prevede limite de pedeapsa ce impun asistenta juridica obligatorie potrivit disp. art.171 al.3, este apreciata ca o eroare asupra careia instanta a revenit din moment ce a pronuntat solutia în fondul cauzei fara concluziile aparatorului desemnat din oficiu.
Nici apararea formulata în sensul ca inculpatul nu a fost audiat în cursul cercetarii judecatoresti nu a putut fi primita, atâta vreme cât prezent fiind în instanta, potrivit mentiunilor din încheierea de sedinta din 24 octombrie, acesta a declarat ca doreste sa se abtina de la a face orice declaratii.
Analizând pe fondul cauzei solutia pronuntata de Judecatoria Negresti Oas, tribunalul a apreciat ca aceasta este legala si temeinica sub toate aspectele.
Astfel, cu referire la infractiunile de violare de domiciliu si amenintare retinute în sarcina inculpatului, constând în faptele comise în data de 20 iulie 2006, probatoriul administrat în cursul urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti confirma fara niciun dubiu vinovatia sa în comiterea lor.
Este lipsita de orice relevanta juridica împrejurarea ca inculpatul la data la care se sustine comiterea faptelor nu ar fi fost in localitate. Daca aceasta sustinere ar fi fost reala inculpatul ar fi invocat-o înca de la început în apararea sa si nu numai ulterior.
De altfel, din lecturarea considerentelor sentintei penale numarul 28 din data de 2 februarie 2007 pronuntata de Judecatoria Negresti Oas în dosar 1193/266/2006, aflata la fila 41, 42 din dosarul de urmarire penala, dosar sub care s-a solutionat plângerea formulata de inculpatul apelant din prezenta cauza împotriva agentului de paza al Folda Security, se retine ca CI a reclamat altercatia cu agentul de paza savârsita la data de 20 iulie 2006 în jurul prânzului, astfel ca sustinerea ca ar fi fost plecat în delegatie si nu ar fi putut fi prezent la incidentul produs în acea zi apare ca fiind absolut nereala.
Incidentul reclamat în acel dosar de catre inculpat este acelasi cu cel ce face obiectul judecatii în prezenta cauza.
Martorii audiati în cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, respectiv MC, Troncas si Kato au confirmat împrejurarea ca inculpatul a patruns în curtea partii vatamate în ciuda opozitiei ferme din partea acesteia si a agentului de paza cu care s-a judecat în dosarul mai sus indicat si ca ulterior a amenintat-o cu moartea pe partea vatamata.
Sub aspectul solutiei pronuntate pentru aceste fapte, respectiv infractiunea de violare de domiciliu realizata în forma comisiva si de amenintare, solutia pronuntata de prima instanta este legala si temeinica, cum de altfel legala si temeinica este si solutia pronuntata pentru savârsirea infractiunii de uz de fals, în raport de care, pentru egalitate de tratament juridic cu cel aplicat pentru fals si instigare la fals material în înscrisuri sun semnatura privata, instanta a dispus achitarea in temeiul art. 10 lit.d Cod de procedura penala.
În raport de considerentele mai sus retinute, apelul declarat în cauza de inculpat s-a impus a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art.379 pct.1 lit.b Cod de procedura penala, hotarârea primei instante, legala si temeinica fiind impunându-se a fi mentinuta în totalitate.
Împotriva acestei decizii, partea vatamata DM a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea hotarârii recurate si majorarea pedepsei aplicate inculpatului pe motiv ca acesta nu a recunoscut savârsirea faptelor retinute în sarcina sa, fiind falsa sustinerea inculpatului ca era plecat din localitate având în vedere declaratiile date la dosarul cauzei si martorii care au fost prezenti, iar pe de alta parte, chiar în acea zi inculpatul a facut o plângere penala împotriva agentului de paza, deci este falsa aceasta sustinere. Pe de alta parte, chiar daca pentru infractiunile de fals si uz de fals a fost scos de sub urmarire penala, considera ca instanta, la dozarea pedepsei pentru infractiunile care i le-a retinut, totusi trebuia sa tina seama si de acest aspect. Inculpatul nu numai ca nu a regretat fapta, dar a si încercat prin declaratiile pe care le-a dat initial sa ascunda si sa zadarniceasca aflarea adevarului în acest dosar, sens în care solicita a se tine seama de persoana infractorului si faptul ca inculpatul pe toata perioada procesului penal a încercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, drept pentru care solicita sa i se mareasca pedeapsa aplicata.
