Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LITIGIU PRIVIND FUNCTIONARII PUBLICI. CHEMAREA ÎN JUDECATA A MINISTERULUI FINANTELOR PUBLICE.
– art.4 din Legea 550/2002;
– art.60 Cod procedura civila.
Ministerul Finantelor Publice, potrivit art.4 din Legea 550/2002 poate angaja cheltuieli doar în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetul de stat, limitele maxime aprobate pentru bugetul institutiei respective neputând sa fie depozite, deoarece orice angajare si utilizare a cheltuielilor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate , determina antrenarea raspunderii celor vinovati.
Cum pârâta intimata a fost obligata sa achite reclamantului intimat drepturile banesti cuvenite cu titlu de prima de concediu, aceasta pentru a duce la îndeplinire obligatia de plata, este obligat sa se adreseze chematului în garantie prin întocmirea documentatiei corespunzatoare, ca acesta sa aloce sumele necesare efectuarii platii de la bugetul de stat catre bugetul autoritatii publice obligate la plata.
În situatia în care în cuprinsul proiectului bugetului ordonatorului principal de credite se solicita spre aprobare sume ce au o anumita destinatie, iar Ministerul Finantelor Publice la elaborarea proiectului bugetului de stat privitor la toate bugetele ordonatorilor principali de credite nu aloca sumele de bani pentru destinatii solicitate de vreunul dintre ordonatorii principali de credite acestia sunt în imposibilitatea de a utiliza sume pentru destinatia respectiva.
De asemenea, în situatia în care vreunul dintre ordonatorii principali de credite este delegat a efectua plata unor sume de bani, fara ca în bugetul sau sa fie aprobate sume cu destinatia respectiva, ordonatorul principal de credite nu poate efectua plata respectiva decât dupa ce aloca sumele necesare efectuarii platilor cu destinatia dorita.
Prin sentinta nr.213/CA din 24 mai 2007, Tribunalul Satu Mare a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de pârâta Administratia Nationala a Penitenciarelor.
A admis actiunea reclamantilor R.G., T.D., D.D.G., O.D.S., B.C.M., P.A.M., P.C., S.N., A.M.M., A.V., A.I., A.S., A.S., B.O., B.C., B.I., B.Z., B.I., B.M., B.G., B.A., B.I., B.M., B.A.a, B.C., B.O., C.R., C.C.u, C.I., C.M., C.C., C.L., C.D., C.M., C.V.A., D.M., D.G., D.G., D.M., D.F., D.D., F.I.S., F.N., F.P., G.M., G.C., G.M.D., G.C., G.F., G.E., G.G., G.V., I.I., I.., I.D., I.R.P., K.C., K.G., L.I.Z., M.C., M.M., M.G., M.F., M.F.H., M.D., M.E., M.M., M.A., M.M., M.E.I., M.F., N.A., N.I., N.I., O.L., O.A., P.P., P.I., P.C., P.N., P.V., P.G., P.A., P.C., P.C., P.E., P.I., P.I., P.L., P.L., P.N., P.R., P.M., R.I., R.N., S.A., S.M., S.R., S.I., S.G.O., S.R., T.I., T.A., T.E., T.G., T.N., T.G., T.C., T.N., T.I., U.C., U.I., V.D., V.V., Z.I., Z.V., C.D., P.A., B.I., G.I., M.E., N.C., M.P. reprezentati de Sindicatul “SOMES”, împotriva pârâtilor Administratia Nationala a Penitenciarelor si Penitenciarul cu Regim Închis S.M..
A admis cererea de chemare în garantie formulata de pârâta Administratia Nationala a Penitenciarelor Bucuresti împotriva chematului în garantie Ministerul Finantelor Publice si-n consecinta aobligat pârâtii sa plateasca fiecarui reclamant drepturile banesti reprezentând prima de concediu aferenta anului 2006, actualizata cu indicele inflatiei la data efectuarii platii.
Totodata, a obligat chematul în garantie Ministerul Finantelor Publice sa aloce pârâtei Administratia Nationala a Penitenciarelor fondurile necesare achitarii catre reclamanti a sumelor reprezentând prima de concediu.
