Împrejurarea că mandatul de administrator a încetat fără a se face menţiunea la la 31 martie 2004, în lipsa documentelor şi menţiunilor impuse de lege nu pot determina exonerarea de răspundere, tocmai administratorului incumbându-i obligaţia de a veghea la corecta reflectare în registrul comerţului a situaţiei societăţii şi executării obligaţiilor debitoarei fie ele născute din raporturi juridice sau incumbând din lege .
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 87 din 18 ianuarie 2010
Prin sentinţa civilă nr.3206 pronunţată la data de 07.10.2009 de Tribunalul Maramureş, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de lichidatorul desemnat pentru falimentul debitoarei SC F. SRL Baia Mare împotriva pârâtei C.M., având ca obiect răspunderea administratorului
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă 1434/09.07.2008 s-a deschis procedura simplificată de faliment împotriva debitoarei SC F. SRL Baia Mare, la cererea lichidatorului, deoarece debitoarea anterior deschiderii procedurii a fost dizolvată în temeiul Legii 31/1990 modificată privind societăţile comerciale.
În tabelul creditorilor a fost înscrisă Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare cu o creanţă de 59737 lei.
Din data de 13.03.2002, potrivit celor comunicate de Oficiul registrului comerţului cu adresa 1202/13.01.2009 administrator al debitoarei a fost d-na C.M..
La data de 18.02.2009 lichidatorul a chemat în judecată administratorul statutar pe motiv că nu a primit actele contabile ale societăţii, de unde a tras concluzia că aceste acte nu au fost întocmite cu respectarea legii sau au fost făcute dispărute, ceea ce constituie o cauză de angajare a răspunderii administratorului în conformitate cu art. 138 lit. „d” din Legea 85/2006 modificată privind procedura insolvenţei.
Pârâta a depus întâmpinare la 10.06.2009 prin care a solicitat respingerea acţiunii susţinând în esenţă că nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru ca să fie obligată la plata pasivului societăţii în faliment.
Pârâta a menţionat ca din martie 2004 nu a mai desfăşurat activitate de administrator, a comunicat aceasta asociaţilor, dar nu s-a luat nici o măsură. A renunţat la calitatea de administrator pe motiv de boală, dar contabilitatea condusă corect a rămas la dispoziţia societăţii.
Acţiunea nu este întemeiată.
Pârâta a renunţat la calitatea de administrator încă din martie 2004, dar asociaţii nu au luat nici o măsură pentru numirea unui alt administrator deoarece la scurt timp după aceasta societatea debitoare şi-a încetat activitatea.
Activitatea debitoarei a fost una de consultanţă. Contabilitatea a fost păstrată în incinta unei alte pentru care se acorda consultanţa. Martorul Uglar Ştefan, care a stat în acelaşi birou cu pârâta a confirmat că aceasta a condus contabilitatea care de fapt era foarte redusă ca volum, actele fiind depozitate într-un singur dulap.
Nu există nici o dovadă că insolvenţa s-a datorat neconducerii contabilităţii, dimpotrivă s-a dovedit că evidenţa contabilă a fost condusă, dar din lipsă de activitate asociaţii au abandonat societatea, fără ca să facă dinadins aceasta. Debitul reprezintă TVA neachitat în 2003 în valoare de 14.671 lei, la care se adaugă 40.066 lei penalităţi.
Din cele de mai sus rezultă că nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 138 (1) lit. „d” din Legea 85/2006 pentru a putea fi angajată răspunderea pârâtei, motiv pentru care acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Lichidatorul judiciar desemnat în procedura debitoarei S.C. F. a promovat recurs împotriva acestei sentinţe solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii formulate de lichidator şi obligarea pârâtei C.M. la achitarea sumei de 59737 lei reprezentând pasivul societăţii.
Motivarea recursului a realizat-o prin invocarea împrejurării că subsecvent deschiderii procedurii insolvenţei prin sentinţa civilă nr.1434 din 7 iulie 2008 verificând istoricul societăţii a fost identificat ca administrator statutar pârâta C.M. căreia i-a fost notificată obligaţia depunerii documentelor prevăzute de din Legea nr.85/2006 iar întrucât aceasta nu a procedat în consecinţă a apreciat că sunt întrunite condiţiile necesare pentru antrenarea răspunderii administratorului în temeiul disp. 138 lit.d.şi e din Legea nr.85/2006.
