Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 8183 din 16 octombrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 1621 din 27.03.2012 a Tribunalului Specializat Cluj s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată contestatoarea S.C. C.E.B. ROMÂNIA S.A., împotriva tabelului preliminar al creanţelor împotriva averii debitoarei S.C. A. S.R.L. întocmit de administratorul judiciar R. SPRL.
S-a admis excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de contestatoarea S.C. M.U.I. S.R.L., invocată de administratorul judiciar R. SPRL al debitoarei S.C. A. S.R.L. şi a respins ca tardivă contestaţia formulată de contestatoarea S.C. M.U.I. S.R.L., împotriva tabelului preliminar al creanţelor împotriva averii debitoarei S.C. A. S.R.L. întocmit de administratorul judiciar R. SPRL. S-a pus în vedere administratorului judiciar R. SPRL al debitoarei S.C. A. S.R.L. să afişeze de îndată tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitoarei în forma corespunzătoare celei în care a fost publicat în BPI nr. 2115/14.02.2012 şi afişat tabelul preliminar al creanţelor împotriva averii debitoarei. S-a constatat stabilit termenul pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de
11.05.2012, ora 8, sala 249.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că între contestatoarea S.C. C.E.B. ROMÂNIA S.A., în calitate de creditoare, şi debitoarea S.C. A. S.R.L., în calitate de debitoare, a fost încheiat contractul de credit nr. 15/00014 din 18.12.2007, modificat ulterior prin patru acte adiţionale succesive încheiate între părţi, şi invocat de către contestatoare ca titlu pentru înscrierea creanţei sale în cuantum de 25.664, 51 lei, în tabelul preliminar al creanţelor împotriva averii debitoarei.
Între aceleaşi părţi, respectiv între contestatoarea S.C. B.C.R.F.R. S.A., în calitate de creditoare, şi debitoarea S.C. E.C. S.R.L., în calitate de garant, a fost încheiat contractul de garanţie reală asupra soldului creditor al contului curent nr. 43/03.07.2006, modificat prin trei acte adiţionale succesive, cu nr. 1/29.06.2007, nr. 2/22.05.2008 şi nr. 3/15.05.2009, şi contractul de garanţie reală mobiliară asupra soldului creditor al contului curent al debitoarei deschis la contestatoare nr. 51/03.07.2006 modificat prin actele adiţionale nr. 01/29.06.2007 şi nr. 2/22.05.2008, prin care debitoarea a constituit o garanţie reală mobiliară asupra soldului creditor al contului curent, deschis de debitoare la contestatoare. Potrivit art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, „creanţele garantate sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale”. Judecătorul sindic a apreciat că nici contractul de garanţie reale reală asupra soldului creditor al contului curent nr. 51/03.07.2006 de care se prevalează contestatoarea nu conferă caracter garantat creanţei acesteia, întrucât aceasta nu a dovedit că bunurile asupra cărora s-au constituit garanţiile, respectiv disponibilităţile băneşti se află în patrimoniul debitoarei. Având în vedere că la data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L., în conturile acesteia deschise la contestatoare, nu se aflau sume de bani, judecătorul sindic a reţinut că în ce priveşte creanţa contestatoarei nu sunt întrunite condiţiile art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, garanţia contestatoarei fiind lipsită de obiect, lipsindu-i bunul adus în garanţie.
Pentru aceste considerente, în baza art. 73 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatoarea S.C. C.E.B. ROMÂNIA S.A., împotriva tabelului preliminar al creanţelor împotriva averii debitoarei S.C. A. S.R.L. întocmit de administratorul judiciar R. SPRL. Potrivit art. 73 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006, „debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administratorul judiciar/lichidator in tabelul preliminar de creante”, iar „contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată”.
Tabelul preliminar al creanţelor întocmit de administratorul judiciar R. SPRL al debitoarei S.C. A. S.R.L. a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 2115/14.02.2012.
