DECIZIA CIVILĂ nr. 128/2010-
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul,cu domiciliul în comuna sat nr. 185 județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, împotriva deciziei civile nr. 839/2009-R din 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului contestației în anulare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 839/2009-R din 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, a fost admis ca fondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B în contradictoriu cu intimatul contestator împotriva sentinței civile nr. 1029/LM din 13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care modifică în parte în sensul că drepturile stabilite de instanța de fond vor fi acordate începând cu data de 1 iulie 2007.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit deciziei nr. 81160 din 1 iulie 2007, emisă de Casa Județeană de Pensii B, intimatului contestator i-a fost recalculat dreptul de conform nr.OUG 19/2007, intimatul fiind beneficiarul unei pensii în valoare de 430 lei. Intimatul și-a desfășurat activitatea în condiții speciale, și anume în grupa I de muncă subteran, timp de 21 ani și 28 zile.
Este de netăgăduit împrejurarea că, intimatul s-a pensionat în perioada în care deschiderea dreptului său la cădea sub incidența Legii nr. 3/1977, iar potrivit nr.HG 1550/2004 art. 2 alin. 3, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat, era cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, însă este important a se sublinia că un act normativ ulterior celui mai sus indicat și anume nr.OUG 4/2005, prevede expres la art. 1 și 2 că, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța aflată în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale de muncă, iar Legea nr. 3/1977 prevedea drepturi speciale pentru această categorie de salariați, în sensul reducerii vârstei de pensionare.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, care în art. 14 prevedea beneficiul expus în alineatul de mai sus, dar actualul act normativ în materie – Legea nr. 19/2000 – statuează la art. 43 că, pentru asigurații ce au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit.”a” și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că, intimatului i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă, la recalculare, nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20,43,77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect reținut în mod judicios de instanța de fond, nefiind vorba de o adăugare la lege. De altminteri,dacă s-ar proceda altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie,elocvente fiind în acest sens dispozițiile OUG nr..4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005. În acest context, se impun a fi evocate mențiunile inserate în preambulul OUG nr. 4/2005 conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie” și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că “vizează interesul public și constituie situații de urgență”. Conform art. 2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai subliniat anterior, “cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare”, precum și a prevederilor ordonanței aflate în discuție.
Mai mult, art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public,iar dacă ar fi acceptat punctul de vedere exprimat de partea recurentă, fără îndoială că s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-au deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, mai mult un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României care consfințește, prin articolul 16 alin. 1, egalitatea de tratament însă și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Însă, având în vedere că decizia contestată a fost emisă în baza prevederilor OUG nr. 19/2007, instanța de recurs față de dispozițiile art. III din ordonanță, a constatat că, din eroare, tribunalul a apreciat că intimatul este îndrituit la acordarea drepturilor stabilite începând cu 01.07.2005.
Prin contestația în anulare înregistrată la instanță la data de 05.06.2009, contestatorul a solicitat anularea deciziei civile nr. 839/2009-R a Curții de Apel Oradea.
În dezvoltarea motivelor contestației, arată contestatorul că în mod eronat instanța de recurs a dispus acordarea drepturilor începând cu data de 01.07.2007, din moment ce obiect al contestației a fost recalcularea pensiei în temeiul Legii nr. 19/2000 și nu aplicarea OUG nr. 19/01.07.2007.
Prin urmare, arată contestatorul că drepturile i se cuvin începând cu data de 01.07.2005, așa cum a dispus Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr. 1029/LM/13.11.2008.
Prin întâmpinare, intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Bas olicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Aceasta arată că contestația nu întrunește condițiile impuse de articolul 318 Cod de procedură civilă, soluția pronunțată de instanța de recurs nefiind rezultatul unei greșeli materiale sau de omitere a cercetării unui motiv de modificare sau de casare.
Analizând contestația în anulare, formulată de contestatorul, instanța constată următoarele:
Deși contestatorul nu și-a motivat în drept contestația în anulare declarată împotriva deciziei civile nr. 839/30.09.2009 a Curții de Apel Oradea, din cuprinsul acesteia rezultă că acesta a înțeles să invoce o greșeală de judecată comisă de instanța de recurs, constând în aceea că în mod greșit i s-au recalculat drepturile la pensie începând cu data de 01.07.2007, din moment ce nu se contestă recalcularea dispusă în baza OUG nr. 19/2007, act normativ în temeiul căreia s-a emis decizia anulată.
Articolul 318 Cod de procedură civilă permite exercitarea contestației în anulare împotriva unei hotărâri dată în recurs, atunci când dezlegarea dată prin acea hotărâre este rezultatul unei greșeli materiale.
Textul are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv sau ca netimbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
Cum în cauză nu poate fi reținută nici o greșeală materială, din cele reglementate de articolul 318 Cod de procedură civilă, instanța apreciază ca fiind inadmisibilă contestația în anulare, urmând aor espinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondată contestația în anulareformulată decontestatorul,cu domiciliul în comuna sat nr. 185 județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, împotriva deciziei civile nr. 839/2009- din 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
decizie: MD/05.02.2010
Complet fond: E, AL,
în 2 ex.: ID /11.02.2010
2 comunicări cu:
