Prin sentinţa civilă nr. 485 din data de 28 martie 2012, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor, reţinându-se că speţa vizează materia fondului funciar, părţile putând solicita sancţionarea primarului pe calea unei acţiuni bazată pe dispoziţiile Legii fondului funciar, fie pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ, având în vedere calitatea procesuală a părţilor.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii, susţinând că motivarea sentinţei este străină de natura pricinii iar respingând acţiunea ca inadmisibilă, instanţa a refuzat să soluţioneze fondul cauzei.
Au mai arătat recurenţii, că în conformitate cu dispoziţiile Deciziei xx din data de 12 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de casaţie şi justiţie, daunele cominatorii nu pot fi puse în , fiind necesar ca în prealabil să se stabilească după regulile dreptului comun, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat, reprezentat de contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului.
Tribunalul, prin Decizia civilă nr. 2334 din data de 02 iulie 2012 a admis recursul declarat, cauza fiind trimisă în rejudecare aceleiaşi instanţe.
Comentariu:
Considerăm că Decizia nr. xx, din data de 12 decembrie 2005 publicată în Monitorul Oficial. Partea I din data de 13 martie 2006, nu-şi găseşte aplicabilitatea în materia fondului funciar.
Reţinând în motivarea soluţiei că „ hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită , fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanţa de judecată la cererea creditorului, în daune compensatorii”, se încalcă puterea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti irevocabile, având ca obiect „obligaţia de a face”, întemeiate pe dispoziţiile art. 64 din Lege 18/1991 republicată prin care s-au stabilit daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
De aceea apreciem că este indicat ca, Colegiul Curţii de Apel Craiova să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării asupra acestei probleme de drept, pe calea unui recurs în interesul legii.
