Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/CM
Ședința publică din data de 10 ianuarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
– – –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SA, cu sediul în C, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1035 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 8 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a le da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 10 ianuarie 2008.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Societatea Comercială SA Cad eclarat recurs la data de 14 septembrie 2007 împotriva sentinței civile nr. 1035 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, la care a fost conexată cererea ce face obiectul dosarului civil nr- al Tribunalului Constanța, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA Cas olicitat ca prin hotărâre judecătorească:
– să se anuleze deciziile nr. 110 din 2 februarie 2007 și nr. 265 din 28 martie 2007;
– să se dispună reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziilor contestate;
– să fie obligată pârâta să-i plătească reclamantei salariile cuvenite și neîncasate începând cu data de 28 martie 2007;
– să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin deciziile nr. 110 din 2 februarie 2007 și nr. 265 din 28 martie 2007 i s-a desfăcut contractul individual de muncă conform art. 65 alin. 1 Codul muncii.
S-a afirmat că deciziile contestate au fost emise de către societatea pârâtă în urma unei hotărâri a Consiliului de Administrație al societății.
Reclamanta consideră că deciziile contestate sunt nelegale în condițiile în care face parte din conducerea sindicatului, invocând în acest sens dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 și cele ale art. 223 Codul muncii.
Prin întâmpinările depuse în cererea principală cât și în cererea conexă, societatea pârâtă a solicitat respingerea contestației ca nefondată, motivat de faptul că în urma unei ședințe a Consiliului de Administrație s-a hotărât desființarea unor posturi, printre care și cel al reclamantei.
S-a menționat că reclamanta nu a adus la cunoștință conducerii societății faptul că face parte din biroul executiv al Sindicatului și, în aceste condiții, societatea nu a avut cunoștință de această situație.
S-a mai arătat că funcția de secretar deținută de reclamantă în sindicat nu poate fi asimilată unei funcții de conducere în cadrul acestuia.
Prin sentința civilă nr. 1035 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța au fost admise cererea principală și cererea conexă formulate de reclamantă.
S-a dispus anularea deciziei nr. 110 din 2 februarie 2007 și a deciziei nr. 265 din 28 martie 2007 emise de pârâtă.
S-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei, respectiv aceia de subinginer mecanic.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata drepturilor salariale cuvenite și neîncasate începând cu data de 28 martie 2007 până la efectiva reintegrare.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 110 din 2 februarie 2007 societatea pârâtă i-a desfăcut reclamantei contractul individual de muncă începând cu data de 1 februarie 2007, conform art. 65 alin. 1 Codul muncii.
Reclamanta ocupa la momentul încetării raporturilor de muncă cu societatea funcția de subinginer mecanic.
La data de 28 martie 2007 societatea pârâtă emite decizia nr. 265 prin care îi desface contractul reclamantei începând cu data de 29 martie 2007 motivat de faptul că reclamanta a fost în concediu medical, situație în care termenul de preaviz a fost suspendat conform art. 73 alin. 3 Codul muncii.
Reclamanta a adus la cunoștință societății pârâte faptul că face parte din biroul executiv al sindicatului, așa cum reiese din paragraful prin care a semnat de luare la cunoștință a deciziei contestate.
Prima instanță a reținut că în raport de susținerile părților și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adeverința emisă de Sindicatul C, încheierea nr. 19 din 6 februarie 2001 și tabelul-nominal cu organele de conducere ale Sindicatului C, a rezultat că reclamanta ocupa în cadrul sindicatului funcția de secretar-casier, fiind membru ales în Biroul Executiv.
Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 54/2003 și cele ale art. 223 Codul muncii prevăd că “pe toată durata executării mandatului precum și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia, reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatului nu pot fi concediați pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate”.
