Despăgubirile acordate în baza art.8 alin.1 şi 18 alin.1 şi 3 din Legea nr.554/2004 funcţionarului public urare a anulării actului administrativ individual şi reintegrarea în funcţia avută nu pot fi cumulate cu drepturile băneşti încasate de acesta la un alt loc de muncă avut în perioada de după destituirea din funcţie şi nu pot cuprinde drepturi eventuale, cum ar fi salariul de merit.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 112 din 22 ianuarie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 3095, pronunţată la data de 5 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalului Maramureş s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.M. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEŢEAN MARAMUREŞ, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 24.415,28 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care ar fi beneficiat reclamantul în perioada 6 septembrie 2003 – 6 iunie 2005 în funcţia de director al Ansamblului Folcloric Naţional „Transilvania”; totodată, s-a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale şi a fost obligat să plătească reclamantului suma de 3000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că raportat la dispoziţiile Legii nr. 188/1999 reclamantul are dreptul la despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate pentru perioada 6 septembrie 2003 data demiterii şi 6 iunie 2005 data reintegrării, despăgubiri calculate de expert în sumă de 24.415,28 RON; cât priveşte salariul de merit solicitat de reclamant, instanţa şi-a însuşit concluziile expertului în sensul că acesta nu a fost un drept care s-a acordat din oficiu, nu era obligatoriu, ordonatorul de credite fiind cel care îl poate acorda, respectând anumite criterii
prevăzute de lege iar dobânda solicitată nu s-a justificat, aplicarea acesteia asupra sumelor datorate de către pârâtă reclamantului, salariile indexate şi majorate fiind reactualizate cu indicele de inflaţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal pârâtul CONSILIUL JUDEŢEAN MARAMUREŞ solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală şi netemeinică să se dispună acordarea de despăgubiri materiale reclamantului în sumă de 4.090,64 RON.
Analizând recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Cluj prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 67/2003 emisă de pârât, reclamantul a fost destituit din funcţia de director al Ansamblului Folcloric Naţional „Transilvania”.
Prin sentinţa civilă nr. 3166/27 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în dosar nr. 6087/2005, irevocabilă, s-a admis cererea reclamantului P.M. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Maramureş s-a dispus anularea hotărârii nr. 67 din data de 5 august 2003 emisă de pârât cu consecinţa repunerii reclamantului în situaţia anterioară.
Probele existente la dosar relevă cu caracter unitar împrejurarea că reintegrarea efectivă a reclamantului a avut loc la data de 06 iunie 2005 iar de la momentul demiterii şi până la data reintegrării acesta a lucrat ca funcţionar public la Primăria Baia Mare.
2. Potrivit art. 89 alin.1 din Legea nr.188/1999, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ (…) precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.
În speţă se constată că reclamantul în perioada cuprinsă între data demiterii şi cea a reintegrării efective a lucrat ca funcţionar public la Primăria Baia Mare şi a obţinut în toată această perioadă venituri salariale în sumă de 26.233,44 RON.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a se stabili care este întinderea despăgubirilor solicitate, expertul oferind două modalităţi de calcul a acestor sume.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, reclamantul ar fi încasat cu titlu de drepturi salariale suma de 29.907,82 RON, într-o variantă stabilind că reclamantului i se cuvine, cu titlu de despăgubiri, suma de 24.415,28 RON -apreciind că potrivit dispoziţiilor cuprinse în C. muncii suma încasată de reclamant la locul de muncă avut în aceeaşi perioadă nu trebuie scăzută – respectiv 4090,64 RON în varianta de calcul în care reclamantului nu i s-au cumulat cele două venituri salariale care vizează aceeaşi perioadă.
Reţinând că doar instanţa de judecată este abilitată de legiuitor să statueze asupra problemelor de drept din litigiu – nu şi expertul prin expertizele efectuate într-un litigiu pendinte – Curtea apreciază că varianta de calcul în care s-a stabilit că reclamantului i se cuvine doar suma de 4090,64 RON este cea corectă pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art.89 alin.1 din Legea nr.188/1999 reluate şi de dispoziţiile art.78 din Legea nr.53/2003 statuează prin norme juridice imperative că autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ nelegal poate fi obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.
Sintagma „celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public” vizează drepturile conexe aferente drepturilor salariale şi nu presupune cumularea sumelor datorate de către angajator pentru perioada în care angajatul a fost lipsit de veniturile salariale datorită actului administrativ nelegal cu cele încasate efectiv, în aceeaşi perioadă, de la locul său de muncă întrucât dacă s-ar admite această teză, angajatul s-ar îmbogăţi fără just temei. Singurul temei al acordării unor sume de bani cu titlu de venituri salariale îl constituie prestarea muncii aferentă postului deţinut, orice susţinere contrară fiind nefondată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâtul Consiliul Judeţean Cluj ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.20 din Legea nr.554/2004 îl va admite, va casa hotărârea recurată şi rejudecând cauza potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004, va admite în parte acţiunea reclamantului iar în temeiul dispoziţiilor legale enunţate anterior va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 4090,64 RON cu titlu de despăgubiri şi va respinge celelalte capete de cerere.
Pentru a dispune astfel Curtea va reţine că sunt corecte statuările instanţei de fond privind sumele solicitate cu titlu de despăgubiri şi care reprezintă salariul de merit şi dobânzile aferente. Astfel, în mod corect s-a reţinut că salariul de merit nu este un drept permanent care se acordă din oficiu, obligatoriu, de către angajator ci este un drept eventual, la îndemâna ordonatorului de credite care poate să-l acorde respectând o serie de criterii.
