Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 106/CM
Ședința publică din data de 19 februarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
– – –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în Cernavodă,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2064 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârâtSPITALUL ORĂȘENESC CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă, str. -. – nr. 1A, județul C, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
La primul apel nominal făcut în ședință publică la ora 9,28 se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța, pentru lipsa părților la primul apel nominal efectuat în ședință publică la ora 9,28, lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică la ora 10,08, se prezintă intimatul pârât Spitalul Oroșenesc Cernavodă prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr. 2008 din 28.01.2008, depusă la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Întrebat fiind, apărătorul intimatului pârât arată că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul asupra recursului, învederează că prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada comunicării deciziei contestate către recurentul reclamant, care a refuzat primirea acesteia și în momentul în care i-a fost comunicată de reprezentantul intimatului, chiar în ziua emiterii, și în momentul în care decizia i-a fost comunicată printr-un serviciu
special la care a apelat unitatea. Solicită ca la pronunțarea hotărârii instanța să aibă în vedere și răspunsul la întrebarea nr. 20 din interogatoriul administrat la instanța de fond în care recurentul reclamant a recunoscut că a avut cunoștință despre emiterea deciziei contestate.
Referitor la desfășurarea cercetării disciplinare învederează că prin probele administrate în cauză a făcut dovada că recurentul reclamant a fost convocat pentru cercetarea disciplinară, urmând ca la pronunțarea hotărârii instanță să aibă în vedere faptul că prin răspunsul la interogatoriu administrat în cauză recurentul reclamant a recunoscut faptul că a fost convocat și că și-a formulat apărările.
Pe fondul cauzei, arată că prin declarațiile martorilor audiați în cauză au fost dovedite abaterile reținute în sarcina recurentului reclamant și care au stat la baza emiterii deciziei contestate de către acesta.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în măsura în care va face dovada achitării acestora până la sfârșitul ședinței de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 1 august 2007 la Tribunalul Constanța, reclamantul a contestat decizia emisă de Spitalul Orășenesc Cernavodă, privind desfacerea contractului său individual de muncă în timpul concediului medical.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada 1 iunie – 14 iulie 2007 s-a aflat în concediu medical, iar decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă, emisă în această perioadă, a dispus asupra unei sancțiuni atât de grave, cu toate că salariatul nu a mai fost sancționat niciodată.
S-a susținut că anchetele disciplinare în unitatea sanitară se realizează fără o comisie și fără audierea salariatului.
La termenul de judecată din data de 7 septembrie 2007 reclamantul a depus precizări prin care a solicitat anularea deciziei nr. 73 din 4 iunie 2007 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, cu reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la momentul desfacerii contractului de muncă până la efectiva reîncadrare, cu indexările și modificările survenite, precum și cu actualizarea cu indicele de inflație; cu cheltuieli de judecată.
Intimatul Spitalul Orășenesc Cernavodă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca tardiv formulată, în raport de dispozițiile art. 268 alin. 5 Codul muncii; asupra fondului, s-a solicitat respingerea acțiunii.
Asupra excepției, intimata a arătat că decizia contestată a fost emisă la 4 iunie 2007, dată la care a și fost comunicată salariatului; contestatorul a refuzat însă să semneze de primire, motiv pentru care actul a fost comunicat prin curierat rapid, în aceeași zi. S-a menționat că acest fapt este dovedit cu înscrisul depus la dosar, în acest sens.
Asupra fondului, instituția intimată a arătat că la data de 4 iunie 2007, salariatul s-a prezentat la serviciu, astfel cum rezultă din cererea depusă personal de către contestator, prin care se solicită reluarea activității; această cerere a fost înregistrată sub nr. 976 din 4 iunie 2007, iar salariatul a și desfășurat activitate de la ora 7 dimineața.
În seara zilei de 22 spre 23 aprilie 2007, în urma unui control efectuat de Poliția Comunitară Cernavodă, s-a constatat că, salariat al unității sanitare în funcția de paznic, se afla în postul de pază de la poartă cu persoane străine, în stare de ebrietate.
Poliția comunitară a constatat că salariatul se afla în post fără a semna procesul-verbal de predare-primire a turei, iar la solicitarea agentului de poliție de a se supune alcooltestului, acesta a refuzat, având totodată un limbaj agresiv față de organele de ordine și față de ceilalți angajați ai spitalului; a fost tulburată în acest fel liniștea bolnavilor și au fost aduse injurii personalului medical.