S-a reținut de către instanța de fond faptul că la momentul emiterii și comunicării deciziilor de încetare a raporturilor de muncă, reclamanta era membră în Biroul Executiv al Sindicatului
Pe cale de consecință, instanța a admis cererea principală și cererea conexă în sensul anulării deciziilor nr. 110 din 2 februarie 2007 și nr. 265 din 28 martie 2007.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata salariilor cuvenite și neîncasate începând cu data de 28 martie 2007, instanța de fond a admis această cerere având în vedere dispozițiile art. 78 alin. 1 Codul muncii, care stipulează că “În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va admite anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Dispozițiile art. 78 alin. 2 Codul muncii prevăd că “la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere”.
Față de aceste considerente, instanța a fond a obligat pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neîncasate începând cu data de 28 martie 2007 și până la reintegrarea efectivă.
De asemenea, a obligat pârâta la reintegrarea reclamantei în funcția deținut anterior emiterii deciziilor contestate.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
Angajatorul nu a avut cunoștință de calitatea de secretar a reclamantei în cadrul Sindicatului la data emiterii deciziei nr. 265 din 28 martie 2007.
Din materialul probator instanța a apreciat că reclamanta era, la data emiterii deciziei de încetare a raporturilor de muncă, membru ales în Biroul Executiv al Sindicatului.
În conformitate cu art. 6 alin. 1 lit. e din Legea nr. 54/2003, statutele organizațiilor sindicale cuprind prevederi cu privire la “organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere și de revocare, durata mandatului și atribuțiile lor”.
Potrivit art. 18 din Statutul Sindicatului – Adunarea Generală a Sindicatului alege odată la patru ani președintele sindicatului iar potrivit art. 14 din același Statut al Sindicatului rezultă că organele de conducere ale sindicatului sunt Adunarea Generală, Consiliul, Biroul Executiv.
Prin încheierea nr. 19 din 6 februarie 2001, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 21/J/2001 se reține că a fost schimbat președintele Sindicatului din persoana d-lui în persoana d-lui, așa cum reiese din procesul-verbal al Adunării Generale a membrilor de sindicat din data de 5 ianuarie 2001.
II. În cadrul procesului nu a fost prezentată nicio altă încheiere prin care să se demonstreze că s-au adus și alte modificări la Statutul Sindicatului.
Raportându-se la dispozițiile art. 18 din Statutul Sindicatului prin care se stipulează că mandatul acestora a fost conferit pe perioada 5 ianuarie 2001 până la 4 ianuarie 2005.
Mandatul conferit membrilor Biroului Executiv a expirat încă de la data de 4 mai 2001.
În această situație în care mandatul organului de conducere a expirat, iar nu mai are calitatea de membru al sindicatului și, implicit, vicepreședinte al sindicatului, nu se poate susține de către reclamantă că acesta face parte din biroul Executiv al Sindicatului.
Sentința civilă este nelegală de vreme ce instanța a constatat că mandatul conferit reclamantei era în vigoare la momentul comunicării deciziilor de încetare a raporturilor de muncă pe baza adeverinței emise de către Sindicatul sub nr. 18 din 26 martie 2007, care precizează că reclamanta este membru ales în organul de conducere al Sindicatului din anul 2001 și că înregistrarea respectivă s-a făcut la Judecătoria Constanța în dosarul nr. 21/J/2001.
Recursul a fost motivat în drept în baza art. 299, art. 304/1 pct. 8 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Articolul 14 din Legea nr. 54/2003, republicată, dispune: “La cererea de înscriere a organizației sindicale se depun următoarele acte c) lista membrilor din organul de conducere al organizației sindicale “.
Articolul 20 alin. (1) dispune: “Organizația sindicală este obligată să aducă la cunoștință Judecătoriei unde s-a înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului precum și orice schimbare în compunerea organului de conducere.
(2) Pentru aprobarea modificării statutului sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispozițiile art. 14 – 19″.
Articolul 223 alin. 2 din Codul muncii dispune: “Pe toată durata exercitării mandatului precum și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia, reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatului nu pot fi concediați pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate”.
