Prin decizia civila nr. 545/24.08.2012 tribunalul a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentii-pârâti G.N. si G.C. împotriva sentintei civile nr. 1055 din 22 iunie 2012 pronuntata de Judecatoria Turnu Magurele, în contradictoriu cu intimatii G.F., Comisia locala de fond funciar a comunei D si Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor Teleorman si a obligat recurentii la 1000 lei cheltuieli de judecata catre G.F..
Irevocabila.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre tribunalul a retinut :
Prin actiunea civila înregistrata sub nr. 1233/329/2012 din 10 mai 2012 la Judecatoria Turnu Magurele, reclamanta G.F. a chemat în judecata pe pârâtii G.N., G.C., Comisia Judeteana Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor si Comisia Locala D pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna anularea partiala a titlului de proprietate nr.3010765 din 22.11.2011 cod 155109, în sensul înlaturarii calitatii de beneficiar a numitului G.A.A., întrucât acesta a renuntat la succesiunea autorului comun G.N.A. si numai reclamanta beneficiaza de terenurile mentionate în titlu, solicitând modificarea titlului de proprietate în sensul ca la rubrica „Cetateana” sa figureze înscris numai reclamanta în calitate de mostenitoare a defunctului G.N.A., nu si G.A.A., persoana care a renuntat expres la mostenirea parintilor lor si trebuie exclusa de pe titlu.
A solicitat cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca:
Prin certificatul de mostenitor nr.246/1970 eliberat de Notariatul de Stat Turnu Magurele, reiese ca reclamanta a acceptat mostenirea ramasa de pe urma tatalui sau G.A., fratele sau G.A. renuntând în mod expres, alaturi de alte persoane, la iar prin certificatul de mostenitor nr.327/1980 emis de Notariatul de Stat Turnu Magurele, reiese ca reclamanta a acceptat mostenirea ramasa de pe urma mamei sale G.R., fratele sau G.A. renuntând în mod expres, alaturi de alte persoane la mostenire.
Arata ca, prin Decizia nr.XI din 5.02.2007, ÎCCJ a stabilit ca cel care renunta expres la nu poate fi socotit ca a fost vreodata mostenitor, renuntarea vizând atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât si cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectiva, si nu poate fi repus în termenul de acceptare al mostenirii în temeiul art.13 alin.2 Legea 18/1991.
În sustinerea actiunii a depus la dosar în copii xerox: titlu de proprietate nr.3010765 din 22.11.2011, fila din registrul rol unic, certificat de atestare fiscala nr.39 din 3.05.2011, certificat deces G.A., certificat deces G.R., certificat casatorie G. A., certificat nastere G.A., certificat nastere B.R., certificat nastere G.F., BI G.F., certificat de mostenitor nr.327 din 16.09.1980, certificat de mostenitor nr.246/1970, G.A. din 26.01.1967, testament G.R. din 26.01.1967, decizia nr.XI din 5.02.2007 a ÎCCJ, fila din Legea 18/1991, procura speciala aut.1475 din 18.05.2012.
La 14 iunie 2012 pârâtul G.N. a formulat nota de probatorii solicitând încuviintarea probei cu înscrisuri: extras din borderoul populatiei proprietatilor agricole din comuna F., sat Z., judetul Teleorman întocmit conform Recensamântului agricol si al populatiei din anul 1948, aratând ca exista neconcordanta între suprafata totala de teren care figureaza în evidentele Arhivelor Nationale si titlu de proprietate nr.3010765 emis la data de 18.02.2011.
A precizat pârâtul în cerere ca, terenul în suprafata de 1000 mp ce apartinea tatalui sau G.A.A. si terenul în suprafata de 2 ha si 1200 mp ce apartinea mamei sale G.A.I., conform extrasului de la Arhivele Nationale, suprafete mostenite de la parintii sai, sunt incluse în mod eronat în terenul în suprafata de 7 ha si 2500 mp ce are la baza titlul de proprietate sus mentionat în care pârâtul este în indiviziune cu reclamanta în cauza.
A solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta si judecarea cauzei în lipsa sa.
Din oficiu instanta a solicitat Comisiei Judetene Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, documentatia ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.3010765 din 22.11.2011 pe numele G.F. si G.A.A..
Prin sentinta civila nr. 1055 din 22 iunie 2012, Judecatoria Turnu Magurele, a admis actiunea civila de fond funciar introdusa de reclamanta G.F., împotriva pârâtilor G.N., G.C., Comisia Judeteana Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor si Comisia Locala D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
A constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr.3010765 din 22.11.2011 al Comisiei Judetene Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor în ceea ce priveste reconstituirea dreptului de proprietate a numitului G.A..
A dispus modificarea titlului de proprietate nr.3010765 din 22.11.2011 al Comisiei Judetene Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor în sensul radierii din titlul de proprietate a numitului G.A..
A obligat pe pârâtii G.N. si G.C., sa plateasca 2000 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca prin titlul de proprietate nr. 3010765 din 22. 11. 2011 s –a reconstituit drept de proprietate numitilor G.F. si G..A. pentru suprafata de 7,2500 ha teren, pe teritoriul comunei D, judetul Teleorman, în calitate de mostenitori ai defunctului G.A.
