DECIZIA CIVILĂ NR: 92/2010 –
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul domiciliat în Carei,-/13, județul S, în contradictoriu cu intimata SC ROMANIA SRL cu sediul în B, sector 1,-, împotriva Deciziei civile 1486/R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA la în dosar nr- prin care s-a menținut în întregime Sentința civilă nr. 109/D din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu –
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă contestatorul, personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei deduse judecății, precum și că prin serviciul registratură al acestei instanțe s-a depus la dosar: la data de 05 ianuarie 2010 precizare la contestația în anulare de către contestator, xerocopia Deciziei nr. 704/29.09.2008, emisă de către intimată, adresa intimatei înregistrată cu numărul 12924/11 august 2008, cât și adresa cu nr. 12925/11 august 2008, adresa cu nr. 1556/18 august 2008 emisă de intimată, înregistrat sub nr. 1449/21.08.2008, emis către contestator, xerocopia foii suplimentare din carnetul de muncă al contestatorului din perioada 18.08.2006 – 05.11. 2007, Decizia de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a demisiei nr. 7664/29.08.2008, Proces verbal încheiat la 16.08.2008, Tabel cronologic de la data luării la cunoștință 15.08.2008 pânâ la data desfacerii contractului individual de muncă 1.10.2008 din dosar 3662/2008, Decizia înaintată de intimată cu nr. 1565/08.08.2008, după care:
Contestatorul arată că nu solicită alte probe.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Contestatorul solicită admiterea contestației, arătând că instanța de fond a soluționat cauza fără a lua în calcul toate datele reale, corecte și concrete ale fondului. Arată că dezlegarea dată recursului este rezultatul unor greșeli materiale involuntare ale instanței superioare de control. Arată că angajatorul a depășit terenul de prescripție de 30 de zile, de la luarea în cunoștință.
CURTEA D APEL
Asupra prezentei contestații în anulare instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 109 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu M în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu pârâta ” ROMÂNIA” – B sector, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 965/2.11.2007 emisă de pârâtă, contestatorului i se desface contractul de muncă încheiat cu pârâta (unde ocupa funcția de șef agenție comercială), în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a Codul muncii, pentru săvârșirea de abateri disciplinare.
Măsura a fost contestată la instanță, iar prin sentința civilă nr. 1242/D/24 iulie 2008 Tribunalului Satu Mare, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, fiind anulată decizia atacată cu consecința reîncadrării acestuia în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă și plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrare.
Prin adresa nr. 1924/11.08.2008 emisă de pârâtă, contestatorul a fost notificat să se prezinte la locul de muncă deținut anterior desfacerii contractului de muncă pentru preluarea postului începând cu data de 15.08.2008.
Conform adresei nr. 1401/18.08.2008 (fila 36), rezultă că petentul contestator s-a prezentat la serviciu în data de 15.08.2008, unde a stat circa două ore, după care plecat motivând că este încadrat la “” -, unde urmează să-și depună demisia cu preaviz, începând cu data de 15.08.2008.
În acest sens, contestatorul s-a adresat pârâtei prin înscrisul din 15.08.2008, comunicând că a luat la cunoștință de sentința civilă nr. 1242/D/2008 a Tribunalului Satu Mare la data de 14.08.2008, fără însă să solicite acordul cu privire la data reîncadrării la 1.09.2008.
Contestatorul nu s-a prezentat în zilele următoare la serviciu, astfel că au fost încheiate procese verbale în acest sens, în perioada 16.08-29.08.2008.
La data de 19.08.2008, prin adresa înregistrată sub nr. 13214, Direcția juridică a unității pârâte aduce la cunoștința conducerii, lipsa nemotivată a contestatorului de la serviciu, propunând totodată convocarea sa pentru efectuarea cercetării disciplinare în conformitate cu dispozițiile art. 267 Codul muncii.
Prin nota de serviciu nr. 1448/21.08.2008 (fila 49) se constituie comisia de cercetare disciplinară a contestatorului, fiind dispuse și activitățile pe care aceasta urmează a le desfășura în acest sens.
