Situaţia în care sumele rulate în conturile debitoarei fac parte dintr-un credit SAPARD iar terţul poprit are asupra disponibilităţilor debitoarei o garanţie reală mobiliară, sumele cu care se alimentează contul sunt destinate exclusiv rambursării creditului, banca având prioritate la aceste sume. Respingerea cererii
Curtea de Apel Cluj, Secţia a Il-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 3636 din 6 octombrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 10860 din 26 Noiembrie 2010, Judecătoria Baia Mare a respins cererea de validare poprire formulată de creditoarea SC N.I.C. SRL Baia Mare împotriva debitoarei SC G.E. SRL Baia Mare şi în contradictoriu cu terţul poprit BANCA C. – SUCURSALA BAIA MARE.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea formulată la data de
03.12.2009 şi înregistrată, precizată la data de 19.05.2010, creditoarea SC N.I.C. SRL a solicitat instanţei în contradictoriu cu debitoarea SC G.E. SRL şi terţul poprit Banca C. – Sucursala Baia Mare, validarea popririi înfiinţate în dosarele execuţionale nr. 242, 243, 244 şi 245/2009 ale Biroului Judecătoresc P.I.B. pentru suma de 100.000 RON.
În fapt, creditoarea arată că în cadrul dosarelor execuţionale nr. 242, 243, 244 şi 245/2009 ale Biroului Executor Judecătoresc P.I.B., în conformitate cu prevederile art. 454 Cod procedură civilă, judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor debitoarei
SC G.E. SRL, până la concurenţa sumei de 100.000 RON reprezentând contravaloarea titlurilor executorii ce se execută în dosarele menţionate.
Creditoarea a mai susţinut că la data înfiinţării popririi, 38.08.2009 debitoarea SC SC G.E. SRL avea disponibil în cont suma de 2820,22 RON şi 96,68 EUR, iar în perioada 31.08.2009 –
21.04.2010 prin contul debitoarei au fost rulate sume totale de 1.245.546,03 RON, sume pe care terţul poprit ar fi trebuit să le indisponibilizeze de la data primirii adresei de înfiinţare a popririi şi să le consemneze pe seama şi la dispoziţia executorului judecătoresc în termen de 15 zile.
În drept a invocat art. 453 – 461 Cod procedură civilă.
Terţul poprit a solicitat respingerea cererii ca fiind tardiv formulată şi ca neîntemeiată, arătând că sumele rulate în conturile debitoarei fac parte dintr-un credit SAPARD acordat prin intermediul băncii, asupra disponibilităţilor debitoarei, terţul poprit având o garanţie reală mobiliară sumele cu care se alimentează contul sunt destinate exclusiv rambursării creditului, banca având prioritate la aceste sume.
Debitorul a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de validare a popririi şi respingerii cererii pentru acest motiv, tardivitatea formulării precizării de acţiune cu depăşirea termenului prevăzut de art. 132 Cod procedură civilă, cereri conform căreia instanţa s-a pronunţat prin încheierea din 16.06.2010.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătoria a constatat că asupra debitoarei s-a pornit executarea silită în dosarele execuţionale nr. 242, 243, 244 şi 245/2009 ale Biroului Executor Judecătoresc P.I.B. pentru suma totală de 100.000 RON în baza titlurilor executorii reprezentate de 4 bilete la ordin a câte 25.000 RON fiecare, învestite cu formule executorii, emise de către debitoarea SC G.E. SRL către P. SRL, girate de aceasta din urmă în favoarea SC A. SRL şi care la rândul ei le-a cesionat creditoarei SC N.I.C. SRL prin contractul de cesiune de creanţă nr. 116/09.07.2009.