Contestatoarei i s-au solicitat documente doveditoare ale declaraţiei de creanţă formulate, de către administratorul judiciar potrivit prevederilor art. 67 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, prin adresa nr. 03.02.2012, însă aceasta nu a ridicat corespondenţa, precum şi prin solicitare comunicată prin email. Raportul de verificare a creanţelor debitoarei S.C. A. S.R.L. întocmit de administratorul judiciar R. SPRL, prin care s-a concluzionat în sensul netemeiniciei declaraţiei de creanţă a contestatoarei S.C. M.U.I. S.R.L., a fost
depus la dosar la 13.02.2012. Notificarea privind deschiderea procedurii insolvenţei
împotriva debitoarei şi privind termenele fixate potrivit dispoziţiilor art. 62 din a fost publicată în BPI nr. 13898/27.12.2011 şi într-un ziar de largă circulaţie.
Contestatoarea a formulat declaraţia de creanţă împotriva averii debitoarei la
17.01.2012. Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanţelor sunt prezumaţi că au în cunoştinţă termenele prevăzute la art. 62 ori la art. 107, 108 sau 109, după caz, şi nu vor mai fi citaţi”. Totodată, contestatoarea a formulat opoziţie la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 825/2012 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj la 24.02.2012 în dosarul de faţă. Prin urmare, a apreciat judecătorul sindic, nu prezintă relevanţă împrejurarea că, contestatoarea nu a fost notificată de administratorul judiciar potrivit prevederilor art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, în condiţiile în care acesteia i s-a solicitat depunerea de documente în dovedirea declaraţiei de creanţă, iar termenul pentru formularea contestaţiei curge de la data publicării tabelului preliminar al creanţelor în Buletinul procedurilor de insolvenţă,
potrivit preverilor art. 73 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006.
Or, contestaţia a fost formulată de către contestatoare la 02.03.2012, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 73 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006. Împrejurarea invocată de către contestatoare în sensul că în lipsa notificării sale cu privire la neînscrierea creanţei sale şi a motivelor ce au stat la baza acestui fapt s-a aflat în imposibilitate de a formula contestaţie, nu a putut fi considerată o împrejurare mai presus de voinţa părţii, care s-o fi împiedicat pe aceasta să formuleze contestaţie în cadrul termenului legal, în sensul prevederilor art. 103 alin. 1 Cod proc.civ. Dispoziţiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind termenul de formulare a contestaţiei nu condiţionează curgerea acestuia de respectarea prevederilor prevederilor art. 72 alin. 4 din acelaşi act normativ, asigurarea dreptului la apărare al contestatoarei putându-se realiza şi prin posibilitatea ca motivarea contestaţiei formulate în termenul legal, să fie făcută ulterior. Dealtfel, judecătorul sindic a constatat că contestatoarea nu a formulat o cerere de repunere în termenul de formulare a contestaţiei împotriva tabelului preliminar al creanţelor, în condiţiile art. 103 Cod proc.civ., împrejurare faţă de care nu ar fi putut fi pronunţată o astfel de soluţie, raportat la principiul disponibilităţii şi la dispoziţiile art. 129 alin. 6 C.p.c
Pentru considerentele arătate, în baza art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de contestatoarea S.C. M.U.I. S.R.L., invocată de administratorul judiciar R. SPRL al debitoarei S.C. A. S.R.L., şi în consecinţă a respins ca tardivă contestaţia formulată de contestatoarea S.C. M.U.I. SRL
împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri contestatoarele S.C. M.U.I. S.R.L. CONSTANŢA şi C.E.B. S.A. ROMANIA, solicitând instanţei admiterea acestora şi modificarea hotărârii atacate.