Astfel, prin adresa nr. 1449/21.08.2008 contestatorul a fost convocat pentru data de 1.09.2008, orele 10:00 la SM1.
Contestatorul prezent fiind, a răspuns în scris întrebărilor puse, în care sens comisia investită cu cercetarea disciplinară a întocmit procesul verbal din data de 1.09.2008.
Prin adresa nr. 1552/3.09.2008 se aduce la cunoștința departamentului juridic că s-a efectuat cercetarea disciplinară, urmând ca acesta să analizeze dacă prin faptele sale contestatorul a încălcat legislația muncii.
Direcția juridică, prin adresa nr. 14333/18 septembrie 2008, propune conducerii unității luarea măsurii disciplinare a desfacerii contractului de muncă.
În acest sens, prin Decizia nr. 704/29.09.2008, în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a Codul muncii, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului începând cu data de 1.09.2008, pentru lipsa nejustificată și repetată în perioada 15.08.-31.08.2008 și nerespectarea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici superiori.
Din probele administrate de contestator, instanța a reținut că la data notificării de unitatea pârâtă prin adresa nr. 1924/11.08.2009, contestatorul era încadrat la “BUSINESS ” -, unde și-a depus demisia la data de 15.08.2008, astfel că raporturile de muncă cu această unitate au încetat prin Decizia nr. 7664/29.08.2008, în temeiul art. 79 alin. 1 Codul muncii.
Susținerile contestatorului atât în fața instanței, cât și la convocarea unității pârâte în sensul că a luat la cunoștință de sentința civilă nr. 1242/D/24.07.2008 a Tribunalului Satu Mare la data de 14.08.2008 (o asemenea comunicare neexistând în dosar), sunt infirmate de dovada de primire și procesul verbal de predare a sentinței cu număr de mai sus din dosar nr- a Tribunalului Satu Mare, din care rezultă că la data de 1.08.2008 contestatorul a primit sentința, semnând personal în acest sens.
De altfel și din cererea de recurs (fără număr de înregistrare) datată 8.08.2008 rezultă că la data respectivă contestatorul avea la cunoștință de soluția pronunțată în dosar nr-.
Reținând că i-a fost comunicată sentința privind reîncadrarea sa la unitatea pârâtă la data de 1.08.2008 și, în ciuda apărărilor formulate în sensul că nu s-a putut prezenta la serviciu începând cu data de 15.08.2008 fiind în perioada de preaviz la unitatea unde era încadrat, instanța de fond a apreciat că petentul avea timp de la data de 1.08.2008 până la 15.08.2008 să-și încheie activitatea la ” ” -, astfel cum s-a convenit (cu preaviz de 15 zile).
Tribunalul a mai reținut că nu poate fi primită nici apărarea formulată în sensul că directorul Sucursalei C ar fi aprobat amânarea datei angajării până la 1.09.2008, de vreme ce în calitate de director de sucursală nu putea lua o asemenea hotărâre, afirmație care de altfel nu a fost probată.
Față de probatoriul administrat și având în vedere dispozițiile art. 289 Codul muncii, conform cărora hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii, în condițiile în care unitatea pârâtă a fost obligată și la plata drepturilor salariale până la reintegrare, fiind astfel interesată să pună în aplicare cât mai repede dispozițiile instanței (neexecutarea unei hotărâri privind reintegrarea constituind infracțiune – art. 278 Codul muncii ), instanța a apreciat ca nefiind întemeiată și nici fondată contestația formulată, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 283 Codul muncii, a procedat la respingerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin Decizia civilă 1486/2009-R pronunțată de Curtea de APEL ORADEAs -a respins ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul în contradictoriu cu intimata pârâtă ” ROMÂNIA” – B, împotriva sentinței civile nr. 109 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu M, care a fost menținută în întregime, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 965/2.11.2007 emisă de intimata ” ROMÂNIA” – B, s-a desfăcut contractul de muncă al recurentului, în temeiul art. 61 alin. 1 lit. “a” Codul muncii, pentru săvârșirea unor abateri disciplinare, arătate în cuprinsul deciziei.
