Întrucât obligaţiile şi răspunderile administratorilor societăţilor comerciale instituite de dispoziţiile art. 72 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată fac trimitere la reglementările referitoare la mandat cât şi la dispoziţiile speciale prevăzute de lege, acţiunea în răspundere a administratorilor are o natură complexă, putând fi atât contractuală, mai ales faţă de societate, când rezultă din încălcarea mandatului şi delictuală când se referă la încălcarea altor dispoziţii ale legii.
Decizia civilă nr. 39 din 19 februarie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 3.464 din 16.10.2006 Tribunalul Maramureş – Secţia comercială, de administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată de reclamanta S.C. B. S.A. reprezentată prin I.G. administrator şi acţionar minoritar, în contradictoriu cu pârâţii administratori J.G., O S. şi G.C.
Totodată, reclamanta a fost obligată să plătească pârâţilor suma de 3.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, după ce a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a prescripţiei dreptului de a acţiona în justiţie, prima instanţă, pe baza probatoriul administrat în cauză a reţinut următoarele:
Potrivit actelor constitutive ale S.C. „B.” SA, la data înfiinţării societatea a avut 5 acţionari:
O.S., H.M.S., G.C., I.G. şi J.G., aceştia deţinând şi calitatea de administratori ai societăţii cu puteri depline.
Conform procesului-verbal nr. 1 din 09.01.19995 cu ocazia întrunirii consiliului de administraţie al societăţii în funcţia de preşedinte a fost ales reclamantul M.G., funcţie pe care a deţinut-o până la data de 26.10.2001 când preşedinte a fost ales pârâtul O.S., iar vicepreşedinte pârâtul G.C., acţionarul minoritar I.G. păstrându-şi calitatea de membru al consiliului de administraţie pe care o are şi în prezent.
La data de 05.12.1997 a fost încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 227 cu S.C. M. SA, având ca obiect exploatarea spatiilor şi dotărilor proprii şi comune prin închirierea acestora către terţi pentru comercializarea de produse en-gros şi en-detail, amenajarea de noi spaţii comerciale, urmând a fi exploatate în numele asociaţiei sau prin închiriere către terţi, pentru perioada 05.12.1997 -05.12.2007, putând fi prelungit cu acordul părţilor.
În urma verificărilor efectuate , experţii contabili au stabilit că din această asociere în participaţiune, în perioada 2000 – 2004 s-a realizat pentru S.C. B. S.A. un profit brut de 6.206.994.263,74 lei vechi, în cuprinsul raportului de expertiză contabilă s-a consemnat faptul că societatea a desfăşurat în perioada 2000 – 2004 diverse activităţi de producţie, prestări servicii, comerţ, asociere în participaţiune, grupate din punct de vedere al reflectării lor în şi al determinării rezultatului financiar pe 3 activităţi principale: activitatea de producţie confecţii-metalice, prestări servicii şi comerţ pentru care societatea a întocmit balanţa de verificare analitică „metal”, activitatea de producţie BCA pentru care societatea a întocmit balanţa de verificare analitică „BCA” şi asocierea în participaţiune cu S.C. M. S.A.
Astfel per total activitate în perioada 2000 – 2004 dintr-un profit brut de 6.206.994.263,74 lei vechi realizat din activitatea de asociere în participaţiune a S.C. B. S.A. cu S.C. M. S.A. s-au acoperit cheltuieli neeconomicoase reflectate în pierderile activităţilor denumite în balanţele de verificare analitice „metal” şi „BCA” în sumă totală de 4.”717.050.458,83 lei din care suma de
4.583.607.520,83 lei aferentă activităţii „metal” şi suma de 133.442.934 lei din activitatea de producţie „BCA”. Suma de 503.537.225,13 lei a fost repartizată în perioada 2000 – 2004 la surse proprii de finanţare, cont 118 „alte fonduri”, suma de 303.699.495,71 lei reprezintă dividende de plată cont 457 „Dividende de plată” şi suma de 256.356.272.058 lei fiind înregistrată la dataAde
31.01.2004 în contul 117 „Rezultatul reportat”.
