Contestație decizie de concediere. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Constanta


Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.196/CM

Ședința publică de la 25 Martie 2008

Completul specializat pentru cauze privind

Conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu

JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman

JUDECĂTOR 3: Maria Apostol

Grefier – –

Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul – reclamant, domiciliat în T,-,.11,.C,.3, împotriva sentinței civile nr. 1828/17.10.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtăSC SRL T PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR, cu sediul în T,-, -4,.D,.13, având ca obiect litigiu muncă – contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul – reclamant, pentru intimata – pârâtă SC SRL T PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR T răspunde avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 53453/4.03.2008 – depusă la dosar.

Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Apărătorul intimatei – pârâte depune la dosarul cauzei întâmpinare, comunicând un exemplar și recurentului – reclamant.

Recurentul – reclamant depune la dosarul cauzei concluzii scrise însoțite de un set de acte: decizia civilă nr.105/CM/19.02.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, o adresă către SRL din 21.03.2008 și o adeverință eliberată de T, din care rezultă că reclamantul este salariatul societății.

Fiind întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau acte noi de depus în cauză.

Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de ridicat sau acte noi de depus, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Tulcea, iar pe fondul cauzei anularea deciziei nr.22/20.06.2007, obligarea intimatei la reintegrarea în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă și obligarea, cu plata drepturilor salariale cuvenite și obligarea la cheltuieli de judecată, respectiv cheltuieli de transport T C și retur, ocazionate cu prezentarea la prezentul proces.

Pentru intimată, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că recurentul a fost informat că se realizează o cercetare disciplinară și acesta a formulat apărări.

Solicită apărătorul intimatei să se constate că reclamantul nu a informat conducerea societății că mai are încheiat un contract de muncă cu normă întreagă, ci dimpotrivă a declarat pe propria răspundere că are în întreținere 3 persoane și că este unic întreținător de familie.

Cu privire la temeinicia deciziei de sancționare, solicită să se constate că intimata a făcut dovada că recurentul a lipsit nejustificat de la locul de muncă.

Precizează apărătorul intimatei că reclamantul a solicitat să i se comunice locul unde își va desfășura activitatea iar angajatorul a răspuns acestuia în sensul stabilirii unor atribuții de pază și conservare a bunurilor angajatorului, dar nici după înștiințare acesta nu a înțeles să se prezinte la locul de muncă în nici una din zilele în care s-a efectuat controlul. Aceasta reprezintă o abatere disciplinară deosebit de gravă ce nu poate fi sancționată decât cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

INSTANȚA

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr.1828/17 octombrie 2007 Tribunalul Tulceaa respins excepția nulității absolute a deciziei nr.22/20.06.2007 emisă de pârâta SRL și a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:

a formulat contestație împotriva deciziei nr. 22 din 20 iunie 2007, emisă de T, în calitate de administrator judiciar al T, solicitând anularea deciziei de concediere ca netemeinică și nelegală.

A arătat că, nu s-a efectuat cercetarea disciplinară așa cum prevede Codul Muncii, art. 62 alin. 11), art. 267 alin. 1 ceea ce atrage în mod automat nulitatea absolută a deciziei de concediere.

Menționează contestatorul că, nu a absentat de la program, așa cum se susține, ci dimpotrivă a fost prezent, respectând dispozițiile Contractului Individual de Muncă și deciziile administratorului judiciar.

S-a invocat încălcarea prevederilor art. 268 alin. 3 și 4 din Codul Muncii, în sensul că, angajatorul avea obligația să comunice această decizie în termen dce 5 zile de la emitere (alin. 3), să o predea mai întâi personal cu semnătură de primire și, în caz de refuz, să o transmită prin poștă (alin. 4).

A mai arătat contestatorul că, a fost angajat începând cu data de 21 mai 2007, la T, societate aflată în insolvență conform Legii nr. 85/2006. Așa cum este prevăzut în Contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă T cu nr. – din 30 mai 2007, funcția sa fiind de raion mărfuri alimentare și nealimentare.

Programul său de activitate era cuprins între orele 16,30 – 20,30, așa cum rezulta din Contractul Individual de Muncă.

