DECIZIA CIVILĂ NR. 1515/2009-
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat comuna Popești, sat, nr.72, județul B, împotriva sentinței civile nr. 245/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 21 octombrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 28 octombrie 2009, 4 noiembrie 2009 și respectiv 11 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 245/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, și în consecință:
Intimata a fost obligată să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Prin decizia nr.-/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază” ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani.
astfel de concluzie este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie. Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 “prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 20 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea 226/2006.
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: “sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția și locul contestatorului mecanic locomotiva funcție ce concura la siguranța circulației, încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006, fapt ce reiese din carnetul de muncă al contestatorului.
Potrivit art. 3 din Legea nr.226/2006 “asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pentru limită de vârstă cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000.
Art.5 din același act normativ stipulează că “pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.”
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr. 226/2006 și anexa nr. 4 din Legea nr.19/2000, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o nouă decizie de pensionare.
Având în vedere că în cuprinsul deciziei de recalculare este inserată mențiunea:”în situația în care în termen de 3 ani de la data de 01.12.2005 vor fi prezentate acte de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat”, și în conformitate cu prevederile nr.HG1456 din 2005, instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la data de 01.12.2005.
Tribunalul a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către contestator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, intimata Casa Județeană de Pensii B – O, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată recurenta că instanța se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art.2 alin.1 din HG1550/2004, subliniază apoi că Legea nr.226/2006, nu este aplicabilă în cazul contestatorului, întrucât constituie stagii de cotizare în condițiile speciale doar perioadele în care asigurații au desfășurat activități din cele prevăzute în anexa I din lege, și numai în locurile de muncă din cadrul unităților prevăzute în anexa 2 din lege.
În cele din urmă arată recurenta că instanța în mod greșit nu precizează nici decizia ce urmează a se anula.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Arată acesta că dreptul la pensie s-a deschis în anul 1009, așa încât se încadrează în intervalul prevăzut de decizia 40 din 22.08.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanța constată următoarele:
Reclamantul, a fost înscris la pensie pentru limita de vârstă și depusă în baza deciziei nr.-/02,09,1992, realizând un stagiu total de cotizare de 47 ani, din care 27 ani 10 luni și 28 zile în grupa a II-a de muncă, 6 ani 4 luni și 23 zile în grupa a III-a de muncă, pentru determinarea punctajului mediu anual stagiu complet de cotizare de 30 ani, prevăzut de Legea nr.3/1977, sub imperiul căruia s-a pensionat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG 4/2005 și (ale Legii nr.226/2006) prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 25 ani prevăzut de art. 5 din Legea nr. 226/2006, în considerarea activității desfășurată de acesta în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de APEL ORADEA, a fost constantă în a considera că persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 (Legea nr. 226/2006) este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 (Legea nr. 226/2006) și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea in acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de APEL ORADEAa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000 (Legea nr. 226/2006) astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 25.05.2008 și cum contestatorul întrunește condițiile de a i se recalcula pensia cu un stagiu complet de cotizare de 25 ani criticile recurentei, activitatea desfășurată de acesta ca mecanic de locomotivă, încadrându-se la pct.7 al Anexei Ia L egii nr.226/2006, vor fi înlăturate criticile recurentei axate pe nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate.
Cât privește însă data de la care au fost acordate drepturile recalculate, greșit instanța a dispus acordarea acestora începând cu data de 01.12.2005, dată la care Legea nr. 226/2006, nici nu fusese în vigoare.
În privința datei de la care se cuvin drepturile recalculate, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 169 al. 3 din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora drepturile recalculate, se acordă începând cu luna următoare celei care s-a depus cerere de recalculare.
Cum în cauză contestatorul nu a făcut dovada faptului că s-ar fi adresat cu o cerere de recalculare Casei de Pensii, drepturile îi vor fi recunoscute începând cu data sesizării instanței, dată de la care intimata a fost pusă în întârziere.
De asemenea, se constată a fi fondată critica recurentei prin care se arată că instanța nu a precizat decizia ce urmează a se anula, situație în care în conformitate cu dispozițiile art.312 al.1 Cod procedură civilă recursul va fi admis, sentința va fi modificată în parte conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat comuna Popești, sat, nr.72, județul B, împotriva sentinței civile nr. 245/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică în parte, în sensul că:
Dispune anularea deciziei nr. – din 20 martie 2007 emisă de intimată și o obligă pe aceasta să acorde drepturile începând cu data de 14.08.2008.
Înlătură dispoziția instanței de fond privind acordarea drepturilor începând cu data de 01.12.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
judecători fond –
– redactat judecător – – 07.12.2009
– dactilografiat grefier – 07.12.2009 – 4 ex.
–comunicat 08.12.2009- 2 ex.
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
-, domiciliat comuna Popești, sat, nr.72, județul