în recursul contestatoarei S.C. M.U.I. S.R.L. CONSTANŢA, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 C.pr.civ., se solicită modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, iar pe cale de consecinţă, admiterea pe fond a contestaţiei în sensul înscrierii în tabloul preliminar la creanţelor creanţa sa consolidată la data de 09.12.2011, de 2.000.000 lei provenita din -fila CEC cu seria BE 317 nr. 00046204 emisa in data de 25.06.2009, investita cu formula conform încheierii civile nr. 8359/09.10.2009 pronunţata a Judecătoriei Cluj, 556.383,5 lei dobânda legala calculată de la data de 30.08.2009 pana la data de în
09.12.2012.
Referitor la respingerea ca tardivă a contestaţiei sale, contestatoarea a învederat că administratorul judiciar nu a făcut dovada comunicării tabelului preliminar împreună cu motivele de înlăturare a creanţei sale, astfel cum prevăd art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006. In acest context, s-a susţinut că nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 86 alin. 3 C.pr.civ., potrivit cărora comunicarea se face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, din documentele depuse în probaţiune rezultând că adresa comunicată avocatului colaborator nu a fost primită, posta restituind plicul. Un alt aspect ce priveşte aceeaşi excepţie, este faptul că pentru a opera decăderea creditorului din dreptul de a formula contestaţie în afara termenului stabilit pe prev. art. 21 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar trebuia să notifice creditorului tabloul preliminar împreună cu motivele ce au stat la baza înlăturării lui din tablou(art. 72 alin. 4 din lege), obligaţie ce nu a fost îndeplinită. Astfel, prevederile art. 72 alin. 4 împreună cu prevederile art. 21 din Legea nr. 85/2006 sunt condiţii cumulative pentru a se constata tardivitatea formulării contestaţiei.
Contestatoarea a reiterat cele menţionate în cuprinsul contestaţiei formulate în faţa instanţei de fond referitoare la faptul că temeiul legal al prezentei contestaţii sunt prevederile art. 73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu prevederile art. 75 alin. 1 din lege, înţelegând în acest sens să invoce si administratorului judiciar în exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege. Apoi, potrivit art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 creanţele constatate prin titlu executoriu nu sunt supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege prin administratorul judiciar. In acest sens, administratorul judiciar era obligat ope legis să înregistreze creanţa sa provenită din fila CEC cu seria BE 317 nr. 00046204 emisă în data de 25.06.2009, investită cu formula executorie conform încheierii civile nr. 8359/09.10.2009 pronunţată în dosarul nr. 20285/211/ 2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca. In temeiul art. 53 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 modificata prin Legea nr. 83/1994, cecul are valoare de titlu executoriu pentru capital si accesorii stabilite conform art. 48 si 49 din lege, iar potrivit dispozitiilor art. 269 C.pr.civ., judecătoria se pronunţă, fără citarea părţilor, in sensul investirii cu formula executorie a titlului de credit.
Cu privire la actele de viclenie exercitate de administratorul judiciar, contestatoarea a arătat că în procesul-verbal al adunării creditorilor din 17.02.2012 se face vorbire cu privire la convocarea adunării creditorilor in baza unor notificări directe expediate în data de 22.12.2011. Apoi, SC M.U.I. SRL nu a fost convocată în Adunarea
Creditorilor, si nu a primit nici o notificare formulată de administratorul judiciar si comunicată fie la sediul procedural ales la sediul cabinetului de avocatură, fie la sediul administratorului judiciar SC M. SPLR al creditoarei SC M.U.I. SRL nerespectându-se prevederile art. 61 alin. 3 raportat la prev. art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Ca urmare a lipsei convocării la adunarea creditorilor, a fost înlăturată în mod abuziv din exercitarea drepturilor sale de creditor urmăritor, fapt ceea ce îi întăreşte convingerea că administratorul judiciar are o atitudine abuzivă si vădit părtinitoare fata de interesele debitoarei falite.