A respins cererea de chemare în garantie formulata de pârâta Administratia Nationala a Penitenciarelor împotriva Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca Tribunalul a constatat ca potrivit art.2 alin.4 din Legea nr.293/2004, privind Statutul functionarilor publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor, pârâta este institutie publica de interes national cu personalitate juridica, iar potrivit prev.art.7 din HG nr.1849/2004, conducerea Administratiei Nationale a Penitenciarelor se exercita de catre directorul general care are calitate de ordonator secundar de credite.
În aceasta calitate elaboreaza si fundamenteaza proiectele de buget în functie de solicitarile penitenciarelor din subordin care sunt ordonatori tertiari de credite.
Ca atare justifica calitatea procesuala pasiva în cauza, motiv pentru care exceptia invocata de pârâta Administratia Nationala a Penitenciarelor a fost respinsa de instanta.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut ca salarizarea personalului încadrat la Penitenciarul cu Regim Închis se face în conformitate cu prevederile Legii nr.293/2004, care la art.34 lit.F prevede ca “functionarul public din sistemul administratiei penitenciare are dreptul la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii în concediu, pe lânga indemnizatia de concediu”.
Aceasta dispozitie a fost suspendata prin legile anuale bugetare, iar raportat la obiectul cererii de fata, prin Legea nr.379/2005 art.5 alin.5.
Examinând pretentia concreta a reclamantilor, tribunalul a conchis ca ea este întemeiata, întrucât suspendarea aplicarii unei norme juridice, privita ca un element legislativ, este prin excelenta temporara si, la data expirarii termenului suspendarii, dreptul devine sau, dupa caz, redevine plenar. În conformitate cu disp.art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendata printr-un alt act normativ de acelasi nivel sau de nivel superior, prevazându-se în mod expres data la care se produce suspendarea si durata ei. Prevederile alin.2 al articolului susmentionat releva ca la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispozitia afectata de suspendare reintra de drept în vigoare.
Tribunalul a considerat ca obligatia pârâtilor de a acorda reclamantilor primele de concediu aflate în litigiu a devenit scadenta la 1.01.2007. Respectarea principiului încrederii în statul de drept implica asigurarea aplicarii legilor adoptate în spiritul si litera lor.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.37 lit.F din Lega nr.293/2004, art.41 alin.2, art.51 si 53 din Constitutia României, instanta a admis actiunea astfel cum a fost formulata de catre reclamanti, conform dispozitivului.
Ca urmare a admiterii actiunii principale, în baza art.60 Cod procedura civila, a fost admisa si cererea de chemare în garantie a Ministerului Finantelor Publice, tribunalul retinând incidenta disp.art.28 din Legea nr.500/2002 si având în vedere ca, în conditiile în care cererea de deschidere de credite bugetare, în vederea achitarii drepturilor salariale, nu este aprobata de catre chematul în garantie, pârâtul Administratia Nationala a Penitenciarelor ar fi pusa în situatia de a nu putea asigura fondurile necesare executarii dispozitiilor prezentei hotarâri.
A respins ca neîntemeiata cererea de chemare în garantie formulata împotriva Ministerului Justitiei, întrucât chematul în garantie Ministerul Finantelor Publice este abilitat a aloca fondurile necesare platii primelor de concediu, ulterior Ministerul Justitiei, în calitate de ordonator principal de credite urmeaza a proceda conform art.21 din Legea nr.500/2002.
Prin încheierea nr.213/LC din 21 iunie 2007, Tribunalul Satu Mare a admis cererea de completare a dispozitivului formulata de petentii-reclamanti B.H., B.V., S.A., S.V. si V.D., angajati ai Penitenciarului si a completat dispozitivul sentintei civile nr.213/CA/24.05.2007, în sensul ca la alineatul doi, vor fi cuprinsi si petentii-reclamanti B.H., B.V., S.A., S.V. si V.D., angajati ai Penitenciarului Satu Mare, mentinând restul dispozitiilor sentintei.
Pentru a pronunta aceasta încheiere, tribunalul a retinut ca cele solicitate petentii reclamanti sunt întemeiate, respectiv ca, la data introducerii actiunii acestia au semnat cererea de chemare în judecata achiesând la solicitarile membrilor de sindicat, însa din eroare nu au mai fost inclusi pe CD.
Împotriva acestei hotarâri a formulat recurs, în termen, scutit de taxa de timbru, atât Ministerul Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice, cât si Directia Generala a Finantelor Publice, în nume propriu, solicitând instantei admiterea acestuia si modificarea în parte a sentintei, în sensul respingerii cererii de chemare în garantie a Ministerului Finantelor Publice.