Intimatul a mai menționat că a fost efectuată în cauză cercetarea disciplinară, care a avut la bază declarațiile celor prezenți la incident, raportul organelor de poliție și înregistrarea electronică efectuată de organele de poliție în acea seară, iar în urma acesteia s-a decis desfacerea contractului de muncă al contestatorului.
Prin încheierea pronunțată la data de 10 octombrie 2007 fost respinsă excepția tardivității formulării contestației pentru următoarele considerente:
Conform art. 268 alin. 3 Codul muncii, ecizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
Alineatul 4 al textului dispune: comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
În speță, decizia nr. 73 din 4 iunie 2007 are consemnată în partea finală mențiunea olografă a refuzului salariatului de a semna acest act, în prezența a cinci martori, între care managerul spitalului, directorul oficiului juridic, contabilul șef și reprezentantul sindicatului (fila 25).
Documentația transmisă printr-o societate de curierat nu a înlăturat ipoteza necomunicării documentului, întrucât înscrisul doveditor depus în cauză nu poartă consemnarea remiterii lui către destinatar (fila 44).
Pe cale de consecință, în absența dovezii certe a datei comunicării acestui document, angajatorul nu se poate prevala de incidența art. 268 alin. 5 Codul muncii, invocând tardivitatea contestării deciziei.
Prin sentința civilă nr. 2064 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă excepția nulității absolute, prin prisma prescrierii dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară.
A fost respinsă contestația formulată de reclamantul și a fost obligat la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele considerente:
Principala critică adusă actului contestat de către salariat a vizat emiterea deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă în perioada de incapacitate temporară de muncă.
La termenul din 16 noiembrie 2007 fost invocată de altfel și excepția nulității absolute, prin prisma prescrierii dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară.
Potrivit art. 60 alin. 1 lit. a Codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Prin cererea adresată unității și înregistrată sub nr. 976 din 4 iunie 2007, contestatorul a menționat că înțelege să se prezinte la serviciu începând cu 4 iunie 2007, ora 700(fila 39).
În aceste condiții, în mod evident salariatul a renunțat benevol la situația de incapacitate temporară de muncă, prezentându-se la unitate și efectuând serviciul, în cauză neavând relevanță împrejurarea că potrivit ultimului certificat de concediu medical, acesta putea beneficia de concediu până la data de 14 iulie 2007.
Pe cale de consecință, măsura concedierii pe considerente de ordin disciplinar nu a fost luată cu încălcarea textelor prevăzute la art. 60 alin. 1 lit. a și nici a celor cuprinse în art. 268 alin. 1 Codul muncii – în partea referitoare la termenul înăuntrul căruia se putea dispune aplicarea sancțiunii disciplinare – întrucât termenul de aplicare a sancțiunii s-a prorogat până la data la care salariatul nu se mai afla în incapacitate temporară de muncă.
Cercetarea disciplinară s-a realizat la data de 23 aprilie 2007, când contestatorul a fost convocat conform adresei nr. 624 (fila 33), alături de alți salariați care au dat declarații asupra celor cunoscute.
Deși contestatorul a negat, declarațiile luate cu ocazia cercetării disciplinare atestă faptul că acesta consumase băuturi alcoolice, motiv pentru care, de altfel, a și fost înlocuit în acea seară de către șeful de pază (filele 33, 35, 36, 37).
Această situație a fost susținută cu ocazia audierii și de martorii și, care au confirmat că salariatul contestator se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Împrejurarea că acestui salariat nu i-au fost recoltate probe biologice pentru a se atesta această situație nu a fost reținută în favoarea contestatorului, câtă vreme martorii, cât și cei audiați cu ocazia cercetării disciplinare, au susținut că acesta mirosea a alcool și a opus rezistență la solicitarea organelor de poliție de a i se face alcooltest.
În raport de probele administrate, instanța de fond a reținut că intimata a făcut dovada respectării drepturilor salariatului în procedura cercetării disciplinare și totodată, a multiplelor fapte a căror gravitate nu poate fi contestată
din perspectiva funcției deținute de contestator și a locului de muncă; în acest context, salariatul nu poate pretinde o aplicare graduală a sancțiunilor, angajatorul având dreptul de a-l sancționa în contextul abaterilor disciplinare probate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul.