Reţinând că sumele reprezintă credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor proiecte sau programe sunt exceptate de la silită prin poprire conform art. 452 al. 2 şi 4 Cod procedură civilă, în analiza aplicării art. 460 Cod procedură civilă, judecătoria a apreciat cererea de validare a popririi ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei a declarat apel contestatoarea SC N.I.C. SRL Baia Mare
solicitând schimbarea acesteia în sensul validării popririi asupra terţului poprit Banca C. pentru suma de 100.000 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Apelanta a arătat că din materialul probator administrat rezultă că în conturile debitoarei a existat la data înfiinţării popririi sume a căror provenienţă este diferită, nefiind toate din fonduri SAPARD, aspect ignorat de prima instanţă.
Apelanta a susţinut că sumele obţinute prin programul SAPARD nu reprezintă un credit ci o finanţare nerambursabilă, singura sumă intrată în contul creditoarei prin acest program fiind cea de 484.000 lei şi a intrat în contul debitoarei la 20 XI 2009 şi cum în contul debitoarei la data
înfiinţării popririi se găsea suma de 2820,22 euro şi 96, 68 euro, terţul poprit era obligat să le
indisponibilizeze în conformitate cu art. 456 al. 1 lit. a Cod procedură civilă, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi.
Aşa cum rezultă din extrasele de cont, debitoarea a efectuat către terţul poprit următoarele
plăţi:
– 775.802,22 ron în data de 10.01.2010
– 97.736,48 ron în data de 30.01.2010
– 140.037,50 ron în data de 23.02.2010
– 117.025,39 ron în data de 23.03.2010
– 114.530,18 ron în data de 21.04.2010.
Făcând referire la art. 11 al. 1 şi cap. VI al Legii nr. 99/1999, conform căruia dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, garanţia reală îi dă creditorului garantat dreptul de a intra în posesie sau de a reţine bunul afectat garanţiei şi dreptul de a-l vinde pentru a-şi obţine plata obligaţiei garantate, apelanta a susţinut că apărarea terţului poprit este nefondată.
Contestatoarea a mai arătat că interpretarea corectă a art. 452 al. 2 lit. b, este că nu poate fi făcut terţ poprit organismul care acordă sumele nerambursabile, în speţă SAPARD-ul şi, implicit sumele pe care le datorează conform contractului de finanţare, interdicţia de poprire sumele destinate fondurilor nerambursabile exista dacă acestea nu au fost însă achitate de către organismul cu atribuţii în acest sens însă, din momentul în care aceste sume ajung în contul debitoarei, aceasta poate dispune de ele şi prin urmare, pot fi supuse executării silite prin poprire.
În drept a invocat art. 296 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, terţul poprit Banca C. SA prin Sucursala Baia Mare a solicitat respingerea apelului ca nefondat având în vedere situaţia de fapt şi de drept, care a fost apreciată în mod judicios de instanţa de fond reţinând posibilitatea băncii în compensarea sumelor scadente, rezultate din contractul de credit precum şi aspectul privitor la instituirea garanţiei reale mobiliare asupra contului.
Terţul poprit a mai arătat că la sfârşitul anului trecut debitoarea SC G.E. SRL a beneficiat de o restructurare a creditului acordat, restructurare acordată datorită dificultăţilor în rambursarea creditului, pe care le avea societatea. În atare condiţii, susţinerile apelantei creditoare cu privire la imposibilitatea băncii de a recupera cu prioritate, sumele datorate, nu sunt întemeiate. În speţa dedusă judecăţii, banca are drept de preferinţă, în situaţia în care situaţia debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată asumată conform contractului de credit.
Debitoarea – intimată SC G.E. SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat susţinând în esenţă că hotărârea pronunţată de judecătorie este temeinică şi legală raportat la probele depuse la dosar şi la dispoziţiile art. 452 al. 2 Cod procedură civilă.
