Dacă hotărârea instanţei de fond nu corespunde exigenţelor impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, aceasta echivalează cu o necercetare în totalitate a cauzei sub toate aspectele, motiv ce atrage desfiinţarea hotărârii.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 7 din 22 ianuarie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 4.025 din 30.10.2006 pronunţată în dosarul nr. 3.316/100/2006 al Tribunalului Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal – au fost admise excepţiile invocate de pârâta S.C. „A.” CĂLINEŞTI S.R.L., jud. Maramureş şi, pe cale de consecinţă, a fost respinsă acţiunea promovată de reclamantul R.C., în contradictoriu cu pârâta S.C. „A.” Călineşti S.R.L. şi cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Călineşti, jud. Maramureş.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei S.C. „A.” Călineşti S.R.L. suma de 631,25 lei noi, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că printr-o acţiune iniţială ce a făcut obiectul dosarului nr. 1.243/2003 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, reclamantul R.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Comunei Călineşti şi S.C. „A.” Călineşti S.R.L., să se constate nulitatea absolută a unui proces-verbal încheiat la 12.09.1969 de fostul Consiliu Popular al Comunei Călineşti, de trecere în proprietatea statului a unor terenuri aparţinând antecesorilor săi, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 0980 emis de Ministerul Agriculturii şi Administraţiei precum şi a actului adiţional autentificat sub nr. 5.791/1995 emis în baza hotărârii nr. 2/17.07.1995 a A.G.E. din cadrul S.C. „A.” S.A. Sighetu Marmaţiei.
După parcurgerea mai multor cicluri procesuale şi exercitarea căilor de atac (apel şi recurs), Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 2.554/A/15.12.2004 a statuat că faţă de obiectul acţiunii ce constă în constatarea nulităţii absolute a mai multor acte juridice, se impune disjungerea acesteia şi sesizarea instanţelor competente după natura acestora, aşa încât constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate urmează a fi soluţionată în primă instanţă de Curtea de Apel Cluj – Secţia de contencios administrativ – pe când constatarea nulităţii absolute a actului adiţional adoptat de adunarea generală a acţionarilor unei societăţi comerciale, cât şi operaţiunile de divizare a patrimoniului acesteia, având natură comercială a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Maramureş – Secţia comercială.
Ca urmare a trimiterii acestui capăt de cerere Tribunalului Maramureş, reclamantul a depus note scrise invocând nulitatea absolută a actului adiţional autentificat sub nr. 579/13.09.1995 determinată de nulitatea actului în temeiul căruia a fost emis, respectiv hotărârea nr. 2/17.07.1995 care a fost adoptată cu încălcarea disp. art. 115 din Legea nr. 31/1990 dar şi cele ale art. 113 şi art. 114 din aceeaşi lege vizând divizarea societăţilor comerciale, iar terenul în litigiu a fost cuprins în patrimoniul Filialei Călineşti prin hotărârea nr. 5 din 2.10.2000 a A.G.E.A. din cadrul
S.C. „A.” S.A. Sighetu Marmaţiei, care a transformat această filială în societate cu răspundere limitată.
La rândul său, pârâta S.C. „A.” Călineşti S.R.L. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în privinţa ei, a calităţii procesuale active a reclamantului, prescripţia dreptului de a ataca hotărârea şi lipsa interesului acestuia pentru a acţiona în justiţie.
Privitor la excepţiile invocate, prima instanţă a reţinut că actul adiţional autentificat sub nr. 5.791/13.09.1995 a fost emis în baza hotărârii nr. 2/17.07.1995 a A.G.E.A din S.C. „A.” S.A. Sighetu Marmaţiei în legătură cu patrimoniul său. Potrivit art. 2 al hotărârii nr. 6 din 2.10.2000, societatea mamă S.C. „A.” S.A. Sighet şi-a schimbat forma juridică în societate cu răspundere limitată.
La termenul de judecată din data de 4.09.2006 instanţa a pus în discuţie reclamantului necesitatea chemării în judecată în calitate de pârâta a societăţii care a emis actul a cărui nulitate se solicită a se constata, însă reclamantul a declarat că nu doreşte să cheme în judecată această societate.