În aceeaşi perioadă societatea a înregistrat o cheltuială cu impozitul pe profit în sumă totală de 322.500.051 lei şi suma de 3.934.975 lei impozit pe dividende.
S-a susţinut că rezultatele financiare obţinute ca urmare a valorificării produselor finite BCA sunt pozitive comparativ cu valoarea la cost de achiziţie a materiilor prime consumate pentru producţia vândută, dar au fost vândute produse finite în anumite perioade din intervalul 2001 – 2004 la preţ inferior costului de achiziţie al materiilor prime, valoarea estimată ca fiind pierdere în urma vânzării în acest fel fiind de 332.389.556,92 lei.
Pentru activitatea „metal”, în lipsa documentelor, comenzi, antecalculaţie de preţ, cost calculaţii de preş, situaţii de preţ, bonuri de consum, fişe de magazie, nu s-a putut determina valoarea de comercializare a produselor finite raportat la costul de achiziţie al materiilor prime consumate concluzionându-se că profitul net aferent perioadei 2000-2004 obţinut de S.C. B. S.A. a fost de 1.167.443,91 lei.
Conform registrului cu procese-verbal prezentat de pârâţi în vedere efectuării expertizei contabile, repartizarea profitului net al societăţii S.C. B. pe destinaţii a fost hotărât de către adunările generale ale acţionarilor care au aprobat bilanţurile contabile şi contul de profit şi pierdere.
Astfel, în procesul-verbal încheiat la 20.03.2002 cu ocazia adunării generale ordinare a acţionarilor este specificat faptul că s-a supus la vot şi s-a aprobat repartizarea profitului net în sumă de 627.090.000 lei aprobându-se în unanimitate raportul de gestiune, procesul-verbal fiind semnat şi de acţionarul I.G., situaţie rezultată şi din procesul-verbal din 20.03.2003 încheiat cu ocazia adunării generale când s-a menţionat şi s-a supus la vot repartizarea profitului net în sumă de
63.410.000 lei pentru rezerve legale şi materialul prezentat, respectiv raportul de gestiune şi raportul comisiei de cenzori, acestea fiind aprobate în unanimitate, inclusiv de acţionarul reclamant I.G.
În procesul-verbal încheiat la 27.02.2004, cu ocazia adunării generale ordinare a acţionarilor s-a supus la vot repartizarea profitului net în sumă de 82.634.000 lei la dividende sumă reprezentând profitul net pentru anul 2003, fiind votată în unanimitate.
Conform procesului-verbal din 25.03.2005 la pct. 3 al ordinii de zi a adunării generale a acţionarilor s-a consemnat propunerea de aprobare a bilanţului contabil, a contului de profit şi pierdere şi repartizarea profitului pentru anul 2004.
Cu acest prilej suma de 356.272.000 lei reprezentând profit net, aferent anului 2004, a fost propusă spre repartizare la dividende de plată, aprobându-se cu unanimitate de voturi.
Astfel, procesele-verbale întocmite cu ocazia adunărilor generale reflectă faptul că situaţia economico-financiară a societăţii, respectiv bilanţurile anuale, au fost prezentate în adunările generale fiind supuse la vot şi votate în unanimitate de cei prezenţi, inclusiv de reclamantul acţionar
I.G.
Expertul a arătat că nu au fost identificat în documentele prezentate procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor pentru aprobarea rezultatelor economic-financiare pentru exerciţiul financiar 2000, susţinându-se însă că a verificat în S.C. B. S.A. dacă hotărârile Â.G.A. au fost respectate, constatând în final că acestea sunt reflectate în în mod corect în ceea ce priveşte destinaţia dată profitului net al societăţii.
Prin participarea sa la adunările generale în care s-au aprobat bilanţurile contabile şi descărcarea de gestiune, acţionarul I.G. a ratificat toate acţiunile administratorilor, situaţie în care au fost înlăturate susţinerile lui potrivit cărora nu s-ar fi implicat în administrarea în fapt a societăţii.