Prezent în sală, reprezentantul debitoarei a invocat oral excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a terţului poprit, excepţie pe care tribunalul a apreciat-o ca neavenită în condiţiile în care terţul poprit a depus întâmpinare atât la fond cât şi în apel, fără să invoce lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Prin decizia civilă nr. 7/A din 27.05.2011, pronunţată de Tribunalul Maramureş, a fost respins ca nefondat apelul declarat de SC N.I.C. SRL Baia Mare împotriva sentinţei civile nr. 10860 din 26 XI 2010 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, judeţul Maramureş, care a fost menţinută.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Societatea Comercială Palmar SRL Baia Mare, creditoarea – debitoarei SC G.E. SRL, a girat în favoarea SC A. SRL 4 bilete la ordin în valoare totală de 100.000 lei şi care la rândul ei, le-a cesionat creditoarei SC N.I.C. SRL Baia Mare, conform contractului de cesiune de creanţă nr. 116/9.07.2009.
În dosarele execuţionale nr. 242 – 245/2009 ale Biroului Executorului Judecătoresc P.I.B., s-a pornit executarea silită la cererea creditoarei SC N.I.C. SRL Baia Mare iar în ziua de
27.08.2009, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea asupra conturilor deţinute de către debitoare la terţul poprit Banca C. SA -Sucursala Baia Mare pentru debitul principal şi pentru cheltuielile reţinute în procesele verbale privind cheltuielile cu executarea.
Raportat la dispoziţiile art. 452 al. 2 lit. b Cod procedură civilă, conform cărora nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţării primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor proiecte sau programe, este justă constatarea primei instanţe referitoare la imposibilitatea terţului poprit de a respecta normele cuprinse în art. 456 Cod procedură civilă, respectiv că în această situaţie executarea silită nu se poate îndeplini pe calea popririi.
În condiţiile în care debitoarea – intimată a beneficiat de un credit de la terţul poprit pentru realizarea programului SAPARD, credit pentru care s-a încheiat contractul de garanţie reală mobiliară pe conturile debitoarei, înscris la arhiva electronică iar potrivit art. 62 din Legea nr. 99/1999, în cazul neîndeplinirii obligaţiei garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniţia procedura de executare prevăzută de sau a executa garanţia reală conform prevederilor prezentului capitol, nu poate fi primită apărarea apelantei privind inexistenţa dreptului de preferinţă al băncii în sensul menţionat de aceasta. Este incontestabil faptul că la sfârşitul anului 2010 debitoarea SC G.E. SRL Baia Mare a beneficiat de o restructurare
acordată datorită dificultăţilor în rambursarea creditului, pe care le avea societatea. În atare condiţii, susţinerile apelantei creditoare cu privire la imposibilitatea băncii de a recupera cu prioritate, sumele datorate, nu sunt întemeiate. În speţa dedusă judecăţii, banca are drept de preferinţă, conform contractului de credit şi prevederilor art. 62 din Legea nr. 99/1999, modificată.
Din perspectiva considerentelor de fapt şi de drept expuse, apelul a fost nefondat şi a fost respins în temeiul dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă, iar sentinţa a fost păstrată în întregime, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC N.I.C. SRL, solicitând modificarea sentinţei în sensul validării popririi asupra terţului poprit Banca C., pentru suma de 100.000 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.
În dezvoltarea motivelor de recurs creditoarea a susţinut conform prevederilor art.304 alin.8 C.pr.civ., că modificarea unei hotărâri se poate cere când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În speţa de faţă, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, au interpretat greşit natura juridică a contractului de credit încheiat între debitoare şi terţul poprit, asimilându-l cu un credit nerambursabil sau o finanţare primită de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor proiecte sau programe.
Urmând acest raţionament şi această calificare a contractului de credit, instanţele au apreciat că nu se poate valida poprirea fiind incidente prevederile art.452 alin.2 lit. b C.pr.civ.
Chiar dacă, într-adevăr, creditul contractat de debitoare a fost pentru desfăşurarea programului Sapard, în nici un caz nu poate fi considerat un credit nerambursabil (deoarece debitoarea urmează să-l restituie) şi cu atât mai mult o finanţare provenită de la o instituţie internaţională (Banca C. nici nu încape în discuţie dacă este sau nu o instituţie financiară internaţională).