Contestatoarea a mai arătat că a fost înstrăinată întreaga avere mobiliară a debitoarei în baza unor facturi interne prezentate în copie executorului judecătoresc, din care rezulta ca toate echipamentele, utilajele si componentele ar fi fost vândute pentru suma de 250.000 EUR către SC A.N.B., după declanşarea executării silite în dos. execuţional nr. 710/2009 sumele obţinute, neregăsindu-se în alte bunuri de valoare sau în lichidităţile societăţii. Acţiunile de vânzare frauduloasă a întregii averi mobiliare a debitoarei (operaţiune derulata între SC A. SRL si SC A.N.B. societate majoritara in SC A.R. SRL unde N.G. are calitatea de asociat si administrator) s-a încheiat în mod fictiv, iar dacă această operaţiune a avut loc cu adevărat, administratorul judiciar desemnat va trebui să verifice dacă sumele au fost încasate de societate, au fost plătite impozitele si tva aferent operaţiunilor de înstrăinare către această firmă, urmând totodată ca aceste tranzacţii să fie anulate de administratorul judiciar desemnat ca fiind operaţiuni încheiate în frauda creditorilor de societatea debitoare anterior celor 3 ani deschiderii procedurii potrivit art. 80 din Legea nr. 85/2006. În final, contestatore a susţinut că deşi s-a dorit respectarea celor convenite si executarea întocmai a contractului de vânzare-cumpărare, societatea debitoare nu numai că a refuzat orice dialog, dar a si acţionat prin tot felul de mijloace să se sustragă de la răspunderea contractuală ce-i revenea, la data prezentei, suma de plată provenită din titlul executoriu – filei CEC cu seria BE 317 nr. 00046204 emisă în data de 25.06.2009, investită cu formula executorie conform încheierii civile nr. 8359/2009 pronunţată în dosarul nr. 30385/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca este în sumă de 2.000.000 lei.
In recursul contestatoarei C.E.B. S.A. ROMANIA se solicită modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei sale şi înscrierea sa în tabelul definitiv al creditorilor debitoarei S.C. A. S.R.L. cu suma de 25.664.51 lei, în conformitate cu dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările ulterioare, respectiv ca si creanţa garantata.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., contestatoarea a susţinut că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, învederând aceleiaşi considerente pe care le-a formulat şi în faţa instanţei de fond referitoare la faptul că are constituită garanţie asupra sumelor de bani care sunt sau vor intra în contul curent al S.C. A. S.R.L. deschis la C.E.B. (ROMÂNIA) S.A., iar administratorul judiciar desemnat în cauză numai din eroare nu a considerat creanţa băncii ca si creanţă garantată. Astfel, creanţa debitoarei S.C. A. S.R.L. rezultată din Contractul de Credit nr. 43/03.07.2006, modificat prin Actul Adiţional nr. 1/29.06.2007, Actul Adiţional nr. 02/22.05.2008 si prin Actul Adiţional nr. 03/15.05.2009, a fost garantată cu: contract de garanţie reală mobiliară asupra soldului creditor al contului curent al debitoarei deschis la C.E.B. (România) S.A. nr. 51/03.07.2006, modificat prin actul adiţional nr. 01/29.06.2007 si prin actul adiţional nr. 2/22.05.2008.
Referitor la Contractul de garanţie reala mobiliara asupra soldului creditor al contului curent al S.C. A. S.R.L. deschis la C.E.B. (ROMÂNIA) S.A. nr. 51/03.07.2006, modificat prin actul adiţional nr. 01/29.06.2007 si prin actul adiţional nr. 2/22.05.2008, contestatoarea arată că, creditul acordat de C.E.B. (ROMÂNIA) S.A. este garantat cu garanţie reala mobiliara asupra soldului creditor al contului curent al S.C. A. SRL deschis la C.E.B. (ROMÂNIA) S.A. în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din contractul încheiat -„Obiectul Contractului”, astfel că administratorul judiciar desemnat în cauză numai din eroare nu a considerat creanţa C.E.B. (ROMÂNIA) S.A. ca si creanţa garantata. Având în vedere cele de mai sus, a apreciat contestatoarea, se poate retine faptul că un contract de gaj pe soldul contului creditor este prin esenţă o garanţie reală care conferă băncii înscrierea ca si creditor garantat în tabelul debitoarei S.C. A. S.R.L.