În privinţa investiţiilor efectuate în perioada 2000 – 2004, expertul contabil a susţinut că în urma verificării proceselor verbale ale adunărilor generale s-a constatat faptul că majoritatea investiţiilor au fost propuse în cadrul adunărilor generale unde au participat toţi acţionarii, iar dividendele repartizate şi plătite acţionarului I.G. aferent anilor 2000 – 2004 au fost de 64.456.746 lei.
Expertul a concluzionat că activitatea pe întreaga societate ca întreg a evidenţiat un profit brut total de 1.489.943.809,91 lei vechi, nereţinându-se vreo faptă de natură a conduce la ideea unei proaste gestiuni a acestea, în perioada 2000 -2004, nefăcându-se astfel dovada încheierii de către administratori a unor acte juridice care să prejudicieze societate potrivit disp. art. 157 din Legea nr. 31/1990, considerente pentru care acţiunea a fost respinsă aşa cum s-a arătat în dispozitivul citat.
În privinţa cheltuielilor de judecată, justificate în drept pe disp. art. 274 C.pr.civ., s-a arătat că acestea constau în onorariul avocatului şi cheltuielile legate de efectuarea expertizei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, reclamanta prin reprezentantul său administrator şi acţionar minoritar I.G., solicitând admiterea lui, casarea în totalitate a sentinţei atacate şi evocând fondul, să fie admisă acţiunea introductivă aşa cum a fost formulată şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
Dezvoltându-şi motivele de apel, reclamanta a adus critici de nelegalizate şi netemeinicie hotărârii atacate, vizând, în primul rând, nemotivarea ei, ce ar conduce la nulitatea absolută, atâta timp cât nu s-a făcut o analiză a apărărilor propuse prin concluziile scrise şi completările acestora, neţinând seama de concluziile expertizei privind existenţa unui prejudiciu reflectat în pierderi de
4.717.050.454,83 lei vechi rezultată din culpa administratorilor pârâţi. Din raţiuni de timbraj, reclamanta s-a limitat să pretindă în acest cadru procesul doar 3,5 miliarde lei despăgubiri, rezervându-şi dreptul la o acţiune separată pentru diferenţă.
S-a mai arătat că prima instanţă a omis să reţină culpa administratorilor pârâţi în cauzarea acestui prejudiciu, cu toate că din cuprinsul raportului de expertiză rezultă acest lucru, deoarece la capitolul costuri au fost evidenţiate importante sume de bani reprezentând materiale care nu se mai regăsesc în producţia realizată şi nici în cea livrată ori în prestări de servicii.
S-a subliniat că potrivit art. 72 şi 73 din Legea nr. 31/1990 republicată, raporturile dintre societate şi administratori sunt guvernate de regulile mandatului ce conferă un caracter de răspundere contractuală în care prezumţia de culpă primează, pârâţii fiind cei care trebuiau să dovedească că încălcarea obligaţiilor ce le revenea s-a datorat unor împrejurări mai presus de voinţa lor.
A apelanta că prima instanţă a reţinut că şi administratorul reclamant I.G. a participat şedinţele A.GA S.A. B. S.A. votând alături de ceilalţi acţionari, situaţie care nu corespunde adevărului, deoarece el s-a opus măsurilor păgubitoare pentru societate, iar registrul de procese-verbale a fost rescris după promovarea acţiunii introductive pentru a muşamaliza unele din neregulile săvârşite de pârâţi. Deşi formal şi reclamantul figurează ca administrator al societăţii, el nu s-a implicat în activitatea societăţii şi majoritatea proceselor-verbale ale A.G.A. nu sunt semnate de acesta şi nici cele ce vizează descărcarea de gestiune.
În final s-a arătat că dispoziţiile art. 186 din Legea nr. 31/1990 republicată arată că aprobarea situaţiilor financiare anuale de către adunarea generală nu împiedică exercitarea acţiunii în răspundere împotriva administratorilor, directorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari, situaţie în care respingerea acţiunii pentru tragerea la răspundere a administratorilor pârâţi pentru prejudiciile suferite de reclamantă este de neînţeles.