Art.452 C.pr.civ. este de stricta interpretare şi nu se poate interpreta prin analogie în sensul în care instanţa de apel a făcut-o, asimilând creditul contractat de debitoare cu o finanţare nerambursabilă, pronunţând astfel o sentinţă nelegală, motiv pentru care sunt incidente prevederile art.304 alin.8 C.pr.civ.
Un alt motiv de recurs invocat de debitoare este incidenţa art.304 alin.9 C.pr.civ.
Aplicând prevederile Cap.VI, art.62 din Legea nr.99/1999, decizia pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, aceste norme nefiind aplicabile în litigiul dedus judecăţii.
Potrivit art.62 alin.1 „În cazul neîndeplinirii obligaţiei garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniţia procedura de executare prevăzută de Codul de procedură civilă sau a executa garanţia reală potrivit prevederilor prezentului capitol”.
De aici rezultă că dreptul de retenţie al creditorului gajat ia naştere doar în cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată faţă de acesta, conform contractului de credit.
Terţul poprit nu a demonstrat că debitoarea nu şi-ar fi respectat obligaţiile faţă de acesta, dimpotrivă. Aşa cum rezultă din extrasele de cont, în aceeaşi zi în care debitoarea a ridicat bani de la bancă, i-a şi depus înapoi, ceea ce echivalează cu o respectare a obligaţiilor faţă de terţul poprit.
În mod concret, debitoarea a utilizat creditul acordat de terţul poprit şi l-a restituit în aceeaşi zi deşi prin contractul de credit nu s-a obligat ca în aceeaşi zi să efectueze şi plata sumei utilizate.
În momentul în care aceste sume au ajuns din contul terţului poprit în contul debitoarei (în urma utilizării creditului), consideră că terţul poprit ar fi trebuit să consemneze acele sume şi să le indisponibilizeze, până la concurenţa sumelor poprite de executorul judecătoresc, şi abia după, să-şi reţină sumele încasate de la debitoare.
În al doilea rând, instanţa de apel face o aplicare greşită a art.452 alin.2 lit.b, în ceea ce priveşte suma de 484.000 Ron încasată de la SAPARD.
Aceste dispoziţii legale se referă la „sumele de bani … datorate debitorului în temeiul unor raporturi juridice existente”. Prin urmare, se referă la sumele pe care le datorează sau le va datora. De aici rezultă fără îndoială că art.452 lit.b instituie o interdicţie de a popri sumele
destinate fondurilor nerambursabile dacă acestea nu au fost încă achitate de către organismul cu atribuţii în acest sens, în cazul acesta SAPARD.
Astfel, consideră că interpretarea corectă art.452 alin.2 lit.b, este aceea că nu poate fi făcut terţul poprit SAPARD-ul şi, implicit sumele pe care le datorează conform contractului de finanţare şi nu sumele achitate deja de organismul internaţional care se afla deja la dispoziţia debitoarei.
Pentru aceste motive, creditoarea consideră că instanţa a dat o sentinţă cu aplicarea greşită a legii deoarece, pe de o parte, art.62 din Cap. VI din Legea nr.99/1999 are aplicabilitate doar în situaţia în care debitorul nu îşi respectă obligaţia faţă de creditorul gajist, ceea ce în cazul acesta nu s-a întâmplat, iar pe de altă parte, interdicţia prevăzută de art.452 alin.2 lit.b, se referă la sumele datorate de instituţia care acordă finanţarea, care nu au fost achitate încă, nu şi la sumele achitate deja şi aflate în posesia debitoarei.
În lumina celor prevăzute mai sus, solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, cu dispunerea validării proprii asupra terţului poprit Banca C. pentru suma de 100.000 lei, plus cheltuielile de executare silită.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 august 2011, terţul poprit Banca C. a solicitat respingerea recursului creditoarei SCN.I.C. SRL.