În același sens dispune și art. 10 alin. 1 din legea nr. 54/2003.
Articolul 18 din Statutul Sindicatului C dispune că mandatul președintelui sindicatului este de patru ani iar art. 24 stabilește că Biroul Executiv este format din următorii membri: președinte, vicepreședinte, secretar-casier.
În funcția de secretar-casier a fost desemnată, încă din anul 2001, acest fapt fiind consemnat în registrul persoanelor juridice cu ocazia admiterii cererii de modificare a componenței biroului executiv al sindicatului, prin încheierea nr. 19/2001.
și-a păstrat funcția de membru în Biroul Executiv din anul 2001 până la data emiterii deciziei nr. 10 din 2 februarie 2007 și în prezent, aspecte care rezultă din înscrisurile care emană de la Sindicat și anume: procesul-verbal din 22 decembrie 2005 al Adunării Generale și adeverința eliberată de Președintele Sindicatului (fila 13 dosar recurs).
Împrejurarea că intimata avea calitatea de membru în Biroul Executiv al Sindicatului era cunoscută de către angajator iar acest aspect rezultă chiar din întrebarea nr. 2 din interogatoriul formulat de SC SA Întrebarea este următoarea: “Este adevărat că Biroul Executiv este compus din Președinte, Vicepreședinte și dvs. în calitate de secretar-casier” ( ).
Mai mult, angajatorul avea cunoștință de cuprinsul Statutului Sindicatului și, în aceste condiții, știa că numai mandatul președintelui Sindicatului are o durată de 4 ani conform art. 18, nu și a celorlalți membri din Biroul Executiv (întrebarea 3 din interogatoriu – fila 106 dosar fond).
Pe de altă parte, legea obligă a se aduce la cunoștință Judecătoriei orice schimbare în compunerea organului de conducere iar cât timp cu privire la secretarul-casier nu s-a adus nicio modificare din anul 2001, rezultă în mod clar că nu s-a adus nici schimbare care să necesite înregistrarea în registrul persoanelor juridice.
de remarcat este faptul că recurenta nu a făcut niciun efort pentru a afla care este situația sindicală a reclamantei și nu a făcut niciun fel de demersuri de a obține în acest sens informații din Registrul special prevăzut la art. 17 din Legea nr. 54/2003 cu referire la schimbările din compunerea organului de conducere al organizației sindicale.
O asemenea obligație rezultă și din perspectiva faptului că Decizia nr. 10 din 2 februarie 2007 fost emisă înainte de împlinirea termenului de doi ani de zile prevăzut de art. 10 din legea nr. 54/2003 și art. 223 Codul muncii, termen care s-ar fi împlinit la data de 6 februarie 2007 dacă avem ca moment de începere 6 februarie 2001 (data pronunțării încheierii nr. 19/2001 în baza căreia a fost consemnată atribuirea calității de membru în Biroul Executiv în funcția de secretar-casier).
Argumentul de mai sus are în vedere opinia recurentei referitoare la încetarea calității de membru în Biroul Executiv după primul mandat de 4 ani dat președintelui Sindicatului, mandat ce a devenit opozabil terților, deci și angajatorului, la 6 februarie 2001 și s-a împlinit la 6 februarie 2005.
Calculând termenul de 2 ani de zile de la 6 februarie 2005, până la data de 6 februarie 2007 în care reclamanta beneficia de protecția legiuitorului,
rezultă că decizia de încetare a contractului de muncă emisă la 2 februarie 2007 pentru desființarea postului începând cu 1 februarie 2007 este nelegală.
Rezultă, astfel, că în mod justificat a apreciat instanța de fond nelegalitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă al reclamantei.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurenta către intimată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 8 din 2 octombrie 2007 (fila 38 – dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtaSC SA, cu sediul în C, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1035 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, județul
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/14.01.2008
gref. –
2 ex./14.01.2008