În motivare recurentele au aratat ca cererea de chemare în garantie formulata de pârâta Administratia Nationala a Penitenciarelor Bucuresti, este neîntemeiata, deoarece Ministerul Finantelor nu este direct platitor al drepturilor pretinse de reclamanti, deci nu se afla în raporturi juridice directe, în temeiul carora sa poata fi obligat la plata drepturilor salariale.
S-a mai mentionat ca, potrivit art.22 pct.1 din Legea nr.500/2002 ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor si destinatiilor aprobate, precum si ca guvernul este raspunzator de realizarea prevederilor bugetare si repartizarea catre ordonatorii principali de credite a sumelor de la buget conform destinatiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetara anuala.
Recurentele au subliniat si faptul ca rolul Ministerului Economiei si Finantelor este de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Examinând hotarârea recurata, atât prin prisma criticilor formulate, cât si din oficiu, instanta a retinut ca, având în vedere ca, hotarârea judecatoreasca produce efecte relative, numai persoanele care au avut calitatea de parte în prima instanta pot sa declare recurs.
În conditiile, în care, în speta Directia Generala a Finantelor Publice Satu Mare nu a avut calitatea de parte în prima instanta, recursul acesteia urmeaza a fi respins.
Referitor la recursul Ministerului Finantelor Publice se poate constata ca, desi initial s-a solicitat admiterea lui în ceea ce priveste actiunea reclamantului si cererea de chemare în garantie, ulterior recurenta a precizat ca solicita cenzurarea sentintei doar cu privire la cererea de chemare în garantie, criticile ei fiind circumscrise doar modului de solutionare a acesteia.
Analizând, în consecinta motivele invocate de recurenta Directia Generala a Finantelor Publice, în reprezentarea Ministerului Finantelor Publice , instanta de control a apreciat ca acestea sunt nefondate.
Astfel, pe deplin justificat a admis instanta de fond cererea de chemare în garantie formulata de intimata pârâta Administratia Nationala a Penitenciarelor Bucuresti împotriva Ministerului Finantelor Publice, având în vedere ca potrivit prevederilor H.G. nr.208/2005 bugetul de stat este gestionat de acesta din urma.
Ministerul Finantelor Publice, potrivit art.4 din Legea nr.500/2002, poate angaja cheltuieli doar în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetul de stat, limitele maxime aprobate pentru bugetul institutiei respective, neputând sa fie depasite, deoarece orice angajare si utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate, determina antrenarea raspunderii celor vinovati.
Cum, pârâta intimata a fost obligata sa achite reclamantilor intimati drepturile banesti cuvenite cu titlu de prima de concediu, aferenta anului 2006, aceasta pentru a duce la îndeplinire obligatia de plata, este obligat sa se adreseze chematului în garantie prin întocmirea documentatiei corespunzatoare, ca acesta sa aloce sumele necesare efectuarii platii din bugetul de stat catre bugetul institutiei publice obligate la plata. Rolul Ministerului Economiei si Finantelor este acela de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, ordonatori care au obligatia de a angaja si utiliza creditele bugetare numai în limita destinatiilor aprobate.
Asadar, în situatia în care în cuprinsul proiectului bugetului ordonatorului principal de credite se solicita spre aprobare sume ce au o anumita destinatie, iar Ministerul Finantelor Publice la elaborarea proiectului bugetului de stat privitor la toate bugetele ordonatorilor principali de credite nu aloca sumele de bani pentru destinatia solicitata de vreunul dintre ordonatorii principali de credite, acestia sunt în imposibilitatea de a utiliza sume pentru destinatia respectiva.
De asemenea, în situatia în care ulterior vreunul dintre ordonatorii principali de credite este delegat a efectua plata unor sume de bani, fara ca în bugetul sau aprobat sa fie aprobate sume cu destinatia respectiva, ordonatorul principal de credite nu poate efectua plata respectiva, decât dupa ce aloca sumele necesare efectuarii platilor cu destinatia dorita.
În consecinta, motivele de recurs invocate de recurenta Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice, sunt nefondate iar recursul declarat a fost respins potrivit art.4, 22 din Legea nr.500/2002, art.60 si urmatoarele, art.312 Cod procedura civila.
(Decizia nr.275/CA/11.10.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).