În motivare s-a arătat că instanţa de apel a apreciat în mod temeinic şi legal cu privire la fondul cauzei deduse judecăţii. Art.454 C.pr.civ., prevede „Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoană arătate la art.452, înfiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată.
În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devin potrivit alin.1 terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit”. Potrivit art.457 „În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înfiinţează potrivit art.453. În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare”.
Deoarece societatea asupra conturilor căreia a fost solicitată instituirea popririi este beneficiara unui credit Sapard, acordat prin intermediul băncii, asupra disponibilităţilor din contul curent deschis la Banca C. SA, este constituită o garanţie reală mobiliară înregistrată la Arhiva Electronică de Garanţii reale Mobiliare sub nr.2007-00003072752144-SGC.
Banca este creditor al debitorului urmărit pentru o facilitate de credit, iar sumele cu care se alimentează acest cont sunt destinate exclusiv rambursării ratelor de credit scadente, Banca fiind îndreptăţită potrivit art.62 din Legea nr. 99/1999 – Titlul VI, la reţinerea sumelor scadente.
Astfel cum rezultă din extrasele de cont, depuse la dosarul cauzei, din contul în lei, pe care debitoarea îl are deschis la bancă, au fost efectuate retrageri, reprezentând creanţe aferente contractului de credit.
Având în vedere situaţia de fapt şi de drept, instanţa de apel a apreciat în mod judicios asupra cauzei, reţinând aspectul, cu privire la prioritatea băncii în recuperarea sumelor scadente, rezultate din contractul de credit, precum şi aspectul privitor la instituirea garanţiei reale mobiliare asupra contului.
Creditul acordat de către bancă, debitorului SC G.E. SRL, a fost acordat în următoarele condiţii, valoarea eligibilă a proiectului, conform criteriilor SAPARD este de 79,60% din valoarea totală a proiectului, valoarea neeligibilă a proiectului, conform criteriilor SAPARD este de 20,40% din valoarea totală a proiectului. Finanţarea nerambursabilă SAPARD este de 50% din valoarea eligibilă. Având în vedere criteriul SAPARD de obţinere a finanţării nerambursabile clientul a asigurat finanţarea cheltuielilor eligibile din creditul acordat de bancă în proporţie de 100%. Creditul a fost acordat în baza contractului de credit nr.2041.020603 suma contractată a fost virată în contul curent al SC G.E. SRL.
În conformitate cu prevederile art.1.6 din contractul de credit nr.308/2007, „clientul are deschis Contul Sapard nr.2511.0118/265 deschis la unitatea CEC Baia Mare, cont ce va fi utilizat exclusiv pentru încasarea ajutorului nerambursabil acordat Clientului prin Programul Sapard.
Rambursarea şi plata dobânzilor, conform planului de rambursare, se vor face cu prioritate din acest cont”. Pe durata perioadei de graţie, Clientul plăteşte lunar o dobândă stabilită procentual pe an, aplicată la soldul creditului angajat şi nerambursat. Rambursarea creditului şi plata dobânzilor se fac cu prioritate din disponibilităţile existente în contul Sapard. SC G.E. SRL a autorizat banca să-i debiteze contul Sapard, în mod automat, pe măsura alimentării acestuia, în vederea stingerii obligaţiilor aferente creditului acordat din surse proprii Banca C. SA, indiferent de data scadenţei acestora. În cazul în care în contul Sapard nu existau disponibilităţi sau acestea sunt insuficiente, rambursarea ratelor scadente şi a dobânzilor se vor efectua integral sau în completare, din disponibilităţile contului curent.