Potrivit certificatului de mostenitor nr. 327/16.09.1980, singura care a acceptat succesiunea defunctului G.A. a fost reclamanta G.F., numitul G.A.( ai carui mostenitori sunt pârâtii G.N. si G.C.) renuntând la succesiune.
Fata de decizia nr. XI / 5.01. 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie si dispozitiile art. III lit. a din Legea nr. 169 /1997, a retinut ca sunt lovite de nulitate absoluta actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptatite la reconstituire.
Ca atare, a admis actiunea, a constatat nulitatea titlului de proprietate în ce priveste reconstituirea dreptului de proprietate numitului G.A. si a dispus modificarea titlului în sensul radierii numitului G.A. de pe titlul de proprietate.
În fine, a obligat la plata cheltuielilor de judecata numai pe pârâtii G.N. si G.C., cu motivarea ca pârâtele Comisia Locala D si Comisia Judeteana Teleorman nu au culpa procesuala, nefacându-se dovada ca au avut cunostinta de certificatul de mostenitor nr. 327/16.09.1980.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, au declarat recurs recurentii- pârâti G.N. si G.C., acestia criticând sentinta ca fiind netemeinica si nelegala.
Au motivat recurentii – pârâti ca prima instanta nu a tinut seama de faptul ca din terenul atribuit tatalui lor, defunctul G.A., doua parcele erau detinute în nume propriu înca din anul 1948, din care: 1000 m.p ce au apartinut defunctului si 2, 1200 ha reprezentând terenul mamei recurentilor – pârâti.
Au mai motivat ca aceste terenuri, în suprafata de 2, 2200 ha nu a facut parte din mostenirea bunicilor G.A. si G.R..
În fine, au sustinut ca defunctul G.A. a renuntat la mostenirea parintilor sai numai cu privire la casa de locuit întrucât terenurile nu se gaseau la acea data, în succesiunile defunctilor.
În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art.304 pct. 9 Cod Procedura Civila.
Intimata- reclamanta G.F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
De asemenea, prin cererea depusa la data de 21.08.2012( f.15) recurentii- pârâti si – au completat motivele de recurs.
Tribunalul, analizând legalitatea si temeinicia hotarârii, fata de criticile formulate, constata recursul nefondat.
Titlul de proprietate nr. 3010765/22.11. 2011 (f. 4 Dosar fond) a fost emis pe numele intimatei – reclamante G.F. si a numitului G.A., în calitate de mostenitori ai defunctului G.A., pentru terenurile ramase în succesiunea acestuia.
În masura în care parte din terenuri, respectiv, suprafata totala de 2,2200 ha teren ar fi fost detinuta în proprietate, anterior colectivizarii, de catre numitul G.A. si sotia acestuia, acesta, respectiv, mostenitorii sai – recurentii – pârâti, ar fi trebuit sa solicite reconstituirea separata a dreptului de proprietate, în nume propriu, respectiv, în calitate de mostenitori ai defunctului G.A., în conditiile art. 8 din Legea nr. 18 ( 1991.
Cum recurentii – pârâti nu au facut dovada ca li s –a reconstituit separat, prin hotarâre a comisiei locale, respectiv, a comisiei judetene, drept de proprietate asupra terenului în suprafata de 2, 2200 ha, urmeaza a se retine ca titlul de proprietate nr. 3010765/22.11. 2011 (f. 74 Dosar fond ) a fost emis pentru terenul ce a apartinut defunctului G.A..
De asemenea, cum a retinut si prima instanta, prin Decizia nr. XI / 5.02. 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, data în interesul legii, s –a stabilit ca, în interpretarea dispozitiilor art. 13 alin(2) din Legea nr. 18/ 1991, sunt repusi în termenul de acceptare a succesiunii, doar mostenitorii care nu au acceptat-o, în termenul si conditiile prevazute de art. 700 Cod Civil, nu si cei care au renuntat la succesiune, în conditiile art. 696 Cod Civil.
Or, în speta, in certificatul de mostenitor nr. 246 /1970 (f. 14 Dosar fond) rezulta ca autorul recurentilor – pârâti, G.A., a renuntat la succesiunea defunctului G.A..
Împrejurarea ca la data renuntarii terenurile nu se mai aflau în patrimoniul defunctului G.A., este nerelevanta, sub aspectul efectelor renuntarii. Aceasta întrucât renuntarea vizeaza atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât si cele care, eventual, ar intra, ulterior, în succesiune.
Ca atare, în mod corect prima instanta a retinut, fata de prevederile art. III lit. a din Legea nr. 169 /1997 ca titlul de proprietate este nul, fiind emis pe numele unei persoane ce nu era îndreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv, pe numele defunctului G.A..
În ce priveste criticile aduse hotarârii prin cererea depusa la data de 21.08. 2012 (f. 15) nu se mai justifica analizarea acestora, fiind formulate dupa împlinirea termenului de motivare a recursului, prevazut de art. 303 alin(1) raportat la art.301 Cod Procedura Civila.
În consecinta, pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 alin( 1) Cod Procedura Civila, se va respinge, ca nefondat , recursul declarat de recurentii – pârâti G.C. si G.N..