Decizia de mai sus a fost contestată de către recurent, iar prin sentința civilă nr. 1242/24.07.2008 a Tribunalului Satu Mares -a dispus anularea acesteia și reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea societății pârâte la plata drepturilor salariale cuvenite, până la reîncadrare.
Deși hotărârea de mai sus a fost recurată de către ambele părți, prin adresa nr. 1924/11.08.2008, intimata l-a notificat pe recurent să se prezinte la locul de muncă în vederea reîncadrării, începând cu data de 15.08.2008.
Prin decizia nr. 704/29 septembrie 2008, intimata a dispus din nou desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului, în baza art. 61 lit. “a” Codul muncii, pentru lipsa nejustificată și repetată în perioada 15 august – 31 august 2008 și nerespectarea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici superiori, decizie atacată de către reclamant prin contestațiile care fac obiectul prezentului litigiu, prin care acesta a solicitat suspendarea executării deciziei de concediere și anularea acesteia.
Relevantă în cauză este împrejurarea că sentința civilă nr. 1242/2008 a Tribunalului Satu Mare, prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcție, a fost casată cu trimitere spre rejudecare de Curtea de APEL ORADEA prin decizia nr. 260/2009, iar în rejudecare, aceeași instanță de fond, prin sentința civilă nr. 372/14.04.2009 a respins pe fond contestația reclamantului împotriva deciziei de concediere nr. 965/2.11.2007 emisă de către intimată, sentință confirmată prin decizia civilă nr. 1349/28.10.2009 a Curții de APEL ORADEA, ca urmare a respingerii recursului declarat de către contestator.
Așadar, atâta vreme cât hotărârea care a constituit temeiul legal al reintegrării recurentului în funcția deținută a fost desființată, și în rejudecare, contestația acestuia a fost respinsă ca nefondată, decizia de concediere nr. 965 din 2 noiembrie 2007 rămas în vigoare, decizia emisă ulterior rămânând astfel lipsită de obiect, considerente față de care, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul contestator solicitând admiterea contestației și anularea deciziei de recurs, arătând în motivare că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unor greșeli materiale și că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele invocate în susținerea recursului.
Astfel, arată că instanța de recurs a omis să pună în dezbaterea părților toate capetele de cerere, refuzând administrarea probatoriului, iar datele cuprinse în motivarea deciziei sunt eronate față de situația reală, toate aceste omisiuni constituind erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Menționează că instanța de recurs a omis să analizeze cele 2 excepții de nulitate arătate și să efectueze o minimă cercetare judecătorească asupra regularității actelor ce au stat la baza deciziei de desfacere a contractului său de muncă, precum și sub aspectul tardivității aplicării sancțiunii raportat la data luării la cunoștință.
Mai arată că niciuna din instanțe nu s-a pronunțat asupra situației de fapt dedusă judecății, instanța de fond refuzând să analizeze fondul cauzei și să încuviințeze audierea martorilor propuși, respectiv să dispună obligarea pârâtei la depunerea referatelor nr. 1552/2008 și 14333/2008, care au stat la baza deciziei nr. 704/2008, precum și graficul și pontajul pe lunile august – septembrie 2008.
Raportat la greșelile materiale invocate, întrucât instanța de recurs a omis a se pronunța asupra celor 4 excepții de nulitate absolută existente la dosarul cauzei susține ca fiind evident că dezlegarea dată recursului este rezultatul unor greșeli materiale.
În drept sunt invocate prevederile art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
Contestatorul depune la dosar și o precizare la contestația în anulare, în cuprinsul căreia învederează aceleași motive în fapt și în drept, precizând că prin adresa intimatei nr. 12924 care i-a fost comunicată în 15 august 2008, i s-a adus la cunoștință că tot în aceeași zi (15.08.2008), trebuie să se prezinte la serviciu, acordându-i-se un termen de 5 zile calendaristice (până în 21.08.2008) pentru a-i comunica ce a decis în legătură cu reluarea activității sale profesionale, iar intimata a încălcat flagrant acest termen, menționând în mod abuziv lipsa nemotivată chiar în interiorul acestui termen acordat.