Faptul că terenul asupra căruia reclamantul pretinde un drept de proprietate este înscris în C.F. 3235 Călineşti, nr. top. 443 şi 444 în favoarea S.C. „A.” S.A. -Filiala 5 Călineşti înscrisă la O.R.C. sub nr. J.24/376/1996, transformată ulterior în societate cu răspundere limitată, potrivit adresei nr. 41.503/16.10.2006 emisă de
O.R.C. de pe lângă Tribunalul Maramureş, nu îi conferă acesteia din urmă calitate procesuală pasivă în condiţiile în care actul a cărui nulitate se solicită a se constata a fost emis de S.C. „A.” S.A. Sighetu Marmaţiei, devenită ulterior S.C. „A.” Sighet S.R.L.,
aceleaşi concluzii reţinându-se şi în privinţa Consiliului Local al Comunei Călineşti, calitatea procesuală pasivă a acestuia justificându-se numai în ceea ce priveşte constatarea nulităţii procesului-verbal încheiat la 12.09.1969, petit soluţionat prin decizia civilă nr. 2.554/A/2004 pronunţată în dosarul nr. 12.601/2004 al Curţii de Apel Cluj.
În ceea ce priveşte criticile formulate de reclamant privind modul de convocare a adunării generale extraordinare a acţionarilor, validitatea deliberărilor, prezenţa acţionarilor, capitalul social reprezentat în consiliul de administraţie şi cvorumul cu care s-a adoptat hotărârea, acestea sunt aspecte care ar putea fi invocate de acţionarii care nu au fost prezenţi la şedinţă sau prezenţi fiind au votat împotrivă, ori reclamantul nu a deţinut niciodată calitatea de acţionar.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul R.C. a declarat apel
Apelul declarat în cauză este întemeiat.
Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, dar şi a prevederilor legale incidente, Curtea reţine următoarele:
Într-adevăr, în dispozitivul hotărârii atacate se arată că au fost admise toate excepţiile invocate de societatea pârâtă şi drept consecinţă acţiunea reclamantului a fost respinsă, cu obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
Motivarea hotărârii însă nu conduce întru-totul la soluţia pronunţată. Este bine cunoscut că motivarea hotărârii cuprinde arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei şi legalităţii soluţiei, constând în analiza şi evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existenţa sau inexistenţa faptelor şi împrejurărilor care au generat litigiul dintre părţi şi apoi justificarea aplicării în cauza judecată a normelor de drept incidente.
Raţiunea obligativităţii motivării oricărei hotărâri subzistă atât în facilitarea controlului din partea instanţei superioare cu prilejul exercitării căilor de atac de părţile interesate, deoarece acesta devine efectiv numai dacă se cunosc temeiurile pe care se sprijină hotărârea atacată, cât şi pentru părţile cărora li se adresează şi care trebuie să cunoască din expunerea sistematică şi logică a consideraţiunilor de fapt şi de drept, temeiurile ce au condus la soluţia dată, putând astfel combate argumentele pe care le găsesc nefondate.
Or, în cazul de faţă, aşa după cum s-a expus, hotărârea mai sus arătată nu corespunde exigenţelor impuse de disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., ceea ce echivalează cu o necercetare în totalitate a cauzei sub toate aspectele cu care instanţa a fost sesizată şi nici nu cuprinde toate temeiurile de fapt şi de drept pe care soluţia se întemeiază pentru a se putea efectua un control judiciar efectiv.
Drept urmare, având în vedere disp. art. 297 alin. 1 C.pr.civ., aşa după cum au fost ele modificate prin Legea nr. 219/2005 şi care arată că „de la în cazul în care se constată că, în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe”, urmează a se proceda în sensul acestei norme legale.
Cu prilejul rejudecării este necesar ca prima instanţă să analizeze şi să evalueze în toată complexitatea loc raporturile juridice deduse judecăţii pornind de la faptul că reclamantul a invocat nulităţi absolute a actelor prin care terenurile pretinse ale antecesorilor săi ar fi ajuns în proprietatea societăţii comerciale pârâte, dar şi apărările acesteia în raport cu toate probele administrate deja, dar şi cu cele ce se vor dovedi utile, pertinente şi concludente, dând răspuns tuturor aspectelor invocate în conformitate cu dispoziţiile legale incidente.
