DECIZIA CIVILĂ NR: 201/2010 –
Ședința publică din data de 03 februarie 2010
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul – domiciliat în, nr. 474, Județ, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B- – O, nr. 6, Județ, împotriva Deciziei civile nr. 417/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea la în dosar nr- prin care s-a admis ca fondat recursul civil introdus de contestatorul, formulat împotriva Sentinței civile nr. 577 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă contestatorul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei deduse judecății, după care:
Contestator susține cererea așa cum a fost formulată și arată că nu solicită alte probe.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Contestatorul solicită admiterea cererii, modificarea Deciziei civile nr. 417/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
CURTEA D APEL
Asupra contestației în anulare de față instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 577 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. – din 31.08.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1.10084.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]”, ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de al contestatorului, instanța a constatat că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații (I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând activitate în funcția de ajutor cocător în cadrul Fabricii de Aleșd, în cadrul Fabricii de O, funcții și locuri de muncă care nu sunt prevăzute în cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate.
Instanța mai reține că în speța dedusă judecății, perioada de peste 22 de ani invocată de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000.
De asemenea, în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se referă la locurile de muncă în condiții speciale, care potrivit art. 2 alin. 2 din actul normativ mai sus menționat cuprind și fostele locuri de muncă în grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie între condițiile speciale de muncă (fostă grupa I în legislația anterioară) și cele deosebite de muncă (fostă grupa a II-a de muncă în legislația anterioară), în speță contestatorul desfășurând activitate în grupa I de muncă 4 ani, 9 luni și 21 zile și în grupa a II-a de muncă 22 ani, 1lună și 20 zile.
Nu se pot reține ca și aplicabile în speță nici dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele două aliniate ale art. 14, respectiv aliniatul 1 și aliniatul 4, care la o simplă lecturare în situația în care s-ar lua în considerare că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupă de muncă să fie reglementat un stagiu de cotizare diferit (respectiv pentru grupa I de muncă la alin. 1 – un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin. 4 de 15 ani, iar pentru grupa a II-a de muncă la alin. 1 – un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin. 4 de 20 de ani!!!).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond, în temeiul art. 20 și art. 43 din Legea nr. 19/2000, a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost ea formulată.
Prin Decizia civilă nr. 417/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradeas -a admis ca fondat recursul civil introdus de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, împotriva sentinței civile nr.577 din 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor care a fost modificată astfel:
S-a admis contestația petentului în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
S-a dispus modificarea Deciziei de pensionare nr. -/7.III.2007 emisă în favoarea petentului, în parte, în sensul că s-a reținut pentru acesta stagiul complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 ani, începând cu 4.II.2008, data introducerii acțiunii.
S-au menținut restul dispozițiilor deciziei de pensionare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Din adeverința nr. 923 din 14 februarie 2007 (fila 34 – dosar fond) emisă de “” -, reiese că recurentul a lucrat la fosa Fabrică “”, în perioada 1.11.1961 – 1.02.1966, din fișa de pensie depusă în dosarul instanței de fond, rezultă că acesta a lucrat în meseria de cocător produse refractare (fila 52 – dosar fond).
Din adeverința nr. 697 din 6 noiembrie 2008 emisă de “” – O (fila 10 – dosar recurs) rezultă că în perioada 1.05.1969 – 17.08.1979 recurentul a fost angajatul unității, în calitate de muncitor și mecanic de utilaje la secția de agrocalcar din, din copia carnetului de muncă reieșind că în perioada de mai sus acesta a avut meseriile de ajutor excavatorist, mecanic, mecanic pe buldozer, etc.
Apoi, din adresa nr. 730 din 18 august 2008 (fila 11 – dosar recurs) emisă de ” MINERALE INDUSTRIALE” -, Punct de lucru, rezultă de asemenea că în perioada 30.08.1979 – 1.03.1989, același recurent a desfășurat activitate la această unitate, în calitate de și buldozerist la cariera, și de la data de 1.03.1990 până la 31.01.1991, în aceeași calitate și loc de muncă.
Din cele relevate mai sus reiese că recurentul a desfășurat peste 25 de ani activități care se regăsesc în anexa nr. 1, pct. 20 și 33 din legea nr. 226/2006, motiv pentru care în temeiul art. 5 și 6 din acest act normativ, se impune ca la recalcularea pensiei acestuia să fie avut în vedere un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediul anual de 25 de ani și nu de 30 de ani, cum s-a procedat.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) combinat cu art. 296 și 316, cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa admis ca fondat recursul civil de față, va modifica sentința civilă nr. 577/2008 a Tribunalului Bihor în sensul admiterii contestației conform dispozitivului prezentei hotărâri, constatând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul contestator, solicitând anularea deciziei și, în rejudecarea recursului, admiterea acțiunii formulate în totalitate, respectiv acordarea retroactivă a pensiei recalculate cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 25 de ani, din data de 01.12.2004, sau din data de 01. 12.2005, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. -/31.08.2005, emisă de Casa Județeană de Pensii B, cu ocazia recalculării drepturilor sale de pensie, prin utilizarea în mod greșit a stagiului de cotizare de 30 de ani.
Invocă în acest sens că a contestat în termen deciziile prin care intimata Casa Județeană de Pensii Bap rocedat la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 30 de ani, astfel că cererea sa privind plata retroactivă a drepturilor de pensie este întemeiată.
Legal citată intimata Casa Județeană de Pensii Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 317 și 318 Cod procedură civilă, invocând în acest sens excepția de inadmisibilitate.
Mai menționează că dispozițiile Legii 226/2006, în temeiul cărora s-a dispus recalcularea pensiei contestatorului cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 25 de ani au intrat in vigoare la data de 16 iunie 2006, astfel că cererea contestatorului privind acordarea acestor drepturi începând cu anul 2004 respectiv 2005 este neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma temeiurilor de fapt invocate în susținerea contestației în anulare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 317 Cod procedură civilă i 318 Cod procedură civilă otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, în cazurile expres și limitativ prevăzute de aceste dispoziții, art. 317 Cod procedură civilă, menționând două situații pentru admisibilitatea contestației și anume: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită conform legii, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, situații care nu au fost însă invocate în susținerea contestației în anulare și care, de altfel nu sunt incidente în cauză.
Nici dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă nu sunt incidente, prin prisma motivelor invocate în fapt, contestatorul invocând în esență greșelile ce vizează modul de apreciere și interpretare a probelor, respectiv a dispozițiilor legale, aspecte ce nu pot fi analizate însă în cazul contestației în anulare, cu atât mai mult cu cât au fost analizate cu ocazia pronunțării deciziei în recurs, textul mai sus indicat făcând referire la greșeli materiale cu caracter procedural, pentru analiza cărora nu este necesară reexaminarea în fond a cauzei.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța va respinge ca nefondată contestația în anulare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 și 318 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare introdusă de contestatorul – domiciliat în, nr. 474, județul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B- – O, nr. 6, județul, împotriva Deciziei civile nr. 417/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 03 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
Judecători recurs: / /R
redactat: judecător 15 februarie 2010
dactilografiat: 15 februarie 2010
4 exemplare
2 comunicări, azi, 15 februarie 2010:
