În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II şi lit. b Cod penal.
Conform art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicată inculpaţilor pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
S-au aplicat disp. art. 71 alin. 5 din acelaşi cod, şi li s-a pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 83 Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998-999 a fost obligat inculpatul D.P. să plătească părţii civile SC S C SRL V suma de 900 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani a declarat apel, considerând că soluţia dată este nelegală şi netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate.
S-a mai arătat că inculpatului D.P. fusese anterior sancţionat la 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art.861 Cod penal, iar la data săvârşirii noii fapte şi a condamnării, acesta se afla în termenul de încercare şi nu au fost aplicate dispoziţiile art.85 Cod penal.
Pe latură civilă, hotărârea dată la fond este criticată pentru că inculpaţii nu au fost obligaţi în solidar la despăgubirea părţii civile, pentru suma rămasă ca prejudiciu neacoperit.
Prin Decizia penală nr.222/13.07.2009, Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de Parchet şi a desfiinţat în parte hotărârea apelată atât pe latură penală, privind individualizarea pedepsei cât şi pe latură civilă.
Pentru inculpatul S.D. a înlăturat dispoziţiile privind aplicarea art.81 şi 83 Cod penal şi a dispus aplicarea art.861 Cod penal stabilind ca termen de încercare durata de 5 ani.
Pentru inculpatul D.P., după înlăturarea dispoziţiile art.81 – 83 Cod penal, art.71 alin.5 Cod penal şi art.359 Cod procedură penală, în baza art.85 Cod penal a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.890/2008 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin decizia penală nr.327/2008 a Tribunalului Vrancea şi în baza art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod procedură penală a contopit pedeapsa de 3 ani cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul D.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare cu menţinerea pedepsei accesorii.
A constatat că partea civilă a renunţat la beneficiul solidarităţii şi s-a menţinut obligarea doar a inculpatului D.P. la plata sumei de 900 lei către partea civilă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Împotriva hotărârii date în apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a formulat recurs.
Hotărârea este criticată ca fiind netemeinică şi nelegală.
Se susţine în motive că inculpaţii au comis faptele deduse judecăţii împreună, că la instanţă a fost doar inculpatul S.D., iar inculpatul D.P. s-a sustras plecând din ţară.
Cu privire la prejudiciul de 900 lei neacoperit se solicită ca inculpaţii să fie obligaţi în solidar, întrucât partea civilă nu poate renunţa la solidaritatea ce decurge din dispoziţiile legale.
Prin Decizia penală nr.7/R/8.01.2010, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva Deciziei penale nr. 222/13.07.2009 a Tribunalului Vrancea (Sentinţa penală nr.806/14.09.2009 a Judecătoriei Focşani).
După casare, în rejudecare, Curtea a majorat pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.P., la 4 ani închisoare.
A obligat în solidar inculpaţii D.P. şi S.D. la plata către partea civilă, la plata sumei de 900 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.
Instanţa de recurs rejudecând cauza a înlăturat netemeinicia şi nelegalitatea din soluţiile pronunţate la fond şi în apel.
În ce priveşte pe inculpatul D.P. instanţa de apel a corectat hotărârea dată la fond în sensul că a aplicat disp.art.85 Cod penal, suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi aplicând disp.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal nu a dat eficienţă acestor dispoziţii de adăugare a unui spor de pedeapsă, stare ce se impunea urmare faptului că, aflat în termenul de încercare, a comis o nouă faptă, ignorând, evident, clemenţa instanţei care aplicat pedeapsa cu suspendare sub supraveghere.
La acest aspecte trebuie adăugat şi faptul că inculpatul D.P. nu s-a prezentat în faţă de instanţei şi nu a înţeles să acopere prejudiciul cauzat părţii civile.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că aceasta a fost soluţionată greşit luând act că partea civilă a renunţat la „beneficiul solidarităţii” menţinând obligarea doar a inculpatului D.P. la despăgubiri civile de 900 lei neacoperite.
Potrivit art.14 Cod procedură penală, acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului (inculpaţilor) şi a părţii responsabile civilmente iar, potrivit alin.3 din acelaşi articol repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor civile.
Conform art.1003 din Codul civil atragerea răspunderii pentru delicte sau cvasidelicte (fapte ilicite) în cazul mai multor persoane este solidară, dispoziţiile sunt exprese, imperative şi fără loc de interpretare.
În aceste condiţii, poziţia părţii civile trebuie luată de instanţă ca un punct de vedere şi nu ca o solicitare imperativă, nesusţinută de o dispoziţie legală, chiar dacă unul din cei doi inculpaţi achitase jumătate din prejudiciu către partea civilă.
În reformarea hotărârii date în apel, în recurs, instanţa corect a făcut aplicarea disp.art.14 Cod procedură penală, în ref. la art.998 şi 1003 Cod civil, obligând inculpaţii în solidar la despăgubiri către partea civilă în sumă de 900 lei.
