ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 82/2010 –
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R – – judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
– – – – JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator G domiciliat în comuna Popești, satul, nr. 240, județul B, împotriva sentinței civile nr. 581 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta intimată a depus completare la întâmpinare, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 581 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/30.03.2007 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.07.2005, sens în care să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a ieșit la pentru depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/9.12.1988 (fila 4 dosar).
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr. -/7.02.2005.
Tribunalul a constatat că pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, astfel încât să fie respectat principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 4/2005.
Conform art. 1 din nr.OUG 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000. Or, contestatorul a fost înscris la pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1988, fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, dar aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acest act normativ are o forță legislativă inferioară ordonanței de urgență și este anterior adoptării nr.OUG 4/2005 care consacră principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Instanța a constatat că nu se poate vorbi despre o retroactivitate a legii civile prin aplicarea Legii nr. 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, ci este vorba de aplicarea principiului “aplicării imediate a legii noi”, recalcularea pensiilor realizându-se cu începere de la data intrării în vigoare a nr.OUG 4/2005. De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a acestei legi, era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată nr.OUG 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000. Dacă s-ar aplica art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor de a se uniformiza pensiile pensionarilor, nu va fi realizat niciodată întrucât s-ar aplica acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare.
Prin urmare, tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr. 19/2000.
În sistemul Legii nr. 3/1977, persoanele care au lucrat în grupele I și a II-a de muncă, beneficiau de reducerea vârstei legale de pensionare și de majorarea vechimii în muncă, adică a perioadei de contribuție. Astfel, conform articolului 14 aliniatul 1 din lege, persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri ce se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în această grupă, câte un an și șase luni, așadar în acest caz, persoanelor menționate li se acorda un spor la vechimea în muncă, concomitent cu reducerea vârstei de pensionare.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă tratate diferit față de locurile de muncă comune: locurile de muncă în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, conform art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000.
Contestatorul a desfășurat 20 ani, 3 luni și 18 zile de activitate în condiții speciale de muncă, fiind miner în subteran, conform fișei de pensie, prin urmare i se aplică dispozițiile cuprinse în art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al acestuia fiind de 20 ani.
Contestatorul desfășurând peste 20 ani în condiții speciale de muncă, se cuvine a i se reține stagiul de cotizare ce determină obținerea unui punctaj cumulat ce îl avantajează și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, intimata a determinat greșit punctajul mediu anual al contestatorului și prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, așa cum prevede art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel încât a încălcat dispozițiile art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 3 și art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 3 și art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000 și art. 14 din Legea nr. 3/1977, instanța a admis contestația formulată, a dispus anularea deciziei nr. -/30.03.2007 emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.07.2005, sens în care să emisă o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii și respingerea contestației formulată de petent.
În motivarea recursului, recurenta arată în esență că:
– în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 3/1977 – contestatorul fiind pensionat sub imperiul acestei legi, conform deciziei nr. -/9.12.1988;
– a fost în eroare instanța când a interpretat dispozițiile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, opinând fără o fundamentare legală că se aplică alt stagiu de cotizare decât cel impus de Legea nr. 3/1977, care reglementează o vechime integrală în muncă necesară ieșirii la pensie de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei;
– nu poate fi aplicat principiul – la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie – întrucât art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 a prevăzut excepțiile de la acest principiu, pentru cei pensionați în baza Legii nr. 3/1977 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual fiind conform art. 8 din această lege, respectiv de 25 de ani pentru femei și 30 ani pentru bărbați;
– prin aplicarea Legii nr. 19/2000 s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile la situații anterioare adoptării ei.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG 1550/2004, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000.
Ulterior, prin înscrisul depus la dosar la data de 07.01.2010, recurenta a arătat că intimatului i s-a pus în aplicare sentința civilă recurată, iar dispozițiile nr.OUG 100/2008 și ale Legii nr. 218/2008 modificată, se aplică doar în situația în care la recalculare se utilizează stagiul complet de cotizare de 30 de ani.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a exprimat poziția față de prezentul recurs.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse de recurentă sunt nefondate.
Potrivit deciziei nr. – din 30.03.2007 (fila 3 dosar fond) emisă de Casa Județeană de Pensii B, contestatorului i-a fost recalculat dreptul de pensie conform nr.OUG 4/2005, utilizându-se la determinarea punctajului mediu anual stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr. 3/1977. Trebuie menționat că și în alte decizii de recalculare, începând cu anul 2005, contestatorului i-a fost reținut un stagiu de cotizare de 30 de ani, ignorându-se activitatea desfășurată de acesta în condiții speciale, în grupa I de muncă.
Astfel, din înscrisurile existente la dosar rezultă că activitatea acestuia ca miner subteran de peste 20 de ani, se încadrează în grupa I de muncă, respectiv în condițiile speciale prevăzute de art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Este de netăgăduit împrejurarea că, contestatorul s-a pensionat în perioada în care deschiderea dreptului său la pensie cădea sub incidența Legii nr. 3/1977, iar potrivit art. 2 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, respectiv 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați, însă este important a se sublinia că un act normativ ulterior celui mai sus indicat și anume nr.OUG 4/2005, prevede expres la art. 1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța aflată în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul contestator a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale de muncă, pentru care Legea nr. 27/1966, Legea nr. 3/1977, nr.HG 267/1990 și actualmente Legea nr. 19/2000, prevăd drepturi speciale pentru această categorie de salariați, în sensul reducerii vârstei de pensionare.
La art. 20 din Legea nr. 19/2000, alin. 1 lit. a, s-a inclus în condiții speciale munca desfășurată cel puțin 50 % din activitatea lunară în subteran, iar art. 43 alin. 1, art. 77 alin. 2 din același act normativ, au prevăzut în astfel de situații un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, aspect corect reținut de instanța de fond, care nu s-a aflat în eroare și nici nu a interpretat greșit dispozițiile legale enunțate.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupele I și a II-a de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de art. 14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art. 8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art. 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații, în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. 11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1 și nr. 12 al Convenției.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului – 11.07.2008 – partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Prin urmare, raportat la cele reținute mai sus, se impune menținerea soluției pronunțate de instanța de fond prin sentința recurată.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator G domiciliat în comuna Popești, satul, nr. 240, județul B, împotriva sentinței civile nr. 581 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R – – – – – – –
red.
jud.fond. –
dact.
4 ex./5.02.2010
– 2 com./
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – O,-, județul B,
– G – comuna Popești, satul, nr. 240, județul