În acest context,contestatoarea a susţinut că instanţa de fond a lipsit în mod nelegal de efecte un contract de garanţie reală mobiliară perfect valabil încheiat în temeiul Legii speciale, nr. 99/1999, Titlul VI, în speţă neputându-se reţine nici unul din cazurile de încetare a garanţiei reale prevăzute de art. 27 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 99/2999, astfel că aceasta continuă să-şi producă efectele, concluzia contrară a instanţei de fond fiind lipsită de temei legal. Prin urmare, a concluzionat contestatoarea, natura bunului cu care s-a garant în favoarea băncii, respectiv disponibilităţile băneşti din conturile curente ale debitoarei, nu poate fi considerată ca echivalând cu inexistenţa obiectului garanţiei, cu consecinţa desfiinţării garanţiei înseşi.
Intimatul R ” SPRL., în calitate de administrator judiciar al S.C. A. S.R.L.. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate şi menţinerea hotărârii atacate.
În susţinerea poziţiei sale, intimatul a arătat că în temeiul dispoziţiilor art. 3 pct. 9 din Legea 85/2006, „creanţele garantate sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de personale beneficiare ale garanţiilor reale”. Întrucât la data deschiderii procedurii debitoarea nu avea disponibilităţi în conturi, garanţia instituită asupra soldului creditor a rămas fără obiect, motiv pentru care R. a procedat la înscrierea acesteia în tabelul preliminar, în grupa creditorilor chirografari. Ulterior, administratorul judiciar a procedat la înregistrarea şi afişarea Tabelului Preliminar al Creditorilor însoţit de Raportul de Verificare al Creanţelor, la data de
13.02.2012. Totodată, documentele mai sus menţionate au fost publicate şi în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 2115/14.02.2012. Dar, privite în profunzime, prevederile art. 3, pct. 9 arătate mai sus, nu se pot aplica situaţiei de faţă, întrucât garanţia reală mobiliară instituită asupra soldului prezent şi viitor al contului curent a rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte soldul prezent, la data deschiderii procedurii debitoarea nu avea disponibilităţi în conturi. Referitor la soldul viitor al contului curent deschis pe numele debitoarei A. SRL, lichidatorul judiciar arată că potrivit prevederilor legale în materia insolvenţei, administratorul judiciar a procedat la deschiderea unui cont unic de procedură prin intermediul căruia se vor efectua tranzacţiile viitoare. Totodată, încasările efectuate de la terţii debitori ai societăţilor aflate în insolvenţă sunt supuse regimului de tranziţie obligatorie a contului unic de procedură şi distribuire, potrivit ordinii de preferinţă stabilit de Legea nr. 85/2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele :
In ceea ce priveşte recursul declarat de S.C. M.U.I. S.R.L., instanţa de recurs reţine că, în condiţiile în care contestaţia formulată de către această creditoare a fost respinsă ca tardivă, calea de atac împotriva sentinţei recurate poate viza doar modul de soluţionare al acestei excepţii. Astfel, argumentele care vizează fondul contestaţiei sunt inutile în această fază procesuală, deoarece o eventuală cenzurare a modului în care judecătorul sindic a soluţionat excepţia de tardivitate a contestaţiei ar avea drept consecinţă casarea sentinţei în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 5 C.p.c. şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării contestaţiei pe fond. Probele administrate nu permit însă o asemenea soluţie.