Apărarea formulată de către pârâtă este apreciată ca inadmisibilă de către lichidatorul judiciar arătând că aceasta apare ca fiind incompatibilă cu prevederile art.1371 pct.4 din Legea nr.31/1990 astfel că simpla afirmaţie că a solicitat în mod repetat înlocuirea din funcţia de administrator nu poate fi opozabilă terţilor.
Lichidatorul judiciar mai învederează că tocmai contabilitatea neconformă cu legea a relevat că au fost ascunse documente care au relevat că au existat atât active imobilizate cât şi active circulante.
Chiar dacă din anul 2004 pârâta nu a mai exercitat efectiv atribuţiile societăţii lichidatorul susţine că insolvenţa debitoarei se datorează administratorului numit întrucât debitul este din 2003 iar prin sentinţa atacată s-a reţinut că din depoziţia martorului reiese cu claritate că administrarea societăţii a fost făcută de administratorul numit.
Pârâta C.M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului formulat cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate iar în justificarea poziţiei procesuale adoptate arată că în mod corect prima instanţă a reţinut că nu-i sunt aplicabile nici una din faptele invocate de lichidator deoarece din documentele de la dosar şi din declaraţiile martorilor reiese fără posibilitate de tăgadă că aceasta a întocmit şi ţinut contabilitatea debitoarei în conformitate cu prevederile legale şi nu a creat nici un prejudiciu societăţii.
A mai învederat de asemenea pârâta că lichidatorul nu a făcut efortul de a observa că au mai fost făcute plăţi parţiale în august 2005 mult după plecarea sa şi de altfel mandatul de administrator a încetat fără a se face menţiunea la registrul comerţului Maramureş la 31 martie 2004, împrejurare confirmată de martorii audiaţi.
Toate documentele aferente anului 2004 au fost lăsate la sediul debitoarei pentru a fi depuse la Administraţia Finanţelor Publice şi ORC deoarece din motive de sănătate pârâta urma să se interneze o perioadă mai lungă.
La 31 martie 2004 pârâta învederează că a renunţat atât la calitatea de administrator al S.C. F. cât şi la funcţia deţinută în cadrul S.C. Nutrimar SRL demisia fiindu-i acceptată şi refuzată cererea de renunţare la calitatea de administrator.
În concluzie pârâta arată că pe perioada său de administrator contabilitatea a fost întocmită în conformitate cu legea fiind depuse situaţiile financiare la organele fiscale şi la registrul comerţului astfel că solicită respingerea recursului.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1434 din 9 iulie 2008 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitoarei.
Lichidatorul desemnat a procedat la întocmirea raportului privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei debitorului în care a reţinut că din derularea faptelor şi în raport de situaţiile evidenţiate la organele fiscale s-a reţinut că răspunderea pentru apariţia stării de aparţine administratorului societăţii.
Lichidatorul a promovat o cerere de chemare în judecată a pârâtei C.M. în calitate de administrator al debitoarei solicitând obligarea acesteia la plata pasivului debitoarei în cuantum total de 59 .737 lei.
Acţiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că subsecvent notificării administratorului statutar de a prezenta documentele menţionate în cuprinsul din Legea nr.85/2006, adresa a fost returnată cu menţiunea expirat termenul de păstrare iar din datele publicate pe site-ul rezultă că societatea a depus ultimul bilanţ în anul 2003 iar din cuprinsul acestuia se reţine că aceasta ar figura cu active imobilizate la valoarea netă contabilă în sumă de 72 lei şi active circulante în valoare de 34.274,20 lei.
Întrucât nu au fost predate situaţiile contabile se prezumă că administratorul debitoarei a ţinut o fictivă a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, a ascuns o parte din activul societăţii, făcându-se vinovată de ajungerea societăţii în faliment, încadrându-se în prevederile art.138 alin.1 lit.d şi e din Legea nr.85/2006.
Istoricul eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul Maramureş sub nr.1202 din 13 ianuarie 2009 relevă că subsecvent retragerii din funcţia de administrator a numiţilor F.A. şi F.O. începând cu data ade 13.03.2002 a fost numită în funcţia de administrator pârâta C.M., administrator cu puteri depline.
În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; au facut acte de comerţ in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, in interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, in mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăti; au ţinut o fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea in conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăţi; in luna precedenta încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţa unui creditor, in dauna celorlalţi creditori.
In caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidara, cu condiţia ca apariţia stării de insolvenţă sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul ori in care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţa.
Persoanele in cauza se pot apăra de solidaritate daca, in organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvenţa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvenţa si au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.
Natura juridică a răspunderii membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, nu este identică pentru toate persoanele indicate în textul de lege menţionat.
Natura juridică a răspunderii administratorilor societăţii se circumscrie raporturilor legale pe care aceştia le au cu societatea şi obligaţiilor instituite în sarcina acestora de către dispoziţiile
art.72 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora obligaţiile si răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat si de cele special prevăzute in aceasta lege.
Aşadar, răspunderea administratorilor are o componentă contractuală şi una legală.
Administratorii sunt răspunzători faţă de societate pentru: realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi; existenţa reală a dividendelor plătite; existenţa registrelor cerute de lege si corecta lor ţinere; exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Temeiul juridic al cererii formulate cuprinde o enumerare exemplificativă a persoanelor împotriva cărora poate fi introdusă cu succes acţiunea pentru instituirea răspunderii prin obligarea acestora la suportarea a unei părţi sau a întregului pasiv al debitoarei aflată în procedura instituită de Legea nr.85/2006.
Textul legal invocat nu distinge între conducătorii, organele de conducere în funcţie la data deschiderii procedurii şi conducătorii a căror mandate au încetat la diverse date, iar împrejurarea că pârâta faţă de care s-a solicitat antrenarea răspunderii susţine că nu mai avea calitatea de administrator la data naşterii creanţei invocată de creditoarea ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BAIA MaRE nu au relevanţă raportat la împrejurarea că nu a fost operată în evidenţele registrului comerţului o modificare în sensul afirmat de pârâtă .
Susţinerea pârâtei că nu a mai îndeplinit atribuţiile de administrator ulterior datei de 31.03.2004 nu este de natură a înlătura răspunderea acesteia pentru neîndeplinirea prerogativelor instituite de lege în sarcina sa iar efectuarea unor operaţiuni care intrau în competenţa sa de către asociaţi nu înlătură răspunderea sa ,eventual dacă ar fi fost demonstrată o astfel de situaţie ar fi putut opera solidaritatea cu orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, însă nici una din aceste ipoteze nu a fost demonstrată simplele alegaţii nefiind suficiente .
Apărarea pârâtei potrivit căreia lichidatorul nu a făcut efortul de a observa că au mai fost făcute plăţi parţiale în august 2005 mult după plecarea sa nu poate primi valenţele pe care aceasta le doreşte întrucât această stare de fapt confirmă că pârâta nu a îndeplinit obligaţiile care îi incumbau în baza mandatului încredinţat .
Împrejurarea că mandatul de administrator a încetat fără a se face menţiunea la registrul comerţului Maramureş la 31 martie 2004, confirmată de martorii audiaţi, în lipsa documentelor şi menţiunilor impuse de lege nu pot determina exonerarea de răspundere , tocmai pârâtei incumbându-i obligaţia de a veghea la corecta reflectare în registrul comerţului a situaţiei societăţii şi executării obligaţiilor debitoarei fie ele născute din raporturi juridice sau incumbând din lege .
Judecătorul sindic a reţinut urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor incidente că nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 138 (1) lit. „d” din Legea 85/2006 pentru a putea fi angajată răspunderea pârâtei, considerând încetat mandatul de administrator al pârâtei doar raportat la simplele susţineri ale acesteia, fiind omisă aplicarea dispoziţiilor art 70şi urm din Legeanr 31/1990
Considerentele evidenţiate au relevat că recursul promovat este întemeiat , hotărârea atacată fiind pronunţată ca urmarea a aplicării greşite a legii , astfel că fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ , în baza art 312 C pr civ va admite recursul declarat de debitoarea S.C. F. SRL prin lichidator împotriva sentinţei civile nr.3206 din 07.10.2009, a Tribunalului Maramureş pe care o modifică şi fiind îndeplinite toate condiţiile necesare pentru antrenarea răspunderii pârâtei în limitele solicitate prin acţiunea introductivă de instanţă , în temeiul art 138 din Legea nr 85/2006 va admite cererea privind antrenarea răspunderii şi va obliga pârâta C.M. la acoperirea pasivului în cuantum de 59737 lei al debitoarei S.C. F. SRL. (Judecător Augusta Chichişan)