Împotriva aceleiasi decizii, a declarat recurs si inculpatul CI, solicitând admiterea acestuia, casarea hotarârii recurate si casarea hotarârii recurate cu consecinta achitarii inculpatului în baza dispozitiilor art.11 pct.2 lit.c raportat la art.10 lit.c din Codul de procedura penala, cu motivarea ca, din probele administrate la dosar rezulta ca în perioada 19.07 – 22.o7.2006, inculpatul a fost plecat din localitatea Certeze, aflându-se în Târgoviste, astfel încât nu avea cum sa comita faptele retinute în sarcina lui.
Verificând recursurile declarate în cauza prin prisma motivelor invocate si a celor care, potrivit legii se verifica din oficiu, instanta constata ca recursul partii vatamate este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare, în timp ce recursul inculpatului este fondat, însa pentru motivele invocate de reprezentantul Parchetului.
În ceea ce priveste recursul partii vatamate, acesta este inadmisibil, întrucât aceasta nu a declarat apel în prezenta cauza, si, în acest caz, potrivit art.385/1 alin.4 c.p.p., partea vatamata putea declara recurs împotriva deciziei pronuntate în apel, daca prin decizia pronuntata în apel a fost modificata solutia din sentinta si numai cu privire la aceasta modificare, ceea ce nu este cazul în speta, apelul inculpatului declarat în cauza fiind respins.
În ceea ce priveste recursul declarat de inculpat, solicitarea acestuia privind achitarea sa cu art.10 lit. c c.p.p. pe motiv ca la data când au fost comise faptele, acesta nu se afla în localitate, nu este în concordanta cu probele administrate în cauza, probele administrate în cauza atestând faptul ca inculpatul a savârsit infractiunile de tulburare în posesie, respectiv amenintare fata de partea vatamata. Astfel martorul TS (f.17 dosar I instanta) sustine ca în urma cu doi ani inculpatul, dorind sa împiedice intrarea unui camion care transporta materiale pentru partea vatamata pe drumul lateral pe care-l considera proprietatea sa, a încercat sa-l împiedice pe acesta sa intre în curtea partii vatamate, si e posibil sa-i fi adresat si amenintari acesteia desi nu mai retine exact dupa atâta timp. Acelasi martor sustine ca, inculpatul, cu aceeasi ocazie, l-a lovit cu o piatra pe martorul MC. Afirmatiile martorului Troncos sunt sustinute de martorul KL (f.18 dosar I inst) si de MC (f.19 dosar I inst), ultimul sustinând si faptul ca inculpatul a amenintat-o cu moartea pe partea vatamata. De asemenea, fata de faptele comise, împrejurarile în care au fost comise acestea, fata de persoana inculpatului, instanta de recurs apreciaza ca pedepsele aplicate acestuia sunt just individualizate.
Recursul inculpatului se impune a fi însa admis pe motiv ca, în mod nelegal prima instanta a retinut în sarcina inculpatului starea de recidiva postexecutorie în ceea ce priveste infractiunea de amenintare, prev. de art.193 c. pen, atâta vreme cât pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta fapta este închisoarea pâna la un an, iar pentru a fi în prezenta recidivei postexecutorii potrivit art.37 lit. b c. pen, este necesar ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita sa fie “mai mare de un an”, ceea ce nu este cazul în speta. Pentru acest motiv, urmeaza a admite recursul inculpatului, în sensul ca va înlatura aplicarea dispozitiilor art. 37 lit.b Cod penal în ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 193 Cod penal.
Vazând aceasta stare de fapt, instanta de recurs a respins ca inadmisibil recursul declarat de partea vatamata DM.
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala,
A admis recursul penal declarat de inculpat recurent CI, împotriva deciziei penale nr. 69/A din 16.04.2009 pronuntata de Tribunalul Satu Mare si a sentintei penale nr. 218 din 19 decembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Negresti Oas pe care le-a casat si modificat în sensul ca :
A descontopit pedeapsa rezultanta aplicata inc. CI, de 5000 lei amenda penala în pedepsele individuale.
A înlaturat aplicarea dispozitiilor art. 37 lit.b Cod penal în ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 193 Cod penal, a mentinut aplicarea prev. art. 74 lit. c si 76 lit. e Cod penal si în consecinta a redus pedeapsa de la 1000 lei amenda penala la 250 lei amenda penala.
În baza art. 33, 34 Cod penal a contopit aceasta pedeapsa cu pedeapsa de 5000 lei amenda penala aplicata inc. CI pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 192 al. 1 Cod penal cu art. 74 lit. c si 76 lit. e cu art. 37 lit. b Cod penal, în pedeapsa cea mai grea de : 5000 lei amenda penala.