Astfel, contestatoarea recurentă a formulat declaraţia de creanţă împotriva averii debitoarei la 17.01.2012. Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanţelor sunt prezumaţi că au în cunoştinţă „termenele prevăzute la art. 62 ori la art. 107, 108 sau 109, după caz, şi nu vor mai fi citaţi”. Totodată, contestatoarea a formulat opoziţie la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 825/2012 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj la 24.02.2012 în dosarul de faţă.
Prin urmare, judecătorul sindic a apreciat în mod corect faptul că nu prezintă relevanţă împrejurarea că, contestatoarea nu a fost notificată de administratorul judiciar potrivit prevederilor art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, în condiţiile în care acesteia i sa solicitat depunerea de documente în dovedirea declaraţiei de creanţă, iar termenul pentru formularea contestaţiei curge de la data publicării tabelului preliminar al creanţelor în Buletinul procedurilor de insolvenţă, potrivit prevederilor art. 73 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006, termen pe care contestatoarea recurentă este prezumată că îl cunoaşte.
Această concluzie se impune deoarece în condiţiile în care recurentei i s-au solicitat documente clarificatoare pentru dovedirea creanţei anterior publicării tabelului de creanţe în B.P.I., solicitare la care creditoarea nu a răspuns, este de natura evidenţei faptul că neînscrierea creanţei în tabelul de creanţe al debitoare are drept cauză tocmai necomunicarea respectivelor documente. Astfel, printr-o scrisoare recomandată expediată reprezentantului creditoarei, administratorul judiciar a comunicat motivele neînscrierii creanţei şi a solicitat clarificări, însă corespondenţa a fost returnată la 20.02.2012 cu menţiunea „expirat termen de păstrare,,.
Mai mult, în B.P.I. 2115/14.04.2012 administratorul judiciar a publicat atât tabelul de creanţe cât şi raportul prin care a analizat motivele pentru care a respins înscrierea unor creanţe, inclusiv a celei declarate de către S.C. M.U.I. S.R.L. In consecinţă, creditoarea recurentă cu minime diligenţe putea să cunoască atât motivul respingerii declaraţiei de creanţă cât şi termenul de declarare al contestaţiei.
Or, contestaţia a fost formulată de către contestatoare la 02.03.2012, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 73 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006. Trebuie precizat în acest context faptul că în mod eronat recurenta citează dispoziţii modificate încă din anul 2010 ale Legii 85/2006, respectiv cele care prevedeau că termenul de formulare al contestaţiei este de cel putin zece zile înainte de termenul stabilit pentru soluţionarea acestora.
Imprejurarea invocată de către contestatoare în sensul că în lipsa notificării sale cu privire la neînscrierea creanţei sale şi a motivelor ce au stat la baza acestui fapt s-a aflat în imposibilitate de a formula contestaţie nu este o împrejurare mai presus de voinţa părţii, care s-o fi împiedicat pe aceasta să formuleze contestaţie în cadrul termenului
legal, în sensul prevederilor art. 103 alin. 1 Cod proc.civ. Dispoziţiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind termenul de formulare a contestaţiei nu condiţionează curgerea acestuia de respectarea prevederilor prevederilor art. 72 alin. 4 din acelaşi act normativ, asigurarea dreptului la apărare al contestatoarei putându-se realiza chiar şi prin posibilitatea ca motivarea contestaţiei formulate în termenul legal, să fie făcută ulterior. Dealtfel, judecătorul sindic a reţinut faptul că recurenta contestatoare nu a formulat o cerere de repunere în termenul de formulare a contestaţiei împotriva tabelului preliminar al creanţelor, în condiţiile art. 103 Cod proc.civ., împrejurare faţă de care nu ar fi putut fi pronunţată o astfel de soluţie, raportat la principiul disponibilităţii şi la dispoziţiile art. 129 alin. 6 C.p.c.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cpc, recursul declarat de către creditoarea recurentă S.C. M.U.I. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1621 din 27.03.2012 a Tribunalului Specializat Cluj va fi respinsă.
