În motivarea acestei încheieri prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de 9 noiembrie 2012 a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Sighetu Marmatiei, sub numar de dosar 3208/307/2012, propunerea formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei privind arestarea preventiva pe o durata de 30 zile a inculpatului V T cercetat pentru savârsirea infractiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice si distrugere, prev. de art. 321 al. 1 si art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal, art. 37 lit.b Cod penal.
În fapt, s-a retinut ca în noaptea de 08.11.2012 în jurul orelor 2300 aflându-se sub influenta bauturilor alcoolice în localul ,,La Mihalca” situat pe strada Avram Iancu din Sighetu Marmatiei, a jucat diverse sume de bani la un aparat mecanic destinat clientilor localului si la un moment dat pierzând întreaga suma jucata a proferat injurii, s-a manifestat agresiv facând zarva, a procedat la savârsirea de acte de agresiune asupra bunurilor aflate în local, prin aceea ca a lovit în mod repetat cu pumnii, picioarele si cu un scaun metalic aparatele mecanice, mesele, barul, vitrina si alte obiecte de mobilier, cauzând un prejudiciu estimat la suma de 37.000 lei. În aceleasi împrejurari a distrus partial si un autoturism care se afla în fata localului mentionat.
Analizând actele si lucrarile dosarului, judecatoria a constatat ca în cauza sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.149 ind. 1 Cod procedura penala.
Conform acestui text legal, masura arestarii preventive poate fi luata numai cu îndeplinirea cumulativa a conditiilor de fond prevazute de art. 143 Cod procedura penala, respectiv sa existe probe sau indicii temeinice privind savârsirea unei fapte prevazute de legea penala si sa fie prezent alternativ cel putin unul dintre temeiurile de arestare, expres si limitativ prevazute de art. 148 Cod procedura penala, în dosarul de fata, Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei invocând art. 148 lit.d si f Cod procedura penala.
În privinta conditiei prevazute de art. 143 Cod procedura penala, instanta de fond a apreciat ca exista indicii temeinice cu privire la savârsirea de catre inculpat a unei fapte prevazute de legea penala.
În ceea ce priveste temeiul prevazut de art. 148 lit. d Cod procedura penala prima instanta a constatat ca exista o suspiciune rezonabila ca inculpatul a savârsit cu intentie noi infractiuni, dupa ce anterior a mai fost condamnat pentru infractiuni similare, precum si tâlharie si infractiuni rutiere.
În privinta dispozitiilor art.148, al. 1, lit. f Cod procedura penala, a retinut ca acest temei presupune îndeplinirea cumulativa a doua conditii: savârsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau închisoare mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
În speta, s-a constatat ca sunt îndeplinite si conditiile prevazute de art. 148 lit. f Cod procedura penala. Astfel, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice si distrugere, prev. de art. 321 al. 1 este închisoarea între 1 si 5 ani, fiind deci mai mare de 4 ani.
Totodata, s-a apreciat ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, având în vedere ca, potrivit fisei de cazier, inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte savârsite cu violenta.
Judecatoria a constatat ca toate aceste aspecte demonstreaza o perseverenta pe tarâmul infractional a inculpatului, la care se adauga un mod de viata dezorganizat, acesta neavând ocupatie.
Prin urmare, s-a apreciat ca modul în care a actionat inculpatul este de natura sa genereze o reactie colectiva de indignare, revolta si teama, ce afecteaza echilibrul social. Încercarea inculpatului de a-si justifica faptele prin sustinerea ca a actionat sub influenta bauturilor alcoolice nu determina o atenuare a pericolul pe care îl reprezinta, existând oricând posibilitatea unei recidive. Dimpotriva, acesta daca cunoaste ca nu-si poate controla comportamentul în cazul consumului de alcool ar trebui sa se abtine.
Pentru toate aceste considerente legate de circumstantele reale ale savârsirii faptelor, dar si de circumstantele personale ale inculpatului, având în vedere si perseverenta infractionala a acestuia, judecatorul a retinut ca lasarea lui în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. În acest context, masurile preventive alternative la detentie sunt insuficiente pentru a înlatura aceasta stare de pericol, buna desfasurare a procesului penal impunând luarea unei masuri preventive privative de libertate, conform art. 136 Cod procedura penala.
