DECIZIA CIVILĂ NR: 101/2010 –
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestatorul, domiciliat în O,-,. 2. județul B și din O,-,. 6, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în O,-, județul B și SC SA prin VEST AUDIT, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 351/LM din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul contestatorul personal și reprezentat de Avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.18 eliberată de Uniunea Națională a Barourilor – Baroul Dâmbovița – Cabinet de Avocatură la 4.11.2009, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar Note de ședință, adresa înaintată de SC SA către recurentul contestator, înregistrată sub nr. 460/20.02.2007, cererea formulată de acesta din urmă către SC, înregistrată sub nr. 279/1.02.2007 – în xerocopie, cererea formulată de acesta din urmă către SC, înregistrată sub nr. 494/23.02.2007 – în xerocopie, cererea formulată de contestator către C VEST la cu nr. 10/3.08.2007, cererea adresată Tribunalului Bihor la 14.12.2007, plângerea formulată de contestator la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B la 3.08.2007 înregistrată sub nr. 76777, răspunsul formulat de această instituție către contestator la 6.09.2007 și arată că nu solicită alte probe.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, desființarea Sentinței civile nr. 351/LM/2008 ca nelegală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În susținere arată că intimata angajatoare nu a dorit niciodată reangajarea clientului său, oferindu-i acestuia alte posturi decât cel pe care acesta l-a deținut, anterior concedierii. Mai mult acestuia i-a fost condiționată reangajarea de prezentarea demisiei. Mai arată că, instanța de fond a omis să analizeze viciul de formă al contractului, și anume că acesta nu este semnat și acceptat de către contestator.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 351/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor la 16 apr.2008 a fost respinsă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC. SA prin administrator judiciar VEST AUDIT, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 138 din 20 septembrie 2007 contestatorului îi încetează contractul individual de muncă în condițiile art. 61 lit. a din Codul Muncii (fila 4 la dosar).
În sarcina contestatorului se reține faptul că, contestatorul a absentat nemotivat de la locul de muncă și că deși în repetate rânduri s-au încercat mai multe variante prin negociere, a refuzat să reînceapă activitatea (referatul nr. 29/4 septembrie 2007 – fila 46 de la dosar).
Din probatoriul administrat în cauză respectiv decizia civilă nr. 1315/2006-R (fila 6 la dosar), sentința civilă nr. 395/C/2006 (fila 9 la dosar) s-a dispus anularea deciziei nr. 283/12 decembrie 2005, reîncadrarea pe postul avut înaintea concedierii și la plata tuturor drepturilor bănești de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reîncadrării efective.
În vederea punerii în aplicare a deciziilor mai sus menționate, intimata a emis adresa nr. 316/7 februarie 2007 (fila 36 la dosar), 460/20 februarie 2007 (fila 37 la dosar), adresa nr. 501/23 februarie 2007 (fila 38 la dosar).
Prin decizia nr.55 din 17 aprilie 2007 intimata a decis reintegrarea contestatorului și anularea deciziei nr. 283/12 decembrie 2005 de încetare a contractului individual de muncă, contestatorul fiind inclus în tabelul definitiv al creanțelor încheiat la 27 iunie 2007 cu creanțele izvorâte din raporturile de muncă.
Contestatorul a fost numit prin decizia nr. 110 din 12 iulie 2005 consilier special al președintelui începând cu data de 1 iulie 2005.
Din analiza organigramei aprobată în ședința din 25 octombrie 2005 – fila 74 la dosar -, instanța a reținut că postul deținut de contestator nu mai este prevăzut iar intimata prin adresele comunicate acestuia i-a propus o serie de posturi care corespundeau pregătirii sale profesionale, întocmindu-se actele adiționale nr.40/17 aprilie 2004, nr. 39/17 aprilie 2007 (necontestate de către acesta).
Instanța a mai reținut că față de intimată s-a deschis procedura de insolvență.