În motivare a invocat următoarele motive de recurs:
Instanța de fond, deșir respinge excepția tardivității contestației pe considerentul că nu a făcut dovada comunicării, nu a avut în vedere nulitatea relativă a deciziei pe considerentul că această comunicare nu s-a făcut în termen de 5 zile de la emitere.
Chiar dacă salariatul a refuzat să primească personal decizia, unitatea avea obligația de a efectua comunicarea întocmai cum dispune art. 268 alin. 4 Codul muncii.
Motivarea hotărârii este contradictorie în sensul că, deși inițial se reține că salariatul nu ar fi fost echipat în uniformă când a fost surprins de agenții poliției, mai apoi se arată că ar fi fost în uniformă de lucru.
În cadrul probatorului s-a omis a se verifica regulamentul intern al unității, deși cercetarea judecătorească trebuia să verifice dacă temeiul de legalitate conferit de norma internă este aplicabil.
Din perspectiva art. 267 Codul muncii, unitatea avea obligația ca anterior oricărei măsuri disciplinare (exceptând avertismentul) să efectueze o cercetare prealabilă a salariatului.
Instanța a ignorat faptul că cercetarea prealabilă s-a efectuat în perioada în care salariatul se afla în concediu medical.
Faptele imputate nu au fost dovedite fără echivoc, nu s-a făcut o justă apreciere a gravității faptei și o corectă individualizare a sancțiunii.
Din actele existente la dosar și din declarațiile martorilor audiați nu rezultă fără putință de tăgadă că salariatul ar fi săvârșit abaterile grave care i se rețin în sarcină.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 7 și 9 cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contestația formulată, reclamantul nu a solicitat anularea deciziei de sancționare disciplinară ca urmare a necomunicării acesteia în termen de 5 zile de la data emiterii.
o astfel de cerere la instanța de fond, potrivit art. 313 coroborat cu art. 294 Cod procedură civilă, în recursul nu se pot face alte cereri noi.
Hotărârea pronunțată de prima instanță nu cuprinde motive contradictorii în legătură cu aspectul dacă salariatul era sau nu în uniformă în momentul săvârșirii abaterilor, cum susține în mod eronat recurentul. De altfel, chiar reclamantul a recunoscut prin declarația luată cu ocazia cercetării disciplinare că era îmbrăcat în uniformă.
Reclamantul nu a invocat prin contestația formulată faptul că abaterile reținute prin decizia de sancționare nu se încadrează în normele din regulamentul
intern, iar în recurs nu pot fi invocate cereri noi pentru aceleași considerente pe care le-am expus mai sus.
La fond reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei doar sub aspectul emiterii acesteia în timpul concediului medical și al aplicării sancțiunii fără efectuarea cercetării disciplinare.
Respectând principiul disponibilității părții prima instanță a verificat legalitatea deciziei din prisma apărărilor făcute de contestator.
Cercetarea disciplinară s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 267 Codul muncii.
Prin cererea adresată unității, înregistrată sub nr. 976 din 4 iunie 2007, reclamantul a menționat că înțelege să se prezinte la serviciu începând cu data de 4 iunie 2007 ora 700.
Prin urmare, salariatul a renunțat benevol la situația de incapacitate temporară de muncă, prezentându-se la unitate și efectuând serviciul.
De asemenea, salariatul s-a prezentat benevol pe 23 aprilie 2007 la secretariat în vederea efectuării cercetării disciplinare și a dat declarație cu privire la abaterile reținute în sarcina sa.
Atât timp cât acesta a renunțat benevol la beneficiului concediului medical și s-a prezentat la cercetarea disciplinară, ulterior, reclamantul nu se mai poate prevala de dispozițiile art. 60 alin. 1 lit. a Codul muncii.
Faptele imputate reclamantului au fost dovedite fără echivoc prin probele administrate, iar intimata a făcut o justă apreciere a gravității faptelor și o corectă individualizare a sancțiunii.
Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză a rezultat că în seara zile de 22 spre 23 aprilie 2007, reclamantul s-a prezentat la serviciu în stare de ebrietate, a refuzat testul solicitat de organele de poliție, a provocat scandal în incinta spitalului având un comportament violent și un limbaj jignitor, a amenințat că va agresa un medic de urgență și a fost reținut cu greutate de alte persoane pe holul secției.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
Curtea va respinge cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu a făcut dovada efectuării lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în Cernavodă,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2064 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârâtSPITALUL ORĂȘENESC CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă, str. -. – nr. 1A, județul
Respinge cererea intimatei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/14.03.2008
gref. –
2 ex./14.03.2008
