Contestație decizie de concediere. Decizia 375/2010. Curtea de Apel Oradea


DECIZIA CIVILĂ NR. 375/2010-

Ședința publică din data de 24 februarie 2010

Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în Carei,-/13, județul S M, în contradictoriu cu intimata SC ROMÂNIA SRL B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 1486/R din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, prin care a fost menținută sentința civilă nr. 109 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă- contestație împotriva deciziei de concediere.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezenta cerere de revizuire este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, precum și faptul că la dosar au parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 23.02.2010 note de ședință din partea revizuientului, iar în cadrul documentului amintit revizuientul a solicitat soluționarea litigiului și în lipsa părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea prezentei cereri de revizuire.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra prezentei cereri de revizuire, instanța constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1486/R din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul, în contradictoriu cu intimata pârâtă ” ROMÂNIA” – B, împotriva sentinței civile nr. 109 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a fost menținută în întregime.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele aspecte:

Prin decizia nr. 965/2.11.2007 emisă de intimata ” ROMÂNIA” – B, s-a desfăcut contractul de muncă al recurentului, în temeiul art. 61 alin. 1 lit. “a” Codul muncii, pentru săvârșirea unor abateri disciplinare, arătate în cuprinsul deciziei.

Decizia de mai sus a fost contestată de către recurent, iar prin sentința civilă nr. 1242/24.07.2008 a Tribunalului Satu Mares -a dispus anularea acesteia și reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea societății pârâte la plata drepturilor salariale cuvenite, până la reîncadrare.

Deși hotărârea de mai sus a fost recurată de către ambele părți, prin adresa nr. 1924/11.08.2008, intimata l-a notificat pe recurent să se prezinte la locul de muncă în vederea reîncadrării, începând cu data de 15.08.2008.

Prin decizia nr. 704/29 septembrie 2008, intimata a dispus din nou desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului, în baza art. 61 lit. “a” Codul muncii, pentru lipsa nejustificată și repetată în perioada 15 august – 31 august 2008 și nerespectarea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici superiori, decizie atacată de către reclamant prin contestațiile care fac obiectul prezentului litigiu, prin care acesta a solicitat suspendarea executării deciziei de concediere și anularea acesteia.

Curtea a reținut ca fiind relevantă în cauză împrejurarea că sentința civilă nr. 1242/2008 a Tribunalului Satu Mare, prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcție, a fost casată cu trimitere spre rejudecare de Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 260/2009, iar în rejudecare, aceeași instanță de fond, prin sentința civilă nr. 372/14.04.2009 a respins pe fond contestația reclamantului împotriva deciziei de concediere nr. 965/2.11.2007 emisă de către intimată, sentință confirmată prin decizia civilă nr. 1349/28.10.2009 a Curții de Apel Oradea, ca urmare a respingerii recursului declarat de către contestator.

Așadar, atâta vreme cât hotărârea care a constituit temeiul legal al reintegrării recurentului în funcția deținută a fost desființată, și în rejudecare, contestația acestuia a fost respinsă ca nefondată, decizia de concediere nr. 965 din 2 noiembrie 2007 rămas în vigoare, decizia emisă ulterior rămânând astfel lipsită de obiect, considerente față de care, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuientul, solicitând admiterea cererii în temeiul art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.

În motivarea cererii revizuientul arată că nici instanța de fond și nici instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității aplicării sancțiunii prin decizia nr. 704/29.09.2008 conform art. 268 al. 1 Cod procedură civilă. Astfel, instanța de recurs a omis involuntar să efectueze o minimă cercetare judecătorească asupra regularității tuturor actelor care au stat la baza deciziei de concediere nr. 704/29.09.2008.

Din actele interne emise de conducerea unității intimate, respectiv nota de serviciu nr. 1448/21.08.2008 prin care s-a constituit Comisia de cercetare disciplinară, convocatorul nr. 1449/21.08.2008 prin care a fost convocat pentru cercetarea disciplinară, acte emise în baza referatului Direcției juridice nr. 13214/19.08.2008 rezultă că data de 19.08.2008 este data luării la cunoștință despre abaterea disciplinară, dată de la care a început să curgă termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 268 al. 1 Codul muncii pentru aplicarea sancțiunii, ori în cazul său decizia de sancționare a fost emisă după expirarea acestui termen, fiind astfel tardivă, decizia de concediere fiind lovită de nulitate potrivit art. 197 al. 2 Codul muncii.

În subsidiar menționează că decizia intimatei de repunere pe vechea funcție i-a fost comunicată abia în 15.08.2008 și imediat ce a luat cunoștință despre disponibilitatea intimatei de a-l repune pe vechea funcție și-a înaintat demisia de la locul de muncă anterior în vederea reîncadrării.

Deși legal citată intimata nu și-a precizat poziția asupra cererii de revizuire.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma temeiurilor de fapt și de drept invocate în susținerea cererii de revizuire instanța reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă cererea de revizuire poate fi formulată în cazul în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, revizuientul invocând în fapt cel de-al doilea motiv de revizuire, respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire trebuie a fi îndeplinite însă condițiile generale prevăzute de art. 322 al. 1 Cod procedură civilă, în conformitate cu care revizuirea poate avea ca obiect hotărârile rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor, astfel că hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt nu sunt susceptibile de revizuire.

În speță hotărârea atacată cu revizuire, este o hotărâre dată în recurs, prin care instanța de recurs a respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 109/4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, menținându-se în întregime această sentință, astfel că în speță nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 322 al. 1 Cod procedură civilă privind admisibilitatea cererii de revizuire, fapt ce atrage și neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă invocate de revizuient.

Față de cele ce preced, avându-se în vedere textele de lege mai sus invocate, instanța va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuientul, domiciliat în Carei,-/13, județul S M, în contradictoriu cu intimata SC ROMÂNIA SRL B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 1486/R din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

– – – – – –

– judecători fond – Melita

– judecători recurs – –

– redactat decizie – judecător -15.03.2010

– dactilografiat grefier – 16.03.2010 – 4 ex.

comunicat 17.03.2010 – 2 ex.

-, domiciliat în Carei,-/13, județul S

– SC ROMÂNIA SRL B, cu sediul în B,-, sector 1