DECIZIA CIVILĂ NR. 280/2010-
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul(decedat)prin moștenitorii,(toți moștenitori ai defunctului ), toți cu domiciliul procedural ales în O, str. -, nr.11, – 42,. 30, județul B, împotriva sentinței civile nr. 191/LM din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul intimatului, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 02.12.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentantul intimatului decedat, indică moștenitorii acestuia și solicită introducerea lor în cauză, învederând faptul că are mandat de reprezentare pentru acest termen de judecată în ceea ce-i privește și depune la dosar întâmpinare și acte de stare civilă în dovedirea calității lor de moștenitori.
Instanța, introduce în cauză în calitate de moștenitori ai defunctului pe numiții,.
Întrebat fiind, reprezentantul intimaților arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului promovat de partea adversă și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 191/LM din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. -/31.08.2005 emisă de intimată, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, obligând intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Intimata a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/31.08.2005 a fost recalculată pensia contestatorului fila 6 la dosar.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA (a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008), contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 “prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 20 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr.226/2006.
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: “sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția și locul contestatorului turnator, maistru, turnator formator, încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 “asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 “Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015” la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că “pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.”
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în condiții speciale, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006 și anexa nr.4 din Legea nr.19/2000, a admis în parte contestația conform dispozitivului deciziei atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că, contestatorul nu putea beneficia de prevederile Legii nr. 226/2006, drepturile la pensie ale contestatorului fiind deschise sub imperiul Legii nr. 3/1977, de prevederile acestei legi putând beneficia doar asigurații pensionați după data de 1 aprilie 2001.
Mai arată că dispozițiile acestei legi nu-i sunt aplicabile contestatorului nici pentru faptul că acesta nu îndeplinește cele două condiții esențiale impuse de această lege și anume ca activitatea desfășurată de acesta să fie menționată în Anexa 1 legii, iar unitatea în care se desfășoară această activitate să fie prervăzută în Anexa 2 legii.
Intimatul (decedat pe parcursul procesului) prin moștenitorii acestuia a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1996, acesta fiind înscris la pensie în baza deciziei nr.- emisă de Casa Județeană de Pensii B.
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 21 ani, 2 luni și 13 zile, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr.3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr.3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de APEL ORADEA, a fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 (Legea nr. 226/2006) este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 (Legea nr.226/2006) și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de APEL ORADEAa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000 (Legea nr. 226/2006) astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr.30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Eronat apreciază recurenta faptul că activitatea desfășurată de contestator nu este menționată în Anexa 1 Legii nr. 226/2006, activitățile de turnător, formator încadrându-se la pct. 27 din Anexa 1 Legii nr. 226/2006.
Împrejurarea că unitatea angajatoare nu este prevăzută în Anexa 2 legii nu schimbă datele problemei, neputându-i-se imputa contestatorului faptul că acesta nu a făcut demersurile necesare în vederea înscrierii în anexa 2, prin obținerea avizelor necesare.
Cât privește data de la care au fost acordate drepturile recalculate, în mod greșit instanța de fond le-a acordat începând cu data de 01.09.2005 dată la care Legea nr. 226/2006 nici nu fusese în vigoare.
În acest sens, sunt incidente dispozițiile art. 169 al. 3 din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia drepturile recalculate se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Ori cum contestatorul a făcut dovada faptului că s-a adresat cu o cerere în acest sens Casei de Pensii, înregistrată cu data de 25.06.2008, drepturile urmează a-i fi recunoscute în conformitate cu dispoziția de mai sus, din luna următoare celei în care s-a depus această cerere (respectiv 01.07.2008).
Față de aceste aspecte în temeiului dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va înlătura dispoziția instanței de fond privind acordarea drepturilor recalculate începând cu data de 12.09.2005, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul(decedat)prin moștenitorii,(toți moștenitori ai defunctului ), toți cu domiciliul procedural ales în O, str. -, nr.11, – 42,. 30, județul B, împotriva sentinței civile nr. 191/LM din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că obligă intimata Casa Județeană de Pensii B să acorde drepturile recalculate începând cu data de 01.07.2008.
Înlătură dispoziția instanței de fond privind acordarea drepturilor recalculate începând cu data de 12.09.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 23.02.2010
– dactilografiat grefier – 03.03.2010 – 8 ex.
–comunicat 04.03.2010 – 6 ex.
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
–
–
–
–
-, toți cu domiciliul procedural ales în O, str. -, nr.11, – 42,. 30, județul