La sfârşitul anului trecut SC G.E. SRL a beneficiat de o restructurare a creditului acordat, restructurare acordată datorită dificultăţilor în rambursarea creditului, pe care le avea societatea. În atare condiţii susţinerile recurentei creditoare cu privire la imposibilitatea băncii de a recupera, cu prioritate, sumele datorate, nu sunt întemeiate. În speţa dedusă judecăţii, banca are drept de preferinţă, în situaţia în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată asumată conform contractului de credit. Având în vedere aceste precizări, care rezultă în mod evident din contractul de credit încheiat între bancă şi debitoarea SC G.E. SRL, consideră ca nefondate susţinerile recurentei creditoare.
Instanţa de apel a apreciat în mod judicios asupra fondului cauzei deduse judecăţii făcând aplicabilitatea art.452 alin.2 lit. b C.pr.civ.
Astfel cum reiese din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei (filele 87-92) sumele intrate în contul SC G.E. SRL, în perioada în care în sarcina băncii subzistă obligaţia prevăzută de art.456 C.pr.civ., reprezintă ratele creditului obţinut de către debitoare, prin programul Sapard, astfel că acestea se încadrează în ipoteza exceptării de la poprire stabilită de art.452 alin.2 lit. b
C.pr.civ., neputând fi supuse executării silite prin poprire.
Având în vedere aceste considerente, terţul poprit solicită respingerea recursului formulat de către recurenta creditoare, ca neîntemeiat.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:
1. Primul motiv de recurs evocat sub unghiul art. 304 pct. 8 C.pricv. vizează critica privind interpretarea greşită a contractului de credit încheiat între debitoare şi terţul poprit asimilându-l cu un credit nerambursabil sau o finanţare primită de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor proiecte sau programe.
Dispoziţiile art. 304 pct. 8 C.pr.civ. prevăd că hotărârea judecătorească se poate supune recursului atunci când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Chiar dacă instanţa de apel nu a făcut o analiză exhaustivă a naturii juridice a contractului de finanţare Curtea urmează să reţină următoatrele:
Programul SAPARD (Special Accesssion Programme for Agriculture and Rural Development) este unul din trei instrumente ale Uniunii Europene, pentru a sprijini pregătirile de aderare ale ţărilor din Europa Centrală şi în din Europa de Est. Acest program se concentrează în mod special pe domeniul agriculturii.
În baza acestui program, debitorul poprit a accesat fonduri prin intermediul terţului poprit în baza unui contract de credit aşa cum rezultă din condiţiile stipulate în contract: valoarea eligibilă a proiectului acceptat de SAPARD de 79,60% din valoarea totală a proiectului, valoarea neeligibilă conform aceloraşi criterii ale SAPARD fiind de 20,40% iar finanţarea nerambursabilă prin intermediul fondurilor europene SAPARD este de 50% din valoarea eligibilă. Pentru valoarea neeligibilă debitorul poprit şi-a asigurat finanţarea proiectului dintr-un credit acordat de terţul poprit în baza contractului de credit nr. 2041.020603 suma contractată fiind virată de bancă în contul curent al debitorului poprit. Curtea mai reţine că potrivit art. 1.6 din contractul de credit nr. 308/2007 debitorul intimat are creditul deschis Contul Sapard nr. 2511.0118/265 deschis la CEC Baia Mare, cont care poate fi utilizat exclusiv pentru încasarea ajutorului/fondului nerambursabil acordat clientului prin intermediul Programului SAPARD şi că rambursarea şi plata dobânzilor conform planului de rambursare se va face cu prioritate din acest cont.
În acest sens, debitorul poprit a autorizat terţul poprit să debiteze contul SAPARD în mod automat pe măsura alimentării acestuia, în vederea stingerii obligaţiilor aferente creditului acordat din surse proprii de către bancă, indiferent de data scadenţei acestora iar în situaţia în care în contul special SAPARD nu erau disponibilităţi suficiente banca a fost autorizată să efectueze plăţi direct din contul curent de operaţiuni bancare.
Faţă de cele ce precedă, Curtea reţine că banca în calitate de terţ poprit în speţă are recunoscut un drept de preferinţă la recuperarea sumelor datorate de debitor în baza contractului de credit.
