Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1571 din data de 7 iunie 2010
Prin sentinţa comercială nr.889 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a admis acţiunea în răspundere, promovată de lichidatorul judiciar împotriva administratorului statutar al SC. I. SRL Bistriţa, C.I. şi C.E., pe care îi obligă să suporte pasivul debitoarei falite în sumă de 3.518 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa comercială nr.627/2007 pronunţată în dosarul cu nr. de mai sus, s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC. I. SRL Bistriţa, aprobându-se raportul administratorului judiciar desemnându-se lichidatorul judiciar, cu sarcina de a administra procedura şi a îndeplini atribuţiile prev.de art.25 din legea insolvenţei.
În cadrul atribuţiunilor prev.de lege, lichidatorul judiciar a întocmit raport privind cauzele şi împrejurările care au dus la insolvenţa societăţii, constatând, că administratorii statutari C.I. şi C.E. nu au predat actele prev.de din Legea 85/2006, deşi au fost notificaţi în repetate rânduri şi s-a formulat plângere penală împotriva lor. Din informaţiile existente pe site-ul Ministerului de Finanţe Publice a rezultat că la sfârşitul anului 2005 în evidenţele falitei figurau active circulante în valoare de 51.065 lei constituite din stocuri de materiale, mărfuri în valoare de 3.414 lei, disponibilităţi băneşti în sumă de 30.504 lei şi creanţe în valoare de 17.147 lei.
Din tabelul definitiv consolidat, rezultă că obligaţiile debitoarei sunt în sumă totală de 3.518 lei, pasiv care nu poate fi acoperit întrucât bunurile menţionate în evidenţa contabilă nu s-au găsit şi nu au fost predate spre inventariere.
Nu s-au predat documente justificative şi alte informaţii pentru a se identifica debitorii şi a se încasa creanţele de recuperat, iar suma de 17.147 lei şi nici disponibilităţile băneşti în sumă de 30.504 lei.
Faţă de situaţia de mai sus, lichidatorul judiciar a formulat acţiune pentru antrenarea răspunderii materiale a administratorilor statutari C.I. şi C.E., solicitând în baza art.138 din Legea 85/2006 să fie obligaţi să suporte pasivul societăţii debitoare în sumă de 3.518 lei, cerere înregistrată la dosarul de mai sus ca Anexa A.
Legal citaţi, pârâţii nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au depus apărări scrise.
Analizând acţiunea formulată de lichidatorul judiciar prin prisma motivelor invocate de acestea şi prin prisma art.138 din Legea 85/2006, instanţa a admis cererea astfel cum s-a formulat şi a obligat pârâţii să suporte pasivul debitoarei.
Pentru a concluziona în modalitatea de mai sus, judecătorul sindic a reţinut că activele circulante în valoare de 51.065 lei, mărfurile în valoare de 3.414 lei, disponibilităţile băneşti în valoare de 30.504 lei şi creanţele în valoare de 17.147 lei evidenţiate scriptic în actele contabile la data de 31 decembrie 2005 nu s-au găsit în patrimoniul societăţii, împrejurare care este de natură să ducă la concluzia că bunurile şi suma respectivă au fost folosite de administratorii statutari în interes propriu sau în interesul altei persoane, sau au deturnat ori ascuns activul persoanei juridice, fapte care se încadrează în disp.art.138 alin.1 lit.a şi e din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa invederând faptul că, nu au fost îndeplinite procedurile de comunicare a sentinţei comerciale nr.889 din 29.10.2009 prin care C.I. şi C.E. în calitate de administratori statutari ai debitoarei SC I. SRL au fost obligaţi să plătească o parte din pasivul societăţii în valoare de 3.518 lei. Întrucât sentinţa comercială nr.889/29.10.2009 nu a fost comunicată, în calitate de creditor principal ce a formulat şi cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, nu şi-a putut exercita dreptul la apărare, respectiv a face recurs împotriva acesteia.
Creditoarea-recurentă mai arată că prin sentinţa recurată, au fost aduse grave prejudicii instituţiei noastre în calitate de creditori ai debitoarei, având o creanţă garantată în valoare de 54.313 lei, iar obligaţiile de plată stabilite în sarcina administratorilor prin aceasta sentinţă, sunt cu mult sub valoarea debitelor înregistrate de societatea pe care aceştia au condus-o. Pasivul societăţii debitoare nu a fost corect estimat şi nu corespunde realităţii, iar criteriile care au stat la baza stabilirii valorii acestui pasiv nu sunt reale, deoarece pasivul unei societăţii reprezintă totalul datoriilor înregistrate de aceasta, respectiv 54.313 lei şi nicidecum 3.518 lei.
În ceea ce priveşte criteriile care au stat la baza stabilirii cuantumului sumei ce va fi suportată de cei doi administratori statutari nu le consideră corecte, deoarece societatea debitoare a deţinut în anul 2005 active circulante în valoare de 51.065 lei.
În şedinţa publică de azi, instanţa din oficiu, întemeiat pe dispoziţiile art.137 alin.1 C.pr.civ. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului promovat de către Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa.
Analizând excepţia invocată prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că hotărârile judecătoreşti îşi produc efectele numai între părţile care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părţilor, cadrul procesual stabilit la judecata înaintea instanţelor de fond este acelaşi şi la judecata în recurs; dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părţilor de la judecata în primă instanţă, nici uneia dintre părţi neputându-i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunţată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să se judece direct în faţa instanţei de recurs, fără a se fi judecat mai întâi în faţa instanţelor de fond.
În speţă se constată că recurenta Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa nu a fost parte în litigiul derulat în faţa instanţei de fond astfel că se poate susţine cu temei că aceasta nu poate recura hotărârea pronunţată în contradictoriu cu alte persoane.
În consecinţă, întrucât potrivit normelor juridice instituite prin Codul de procedură civilă, calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situaţiile juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală aparţine celui ce se poate prevala de acest interes, iar recurentul nu se poate prevala de un interes legitim în promovarea recursului şi reţinând că
recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii unei condiţii de admisibilitate a cererii sale – calitatea procesuală – Curtea va aprecia excepţia invocată ca fiind fondată iar în temeiul dispoziţiilor legale enunţate o va admite şi va respinge ca inadmisibil recursul declarat. (Judecător Mihaela Sărăcuţ)