La rândul lor, pârâţii-intimaţi au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, arătând că susţinerile apelantei sunt nefondate deoarece s-a dovedit că societatea avea 5 administratori, chiar reclamantul fiind preşedinte al consiliului de administraţie din 1995 până în
anul 2003, dar şi după această dată şi-a păstrat calitatea de administrator, semnând procesele-verbale ale adunărilor generale ale acţionarilor prin care s-au aprobat bilanţurile contabile, conturile de profit şi pierdere, încasându-şi dividendele în toată perioada.
Singurul proces-verbal nesemnat de reclamant este cel din 2004, însă hotărârea adunării generale nu a fost atacate şi a primit dividendele cuvenite. Mai mult, şi după acoperirea cheltuielilor neeconomicoase reflectate în activităţile din sectoarele „metal” şi „BCA”, situaţia de ansamblu a evidenţiat un profit brut total de 1.489.943.808,91 lei ceea ce înlătură culpa pârâţilor în administrarea societăţii.
Apelul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel, a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele:
Referitor la primul motiv se constată că acesta nu poate fi primit deoarece prima instanţă şi-a motivat pe larg şi convingător soluţia pronunţată.
Motivarea hotărârii constă în arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei şi legalităţii soluţiei pronunţate, iar în cazul de faţă motivarea în fapt cuprinde analiza şi evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit inexistenţa faptelor şi împrejurărilor imputate pârâţilor, iar motivarea în drept cuprinde raţionamentele juridice bazate pe normele de drept incidente cauzei. Prin urmare, critica vizând nemotivarea hotărârii este neîntemeiată.
Cea de-a doua critică întemeiată pe caracterul răspunderii administratorilor considerată a fi de natură contractuală, bazată pe prezumţia de culpă în sarcina debitorului care nu-şi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos angajamentul asumat, nu este nici ea fondată.
Este adevărat că pornind de la dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, obligaţiile şi răspunderile administratorilor societăţilor comerciale sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele speciale prevăzute în această lege, însă acest lucru conduce la concluzia că natura juridică a răspunderii administratorilor este complexă, putând fi atât contractuală, mai ales faţă de societate, când rezultă din încălcarea mandatului şi delictuală când se referă la încălcarea altor dispoziţii ale legii, or, în cazul de faţă pentru angajarea răspunderii pârâţilor era necesară dovedirea culpei administratorilor, ceea ce nu s-a făcut.
Nici următoarele motive de apel nu pot fi luate în considerare. Susţinerea reclamantului că el nu a semnat procesele-verbale ale adunărilor generale în calitate de administrator a fost corect înlăturată de prima instanţă pe baza probelor enumerate în cuprinsul considerentelor.
De altfel, interpretarea dispoziţiilor art. 148 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată, instituie solidaritatea răspunderii în societăţile cu mai mulţi administratori, arătând în continuare situaţiile în care administratorii nu răspund atunci când aceştia au făcut să se constate în registrul deciziilor consiliului de administraţie împotrivirea lor scrisă şi încunoştinţarea cenzorilor sau a auditorilor financiari despre aceste situaţii.
Chiar dacă administratorul nu a asistat la o şedinţă, el rămâne răspunzător dacă în termen de o lună de când a luat cunoştinţă de acesta, nu a făcut împotrivirea scrisă mai sus arătată. S-a dovedit fără putinţă de tăgadă că reclamantul nu a procedat conform dispoziţiilor legale mai sus arătate.
Chiar dacă potrivit dispoziţiilor art. 186 din Legea nr. 31/1990 republicată, aprobarea situaţiilor financiare anuale nu împiedică exercitarea acţiunii în răspundere împotriva administratorilor, nu înseamnă că aceasta devine automat admisibilă, ci doar atunci când sunt întrunite toate elementele răspunderii civile: fapta ilicită, vinovăţia, legătura de cauzalitate şi prejudiciul produs societăţii comerciale.
Aşa fiind, faţă de considerentele mai sus expuse, ţinând cont şi de disp. art. 296 teza l C.pr.civ., prezentul apel va fi respins, cu consecinţa păstrării în totul a hotărârii atacate, (judecător Gheorghe Cotuţiu)
Notă: Art. 148 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 a fost abrogat prin art. 1 pct. 96 din Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955/28 noiembrie 2006 şi a intrat în vigoare la 1 decembrie 2006.