Astfel, potrivit Titlului VI – Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare art.9 din Legea nr. 99/1999 – „(1) Garanţia reală care se reglementează prin acest titlu constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligaţii. (2) Garanţia reală acordă creditorului garantat dreptul de a-şi satisface creanţa cu bunul afectat garanţiei înaintea oricărui creditor negarantat şi înaintea altor creditori ale căror garanţii reale sau drepturi asupra bunului afectat garanţiei au un grad de prioritate inferior, potrivit dispoziţiilor cuprinse în cap. III”, cap. 3. şi ordinea de preferinţă a garanţiilor reale, art.28 „Faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor supuse dispoziţiilor prezentului titlu au rangul de prioritate stabilit în momentul în care garanţia reală sau sarcinile reale au fost făcute publice prin una dintre metodele prevăzute în acest capitol”; art.29 alin.1 „(1) Garanţiile reale şi sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidenţa prezentului titlu, îndeplinesc condiţia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanţie reală la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, denumită în continuare arhivă.
Astfel, Curtea reţine că asupra disponibilităţilor din contul curent al debitorului poprit deschis la BANCA C. SA estre constituită o garanţie reală mobiliară înregistrată la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sub nr. 2007-00003072752144-SGC.
Se poate conchide astfel că, terţul poprit este creditor al debitorului poprit urmărit pentru o facilitate de credit, sumele cu care contul curent al debitorului se alimentează fiind destinate rambursării ratelor de credit scadente fiind astfel incidente dispoziţiile art. 62 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 care dau dreptul de opţiune al creditorului pentru una din cele două măsuri de urmat, între care se află şi posibilitatea executării garanţiei reale mobiliare conform normelor speciale prevăzute de Capitolul V din Titlul VI al Legii nr. 99/1999.
Date fiind cele ce precedă, Curtea urmează să privească analiza deciziei recurate şi prin prisma celor mai sus reţinute care completează motivarea acesteia.
2. Cât priveşte cel de-al doilea motiv axat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:
Curtea reţine că analiza făcută de instanţa de apel cu privire la dispoziţiile legale pertinente incidente la speţă din materia popririi sunt corecte, concluzia conform căreia terţului poprit nu i se poate imputa nerespectarea obligaţiilor ce-i revin în această calitate ca premisă a validării popririi conform art. 460 alin. 1 C.pr.civ. este, de asemenea, corectă.
Astfel, conform art. 452 alin. 2 lit. b) C.pr.civ. nu sunt supuse popririi, deci executării silite prin poprire, sumele ce reprezintă credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe sau proiecte.
Desigur, fiind o normă de excepţie aceasta se aplică şi se interpretează restrictiv cu trimitere doar la ipoteza normei.
În speţă norma de excepţie vizează imposibilitatea popririi sumelor de bani cu afectaţiune specială, respectiv a acelora ce reprezintă credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe sau proiecte.
Din această perspectivă în speţă terţului poprit nu i se poate reţine obligaţiile prevăzute de lege conform art. 454 C.pr.civ. sub aspectul interdicţiei plăţii debitorului sumele cu această afectaţiune.
Dintr-o altă perspectivă, Curtea reţine că terţul poprit se bucură şi de drepturile prevăzute de art. 62 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 în temeiul cărora acesta este îndreptăţit să reţină cu prioritate sumele de bani cu care se alimentează contul curent al debitorului, cu atât mai mult cu cât aceste sume de bani sunt destinate să acopere exclusiv rambursarea creditului contractat
pentru derularea programului aprobate de SAPARD şi finanţat parţial prin credit nerambursabil de UE.
Din cele ce precedă, Curtea reţine că instanţa de apel a dat o interpretarea corectă a dispoziţiilor legale relevante şi astfel a pronunţat o hotărâre corectă şi legală, motiv pentru care în temeiul art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează a reţine că recursul este nefondat şi ca atare a-l respinge.
Intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată . (Judecător Liviu Ungur)
