– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată: art. 87 alin. (1)
Inculpatul, recunoscând că a consumat alcool înainte de a produce accidentul rutier şi însuşindu-şi calculul rezultat din prima probă de sânge ce i-a fost prelevată, a renunţat, implicit, la proba cu expertiză medico-legală de interpretare retroactivă a alcoolemiei, prin plecarea sa de la spital, înainte de a-ifi recoltată cea de-a doua probă.
în aceste condiţii, fapta sa constituie infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, şi nu cea prevăzută de art. 87 alin. (5) din acelaşi act normativ.
(Decizia penală nr. 307/R din 11 mai 2010)
Prin sentinţa penală nr. 1706 din data de 23 octombrie 2009 pronunţată de Judecătoria Piteşti a fost achitat, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. pr. pen. şi art. 10 lit. d) C. pr. pen., inculpatul M.R.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
în considerente, instanţa de fond a reţinut că la data de 19 februarie 2008 a avut loc un accident rutier soldat cu pagube materiale, fiind implicat autoturismul la volanul căruia se afla inculpatul M.R.C.
La sosirea organelor de poliţie, inculpatul M.R.C. a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,85 ml/l alcool în aerul expirat, apoi a fost condus la Spitalul Judeţean Argeş, unde i-au fost recoltate probe biologice, rezultând o alcoolemie de 1,30 gr%o la prima probă (ora 0155).
Cea de a doua probă nu a mai fost prelevată, datorită refuzului inculpatului.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă, arătând că în noaptea de 18/19 februarie 2008 a consumat 4 cutii de bere, de 0,5 I fiecare.
Analizând prevederile art. 87 alin. (1) şi (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cum şi cele ale art. 194 din H.G. nr. 1391/2006 şi coroborându-le cu înscrisul în care este consemnat refuzul explicit al inculpatului de a i se recolta cea de-a doua probă de sânge de către medicul Spitalului Judeţean Argeş, cum şi cu răspunsul dat de INML „Mina Minovici” Bucureşti, judecătorul fondului a dedus că, în cazul refuzului inculpatului M.R.C. de a se preleva cea de-a doua probă, acesta trebuia tras la răspundere penală pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2005, iar nu pentru comiterea celei prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Cum procurorul nu a solicitat extinderea procesului penal pentru această faptă, instanţa de fond a constatat că inculpatul M.R.C. a fost trimis în judecată pentru o faptă penală a cărei săvârşire nu a fost probată în condiţiile legii şi că a comis această faptă, însă există probe pentru comiterea unei alte fapte penale, şi anume refuzul de a se supune recoltării probelor biologice.
S-a concluzionat că, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1), lipseşte latura obiectivă, sub aspectul elementului material, motiv pentru care a fost achitat inculpatul, în temeiul art. 10 lit. b) C. pr. pen.
Prin decizia penală nr. 15 din 26 ianuarie 2010, Tribunalul Argeş a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, reţinându-se în motivare că, potrivit art. 194 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 1391/2006, în cauză era obligatoriu să se recolteze şi a doua probă, iar în situaţia prelevării unei singure probe, nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei.
S-a conchis de către tribunal că, fără administrarea obligatorie a celor două probe biologice la interval de o oră, nu se poate stabili cu exactitate gradul de alcoolemie la data săvârşirii faptei, deoarece în cauză nu rezultă dacă la prima probă alcoolemia inculpatului era pe curbă crescătoare sau curbă descrescătoare.
De aceea, în cazul refuzului inculpatului de a se recolta cele două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, este vorba de o infracţiune distinctă, aceea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Pentru a se înlătura orice dubiu în ceea ce priveşte alcoolemia inculpatului, se impunea recoltarea celor două probe biologice, iar în situaţia existentă, cea a refuzului inculpatului de a i se recolta cea de-a doua probă, se impunea trimiterea în judecată a acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, şi nu pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din acelaşi act normativ.
în final, s-a concluzionat că infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din Codul rutier îi lipseşte unul dintre elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, sub aspectul elementului material şi în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. pr. pen.
în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, pe care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică.
Prin decizia penală nr. 307/R din 11 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, casată în întregime decizia recurată, cât şi sentinţa penală, iar inculpatul a fost condamnat în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen., la pedeapsa închisorii în condiţiile C. pen.
Hotărârea Curţii se întemeiază pe următoarea argumentaţie:
Instanţele au menţionat în mod corect că inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, însă au dat o interpretare greşită legii, considerând neîntemeiat că, faţă de caracteristicile particulare ale speţei, suntem în prezenţa unei alte infracţiuni decât a celei cu săvârşirea căreia procurorul a sesizat instanţa şi dispunând achitarea pentru fapta prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Astfel, latura obiectivă a infracţiunii incriminate de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată poate fi realizată în trei modalităţi, şi anume: refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Sustragerea de la recoltarea probelor biologice, în modalitatea faptică a inducerii în eroare a organelor de poliţie de către conducătorul auto, trebuie să aibă ca scop, evident, ascunderea împrejurării că acesta a condus autovehiculul pe drumurile publice având o mare doză de alcool în sânge.
într-o asemenea modalitate, latura obiectivă se realizează într-o acţiune constând în nerecoltarea probelor biologice, care poate fi realizată prin eschivare, dar şi prin folosirea şireteniei sau a fraudei, pentru a nu presta un serviciu legal datorat.
în cazul refuzului sau împotrivirii la recoltarea probelor biologice este limpede că, pentru existenţa elementului constitutiv al infracţiunii apare ca necesară îndeplinirea cerinţei esenţiale a existenţei unei cereri anticipate din partea organelor de poliţie, indiferent de modalitatea faptică, adresată subiectului activ, de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei şi manifestarea explicită a împotrivirii, respectiv a refuzului.
în cauza ce face obiectul prezentului dosar nu ne găsim în niciuna dintre aceste situaţii căci, aşa cum au precizat ambele instanţe, intimatul – inculpat s-a supus atât probei alcooltest, cât şi recoltării de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
El nu a negat că a consumat alcool înainte de a se urca la volan, recunoscând şi regretând fapta, iar raportul de expertiză medico – legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nu putea să ofere decât o valoare strict teoretică deoarece, în toate cazurile în care se realizează o astfel de recalculare, se au în vedere anumiţi factori, în raport cu care se realizează un calcul, utilizându-se o formulă
De altminteri, INML „Mina Minovici” a şi precizat instanţei de fond că nu există nicio metodă ştiinţifică de stabilire a unei „valori reale” în alte momente decât cel al prelevărilor de sânge.
O asemenea expertiză este dispusă atunci când cel în cauză contestă valoarea alcoolemiei în sânge rezultată din cele două probe de sânge recoltate, iar în cazul refuzului de prelevare a celei de-a doua probe biologice nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei, potrivit art. 194 din H.G. nr. 1.391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Cu alte cuvinte intimatul – inculpat, recunoscând că a consumat alcool înainte de a produce accidentul rutier din data de 19 februarie 2008 şi însuşindu-şi calculul rezultat din prima probă de sânge ce i-a fost prelevată, a renunţat implicit la proba cu expertiză medico – legală de interpretare retroactivă a alcoolemiei, prin plecarea sa de la spital, înainte de a-i fi recoltată cea de-a doua probă.
El se face vinovat, în mod neîndoielnic, de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, pentru care a fost trimis în judecată de procuror prin rechizitoriu şi în legătură cu care există – aşa cum au constatat ambele instanţe, de fond şi de apel -, probe indubitabile, oferite de buletinul de analiză toxicologică, coroborat cu declaraţiile date de inculpat şi cu cele ale martorilor audiaţi în cauză.