În ceea ce priveşte recursul declarat de către C.E.B. S.A. ROMANIA împotriva aceleiaşi sentinţe, instanţa de recurs reţine următoarele:
În susţinerea poziţiei procesuale, creditoarea recurentă se prevalează de o garanţie reală mobiliară asupra soldului creditor al contului curent al debitoarei S.C. A. S.R.L. deschis la C.E.B. SA, garanţie constituită prin contractul de garanţie 51/3.07.2006, modificat prin actul adiţional nr. 1/29.06.2007 şi prin actul adiţional 2/22.05.2008.
Analiza înscrisurilor depuse în probaţiune relevă faptul că această garanţie de care se prevalează recurenta creditoare poartă asupra soldului creditor al contului curent constituit de către debitorul gajist asupra disponibilităţilor băneşti prezente şi viitoare evidenţiate în soldului creditor al contului curent deschis pe numele debitoarei.
În consecinţă, face obiectul garanţiei numai disponibilul de cont existent la momentul deschiderii procedurii. Or, la data deschiderii procedurii, debitoarea nu avea disponibil în cont, aspect susţinut de către practicianul în insolvenţă desemnat în cauză şi necontestat de către creditoarea recurentă care nu indică un cuantum concret al sumei evidenţiate în cont din care s-ar putea îndestula cu prioritate.
Sumelor rezultate din lichidarea patrimoniului nu se includ în sfera de acţiune a contractului de garanţie reală mobiliară amintit, mai mult, aceste sume obţinute din lichidare se depun în contul special constituit pentru derularea operaţiunilor de lichidare. Toate celelalte conturi, inclusiv cele asupra cărora poartă pretinsa garanţie fie vor fi desfiinţate, fie orice operaţiune financiară, inclusiv efectuarea unor plăţi, se vor derula sub supravegherea sau aprobarea administratorului / lichidatorului judiciar, în funcţie de stadiul procedurii judiciare.
În condiţiile în care debitoarea nu deţinea disponibil bănesc în conturile afectate garanţiei, lipseşte suma care să fie folosită pentru îndestularea cu prioritate a creanţei recurentei. Astfel, art. 41 alin 2 din Legea 85/2006 vorbeşte despre preţul bunului afectat garanţiei: ,,Prin excepţie de la alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanţiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie. La distribuţia preţului garanţiei, creditorul garantat va fi îndreptăţit sa calculeze accesoriile la creanţa garantată pana cel mult la data vânzării bunului, cu condiţia ca preţul bunului sa fie corespunzător mai mare decât valoarea iniţial evaluată….,,.
De asemenea, art. 121 alin. 1 din Legea 85/2006, text invocat de catre creditoare pentru a invoca un caracter garantat al creantei sale prevede ca „fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:….,,. In realitate, nu există nici o sumă de bani care să facă obiectul garanţiei ci doar o garanţie pe un cont gol. In consecinţă, cum garanţia trebuie să aibă ca obiect o sumă concretă aflată în cont ci nu o sumă abstractă, atât contestaţia cât şi recursul sunt considerate neîntemeiate.
Prin art. 7 din Titlul VI al Legii 99/1999 este definită noţiunea de bun afectat garantiei, prevazându-se că ,,In sensul prezentului titlu, prin bun afectat garanţiei se înţelege toate bunurile prevăzute la art. 6, precum şi produsele acestora, potrivit art. 12,,. Art. 6 face o largă enumerare a tuturor bunurilor corporale si incorporale care pot fi supuse garanţiei, condiţia esenţială fiind însă aceea ca aceste bunuri sa fie individualizate şi să existe.
Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de creditoarea C.E.B. (ROMÂNIA) S.A. BUCUREŞTI împotriva sentinţei civile nr. 1621 din 27 martie 2012 a Tribunalului Specializat Cluj pe care o menţine ca fiind pe deplin legală şi temeinică. (Judecător Axente Irinel Andrei)