Astfel, din cuprinsul notei de serviciu nr. 1448/21.08.2008 și a convocatorului nr. 1449/21.08.2008, solicitate în probațiune, rezultă nelegalitatea și prematuritatea acestor acte, iar raportat la datele emiterii acestora rezultă tardivitatea aplicării deciziei de sancționare.
Deși legal citată intimata nu și-a precizat poziția asupra contestației în anulare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma temeiurilor de fapt și de drept invocate în susținerea contestației în anulare instanța reține următoarele:
Dispozițiile articolului 317 Cod procedură civilă invocate de contestator ca temei de drept al contestației în anulare, alături de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, nu sunt incidente în cauză, nefiind susținute de altfel în cuprinsul motivării, aceste dispoziții reglementând admisibilitatea contestației în anulare atunci când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii, respectiv când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, astfel de critici nefiind invocate însă în motivarea în fapt a contestației în anulare.
În esență contestatorul critică decizia pronunțată de instanța de recurs prin prisma dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, invocând în acest sens atât erorile materiale involuntare ale instanței, cât și omisiunea instanței de recurs de a analiza motivele de modificare și casare.
Referitor la primul motiv prevăzut în art. 318 Cod procedură civilă, pentru admisibilitatea contestației în anulare, respectiv atunci când dezlegarea dată prin hotărârea de recurs este rezultatul unei erori materiale, se reține că aceste dispoziții vizează greșelile materiale cu caracter procedural și nu greșelile de judecată, greșeli pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Ori, din ansamblul motivelor invocate de contestator rezultă necesitatea reexaminării fondului respectiv a reaprecierii probelor administrate în cauză, fapt ce atrage inaplicabilitatea textului de lege mai sus menționat.
Astfel contestatorul critică decizia instanței de recurs în ce privește modul de administrare și interpretare a probațiunii, respectiv stabilirea situației reale de fapt, invocând stabilirea eronată contrară situației reale, critici care, vizând fondul cauzei nu pot fi invocate în cadrul contestației în anulare.
C de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea contestației în anulare vizează situația în care instanța de recurs a omis să analizeze vreun motiv de modificare sau casare ori, prin decizia pronunțată de instanța de recurs s-a reținut că niciuna din criticile invocate de recurent nu subzistă în condițiile în care hotărârea care a constituit temeiul legal al reintegrării recurentului în funcția deținută anterior (Sentința civilă nr. 1242/208 a Tribunalului Satu – M) a fost desființată, iar în rejudecare a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de prezentul contestator, rămânând astfel în vigoare decizia inițială de concediere nr. 965/2.11.2007, sens în care decizia emisă ulterior și contestată, în prezenta cauză a rămas lipsită de obiect.
Cum prin decizia de recurs a fost analizată legalitatea și temeinicia sentinței recurate, argumentându-se în fapt și în drept motivele pentru care s-a apreciat că în cauză nu mai subzistă criticile formulate de recurent prin raportare la aspectele ce vizau desființarea Sentința civilă nr. 1242/2008 apreciate ca fiind relevante de către instanța e recurs, aspectele invocate de contestator privind omisiunea instanței de a analiza excepțiile de nulitate invocate sunt apreciate ca neîntemeiate, instanța de recurs argumentând motivele pentru care a apreciat ca nerelevante aceste critici, precizând astfel în cuprinsul considerentelor că decizia de sancționare emisă ulterior deciziei de concediere nr. 965/2.11.2007 a rămas lipsită de obiect.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză motivele prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, și în consecință va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul domiciliat în Carei,-/13, județul S, în contradictoriu cu intimata SC ROMANIA SRL cu sediul în B, sector 1,-, împotriva Deciziei 1486/R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
Judecători fond: Melita /
Judecători recurs: – / / R
redactat: judecător / 03 februarie 2010
dactilografiat: 03 februarie 2010
4 exemplare
2 comunicări:
1. contestatorul domiciliat în Carei,-/13, județul S,
2. intimata SC ROMANIA SRL cu sediul în B, sector 1,-, azi, 03 februarie 2010