Raportat la considerentele anterioare, în baza art. 143, 148 lit. d si f si 149 ind. 1 Cod procedura penala, judecatoria a admis propunerea formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei, si a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe timp de 30 zile, de la data de 9 noiembrie 2012 , pâna la data de 8 decembrie 2012, inclusiv.
Fata de motivarea expusa mai sus, instanta de fond a respins cererea formulata de catre aparatorul inculpatului privind luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea sau tara.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul V.T., recurs prin care a solicitat, în esenta, prin aparatorul desemnat din oficiu, cercetarea sa în stare de libertate.
Examinând încheierea atacata, sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul a constatat urmatoarele:
În raport de probele administrate prima instanta a retinut în mod corect starea de fapt, constând în aceea ca în noaptea de 08.11.2012 în jurul orelor 2300 aflându-se sub influenta bauturilor alcoolice în localul ,,La Mihalca” situat pe strada Avram Iancu din Sighetu Marmatiei, inculpatul a jucat diverse sume de bani la un aparat mecanic destinat clientilor localului si la un moment dat pierzând întreaga suma jucata a proferat injurii, s-a manifestat agresiv facând zarva, a procedat la savârsirea de acte de agresiune asupra bunurilor aflate în local, prin aceea ca a lovit în mod repetat cu pumnii, picioarele si cu un scaun metalic aparatele mecanice, mesele, barul, vitrina si alte obiecte de mobilier, cauzând un prejudiciu estimat la suma de 37.000 lei. În aceleasi împrejurari a distrus partial si un autoturism care se afla în fata localului mentionat.
În raport de starea de fapt anterior expusa, judecatoria a constatat ca sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice si distrugere, infractiuni prevazute de art.321 alin.1 si art.217 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal si a art.37 lit.b Cod penal.
În mod gresit însa, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului pentru ambele infractiuni deoarece doar infractiunea prev. de art. 321 Cod penal permite, sub aspectul limitelor de pedeapsa, luarea masurii privative de libertate. Potrivit dispozitiilor art. 217 alin. 1 Cod penal infractiunea de distrugere se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 ani sau cu amenda. Or, potrivit art. 148 Cod procedura penala în toate cazurile mentionate în alin. 1 lit. a) – f), masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 4 ani. Mai mult, dispozitiile art. 136 alin. 6 Cod procedura penala stabilesc în mod imperativ ca „masura arestarii preventive nu poate fi dispusa în cazul infractiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii”.
Pe de alta parte, tribunalul a retinut ca, în mod gresit, s-au retinut dispozitiile art.148 lit. d si f Cod procedura penala ca temeiuri ale arestarii preventive a inculpatului.
În cauza nu sunt incidente dispozitiile art.148 lit.d Cod procedura penala întrucât antecedentele penale ale inculpatului sunt analizate din perspectiva dispozitiilor art.148 lit. f Cod procedura penala, fiind unul dintre aspectele care circumstantiaza pericolul social concret pentru ordinea publica.
Cu privire la incidenta dispozitiilor art.148 lit. f Cod procedura penala, tribunalul a constatat ca prima instanta a retinut în mod corect existenta pericolului social din perspectiva modalitatii concrete de savârsire a faptelor, mai exact din manifestarile de o violenta extrema a inculpatului ce rezulta din distrugerea aparaturii, a pieselor de mobilier si a geamurilor. Acest comportament inadecvat este de natura sa atraga arestarea preventiva a inculpatului pentru urmatoarele 30 de zile fiind astfel înlaturata starea de pericol pe care acesta o reprezinta.
În raport de circumstantele savârsirii faptei, tribunalul a retinut ca o alta masura neprivativa de libertate nu ar fi suficienta astfel ca privarea de libertate a inculpatului va asigura si o buna desfasurare a procesului penal.
La analizarea încheierii atacate instanta de recurs a constatat însa, ca în mod gresit inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului ca urmare a admiterii propunerii de arestare preventiva formulata de parchet. În vederea înlaturarii dispozitiei gresite a instantei de fond, tribunalul a admis recursul declarat de inculpat, doar cu privire la acest aspect si, pe cale de consecinta, s-a îndreptat încheierea atacata, fiind mentinute restul dispozitiilor hotarârii recurate, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au ramas în sarcina acestuia.
