Pentru a stabili că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, instanţele au avut în vedere în principal faptul că sentinţa dată în baza Decretului nr. 111/1951 nu a fost pronunţată în contradictoriu cu adevăraţii proprietari.
Chiar dacă prezenta acţiune este formulată pe calea dreptului comun, nu se putea face abstracţie de faptul că, în prezent, chestiunea preluării imobilelor cu sau fără titlu de către stat a fost rezolvată prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prin art. 2 pct. 1 lit. d) prevăzându-se (în ce interesează aici) în acest sens şi imobilele preluate pentru neplata impozitelor sau cele considerate a fi abandonate, în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti.
Aşadar, în mod corect instanţele au reţinut că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, fără titlu valabil.
CURTEA,
Asupra recursului civil de faţă; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanţii P.F. şi D.M., au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi pe pârâţii T.E., D.G. solicitând ca prin hotărârea ce se va da să se dispună restituirea în deplină proprietate şi paşnică folosinţă a imobilului situat în Bucureşti, S.l. nr. 111, sector 5 compus din teren în suprafaţă de 540 m.p., şi casă de locuit; să se constate că imobilul a trecut în stăpânirea statului fără titlu şi să se declare nulitatea absolută pentru lipsă de justă cauză, ca şi inopozabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare a celor două apartamente.
în motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul menţionat a fost dobândit prin cumpărare la licitaţie
(Secţia civilă, decizia nr. 616 din 15 februarie 2002)
publică, conform certificatului eliberat de grefa Tribunalului Ilfov – Secţia notariat nr. 5682/8 aprilie 1942, de autorii lor, numiţii T.C.W. şi M.F.P., prima fiind mama M.F.P. -defuncta soţie a reclamantului P.F., respectiv mama reclamantei.
Imobilul a fost preluat de stat fără titlu, iar vânzarea lui către pârâţii T.E. şi D.G. este lipsită de justă cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 1097 din 14 noiembrie 2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea: a obligat municipiul Bucureşti prin Primarul General să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, str. S.l. nr. 111 sector 5, compus din parter şi etaj, cu teren de 307,6 m.p.; a respins acţiunea în revendicare pen’ subsolul imobilului şi terenul aferent acestui spaţ.iu conform contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în favoarea pârâţilor T.E. şi D.G.; a respins capătul doi de cerere referitor la declararea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare; a respins cererile de chemare în garanţie formulate de pârâţii D.G. şi T.E., ca tardiv formulate.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 194 din 4 aprilie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul General, împotriva sentinţei civile nr. 1097 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, ca şi prima instanţă, că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, prin sentinţa civilă nr. 2034/9 martie 1959 a fostului Tribunal Popular al Raionului Lenin, ca imobil părăsit de către proprietarii P.M.W. şi C.W., sentinţă care nu a fost pronunţată în contradictoriu cu adevăraţii proprietari.
în această situaţie, arată instanţa, nu poate fi primită susţinerea apelantului, după care imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, aceasta cu atât mai mult cu cât chiar legea consacră caracterul abuziv al preluării imobilului în baza Decretului nr. 111/1951, prin art. 2 pct. 1 lit. d din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs municipiul Bucureşti prin Primarul General, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 C. pr. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că în mod greşit instanţa de apel a considerat că imobilul a trecut la stat fără titlu, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, prezenta acţiune fiind formulată pe calea dreptului comun, reclamanţii având deci, numai posibilitatea ca, în baza art. 47 din această lege să ceară suspendarea judecăţii.
în speţă, susţine recurentul, temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului îl constituie-ca titlu valabil-, Decretul nr. 111/1951 ale cărui prevederi au fost respectate, şi în raport de care nici nu era necesară o hotărâre judecătorească, în acest sens fiind suficientă în speţă decizia nr. 1267/17.10.1959 emisă pentru aceasta.
Recursul nu este întemeiat.
în limitele motivelor de recurs, astfel formulate, este de reţinut că, în adevăr, imobilul a fost preluat de stat, în temeiul Decretului nr. 111/1951 şi a deciziei nr. 1267/17.10.1959 emisă de fostul Sfat Popular V.l.Lenin, în baza sentinţei nr. 2034/1959 a fostului Tribunal Popular V. I. Lenin, preluat fiind de la numiţii P.M.W. şi C.W. (fila 10,26 şi 60 dosar tribunal), ca bun fără stăpân.
Pentru a stabili că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, instanţele au avut în vedere în principal faptul că sentinţa dată în baza Decretului nr. 111/1951 nu a fost pronunţată în contradictoriu cu adevăraţii proprietari.
Chiar dacă prezenta acţiune este formulată pe calea dreptului comun, nu se putea face abstracţie însă de faptul că în prezent chestiunea preluării imobilelor cu sau fără titlu, de către stat, a fost rezolvată prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prin art. 2 pct. 1 lit. d, prevăzându-se (în ce interesează aici) în acest sens şi imobilele preluate pentru neplata impozitelor sau cele considerate a fi abandonate, în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti.
Sigur, reclamanţii aveau posibilitatea, ca în temeiul prevederilor art. 47 din Legea nr. 10/2001 să ceară suspendarea prezentei judecăţi, aceasta însă numai pentru a recurge la procedura administrativă specială, prevăzută de lege, lucru pe care nu au înţeles însă să-l facă, menţinându-şi acţiunea pe dreptul comun, în soluţionarea căreia instanţa este competentă a verifica legalitatea titlului statului în baza căruia acesta deţine imobilul.
Aşa fiind, cum în mod corect instanţele au reţinut că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, fără titlu valabil, recursul urmează a fi respins.
Văzând şi prevederile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.