Din chestionarul încheiat cu ocazia cercetării prealabile a contestatorului, instanța a reținut că, contestatorul a acceptat anexa la contractul individual de muncă, chiar demisia (pe care nu le-a semnat) cu condiția să fie onorat cu salariul și celelalte drepturi conform sentinței și deciziei civile.
Având în vedere prevederile Legii nr. 85/2006, creanța salariatului urmează a fi achitată cu prioritate conform dispozițiilor legale mai sus menționate.
Față de întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că, contestatorul a încălcat prevederile din Regulamentul de Ordine Interioară Capitolul VII pct. d, absentând nemotivat de la locul de muncă, fiind întrunite elementele răspunderii disciplinare, fapta ilicită a contestatorului a constat prin neprezentarea la locul de muncă, prin urmarea numeroaselor adrese emise de către intimată, iar una din obligațiile salariatului conform art. 39 din Codul Muncii este de a respecta disciplina muncii.
De asemenea intimata și-a respectat obligația depunând diligențe pentru punerea în aplicare a sentințelor civile, a oferit contestatorului un post corespunzător pregătirii sale și în conformitate cu organigrama acesteia.
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC. SA.
Instanța a luat act de faptul că nu au fost solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul -, solicitând admiterea acesteia, modificarea hotărârii recurate, în principal a se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar s-a solicitat a se modifica hotărârea atacată în sensul admiterii în întregime a contestației formulate împotriva deciziei nr. 138/2007, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin Decizia civilă nr. 1315/2006 a Curții de APEL ORADEA și Sentința civilă nr. 395/C/2006 a Tribunalului Bihors -a dispus reîncadrarea sa în muncă tocmai datorită faptului că a fost concediat printr-o măsură abuzivă.
Totodată prin aceleași hotărâri judecătorești s-a dispus plata retroactivă a tuturor drepturilor salariale în favoarea acestuia.
Subliniază totodată că în repetate rânduri s-a adresat societății intimate în vederea ducerii la îndeplinire a acestor dispoziții, însă intimata a refuzat reangajarea sa în același post pe care l-a deținut anterior concedierii sale abuzive, deși din probațiunea administrată în cauză a rezultat că postul exista, fiind desființat doar temporar până la eliberarea sa din funcție.
Arată apoi prin sentința recurată se reține o stare de fapt greșită, contrară Deciziei civilă nr. 1315/2006 a Curții de APEL ORADEA, care a statuat cu putere de lucru judecat faptul că postul avut anterior desfacerii contractului de muncă există în continuare.
În continuare subliniază recurentul că i-a fost condiționată reangajarea de prezentarea demisiei, sens în care solicită casarea cu trimitere în vederea administrării probei testimoniale.
Mai arată că instanța a omis a analiza viciul de formă al contractului de muncă încheiat cu acesta de către acesta cu intimata, nefiind semnat și acceptat de către acesta, fiind ulterior desfăcut prin decizia contestată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă i 312 Cod procedură civilă.
Intimata SC Industries SA, nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei, însă și-a precizat poziția procesuală prin intermediul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acesta este nefondat în considerarea următoarelor argumente:
Contestatorul -, a fost angajatul societății intimate, deținând funcția de consilier economic în baza a contractului individual de muncă înregistrat la ITM cu nr. – din 18.07.2005.
În data de 13.12.2005 acestuia i s-a desfăcut contractul individual de muncă, urmare a desființării postului ocupat.
Prin Decizia civilă nr. 1315/2006 – Ra C urții de APEL ORADEAa fost modificată în parte Sentința civilă nr. 395/C din 2 iunie 2006 Tribunalului Bihor, fiind obligată să-l reîncadreze pe contestator pe unul din posturile economice vacante, cu același salariu de care acesta a beneficiat anterior concedierii sale, fiind menținute dispozițiile Sentinței civile nr. 395/C/2 iunie 2006 Tribunalului Bihor, prin care a fost obligată intimata la plata în favoarea contestatorului a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reîncadrării sale efective.
Prin decizia nr. 138 din 20.09.2007, contestată în cadrul prezentului litigiu, contestatorului i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a din Codul Muncii, reținându-se în sarcina acestuia, potrivit referatului cu nr. 29/4 septembrie 2007, împrejurarea că a absentat nemotivat de la locul de muncă, deși în repetate rânduri au fost încercate mai multe variante de negociere, refuzând reînceperea activității.
Susținerile contestatorului legate de caracterul abuziv al măsurii dispuse față de acesta prin decizia contestată nu pot fi primite, în condițiile în care din probațiunea administrată în cauză se reține că intimata a făcut demersuri în vederea punerii în aplicare a hotărârii judecătorești, sens în care vor fi avute în vedere adresele nr. 316/07.02.2007, 460/20.02.2007, 501/ 23.02.2007 prin care recurentul a fost invitat să se prezinte la sediul societății cu documentele în original în vederea reintegrării.
Împrejurarea că intimata nu a procedat la punerea în aplicare a Deciziei civile nr. 1213/2006 – Ra C urții de APEL ORADEA, prin oferirea unui post de economist recurentului, nu-i poate fi imputată acesteia, de vreme ce la data negocierilor purtate în vederea punerii în a hotărârii, în cadrul societății nu exista disponibilă nici o funcție de economist, potrivit organigramei societății, cele două funcții existente anterior pronunțării deciziei fiind ocupate în data de 14 noiembrie 2005, respectiv 19 octombrie 2006.
Prin actul adițional nr. 40 din 17.04.2007 la contractul individual de muncă al contestatorului, a fost modificată funcția acestuia din consilier economic în dispecer la compartimentul birou organizare și programare producție 3710, cu salariu neschimbat, sens în care a fost emisă decizia nr. 55 din 17 aprilie 2007 prin care s-a decis reintegrarea recurentului și acordarea drepturilor bănești până la reintegrare, noul loc de muncă nefiind însă acceptat de către acesta.
Prima instanță corect a statuat în speță că prin absentarea nemotivată a contestatorului de la locul de muncă acesta a săvârșit o abatere disciplinară gravă, încălcându-se astfel prevederile regulamentului de ordine interioară precum și cele ale contractului colectiv de muncă de la nivelul societății, ceea ce atrage răspunderea sa disciplinară.
Este adevărat faptul că noul loc de muncă oferit de către intimată nu corespunde celui menționat în Decizia civilă nr. 1315/R/2006 a Curții de APEL ORADEA, însă acest aspect nu este de natură a înlătura vinovăția recurentului în săvârșirea abaterii, din moment ce acesta a acceptat situația nou creată, aspect ce rezultă tocmai din faptul necontestării modului în care a fost pusă în executare hotărârea, recurentul neuzitând de calea contestației la executare, deși avea această posibilitate.
Solicitarea recurentului de a se dispune casarea cu trimitere, în vederea administrării de noi probe testimoniale, nu se impune în primul rând pentru faptul că probele trebuiau propuse și administrate în fața primei instanțe, probe care însă nu au fost solicitare, iar pe de altă parte față de obiectul cererii, probele testimoniale cu care contestatorul tinde să dovedească faptul că i-a fost condiționată reangajarea de prezentarea demisiei, se constată a fi nepertinente și neconcludente.
Față de aceste aspecte, criticile recurentului fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestatorul, domiciliat în O,-,. 2. județul B și din O,-,. 6, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în O,-, județul B și SC SA prin VEST AUDIT, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 351/LM din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
Judecători fond: /
redactat: judecător 12 februarie 2010
dactilografiat: 12 februarie 2010
6 exemplare
2 comunicări, azi, 12 februarie 2010:
1 domiciliat în localitatea O, str. -,.6, județul B
2. idem O,-,. 6, județul
3. SC. SA cu sediul în O,-, județul B prin administrator judiciar VEST AUDIT cu sediul în O,-, județul
4. idem, cu sediul în O,-.