Precizează contestatorul că, la data de 1 iunie 2007, administratorul judiciar a fost în locuit de Judecătorul sindic cu administratorul judiciar

S-a mai arătat că, pe data de 6 iunie 2007 solicitat în scris la conform adresei nr. 66 din 6 iunie 2007, să se comunice locul unde să se prezinte. Ori, așa cum reieșea din adresa respectivă, i s-a spus să se prezinte la sediul, dar în ziua aceea nu a găsit pe nimeni, astfel că a mers a doua zi, pe data de 7 iunie 2007, conform numărului de înregistrare la, Nr. 1428 din 7 iunie 2007, menționat pe aceeași adresă.

Insă, de la i s-a spus să meargă la sediul, urmând ca în zilele următoare să i se comunice în scris programul, sarcinile și obligațiile de serviciu. niciun răspuns, a depus câteva adrese către administratorul judiciar prin care a solicitat să i se comunice detalii privitoare la locul de muncă, el prezentându-se zilnic la programul indicat verbal.

Precizează contestatorul că, pe data de 13 iunie 2007 primit o convocare, prin care era chemat să se prezinte la sediul administratorului judiciar pentru cercetare disiciplinară, având în vedere absentarea sa de la serviciu în perioada 1 – 12 iunie 2007.

Totuși, după primirea acelei, pe data de 18 iunie 2007, primit o altă adresă cu n 1562 din 15 iunie 2007, prin care i se comunica faptul că, urmare încetării activității debitoarei, funcția pentru care i s-a întocmit contract individual de muncă – șef raion mărfuri alimentare și nealimentare – nu își mai găsea justificarea în organigrama T, motiv pentru care până la încetarea urma să efectueze activități de pază și conservare la sediul angajatorului.

Precizează contestatorul că, decizia nr. 22 din 20 iunie 2007 fost emisă fără a fi efectuată cercetarea disciplinară, conform art. 62 alin. 11), art. 267 alin. 1 din Codul Muncii.

In convocarea primită i s-a transmis să se prezinte pe data de 19 iunie 2007, la ora 13,00 la sediul administratorului judiciar.

Acesta nu se putea prezenta la convocare la ora 13,00 deoarece la acea oră se afla la T, unde este angajat și își desfășoară activitatea după programul 8,00 – 16,00.

Precizează contestatorul că, a fost prezent la programul ordonat în toate zilele, până pe data de 28 sau 29 iunie 2007, deci inclusiv câteva zile, după ce a primit decizia de concediere.

În ce privește excepția nulității deciziei, prima instanță a apreciat că această decizie nu este lovită de nulitate deoarece au fost respectate prevederile ar. 267.

Astfel, s-a reținut că această convocare pentru cercetarea disciplinară a fost primită de contestatorul care și-a oferit în scris apărările prin adresa nr.163/18.06.2007.

Pe fond, s-a constatat că, angajatorul a uzat de prerogativele art.2631, aplicând sancțiunea ca urmare a absențelor nemotivate înregistrate în condica de prezență pe o perioadă mare de timp.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, formulând următoarele critici:

Instanța de fond prin explicațiile oferite în susținerea hotărârii date, s-a aflat în eroare din mai multe motive, astfel încât, în final a pronunțat o sentință în totală contradicție cu prevederile legislației muncii în vigoare.

Astfel instanța a luat act de Încheierea nr.795/01.06.2007 a Tribunalului Tulcea, pronunțată de Judecător Sindic, privind înlocuirea Administratorului Judiciar T cu T la debitoarea T, dar omite să precizeze data înlocuirii, care este 01.06.2007, iar predarea – primirea între cei doi lichidatori judiciari a avut loc la data de 06.06.2007, așa cum reiese din Procesul Verbal de predare – primire nr.1410/06.06.2007, înregistrat la sediul.

În acest context, declarația martorei a, care constituie unul din motivele principale pe care se sprijină hotărârea instanței, este lipsită de importanță, fiind dată pe 07.06.2007, când într-adevăr recurentul nu se prezentase încă la sediul

Au fost încălcate dispozițiile art. 75 CM deoarece cercetarea disciplinară nu a avut loc, în condițiile în care contestatorul nu a putut fi prezent, așa cum a învederat și prin adresa trimisă intimatei, iar motivul pentru care nu s-a prezentat, a fost unul obiectiv.

Nefiind prezent, acesta nu putea să solicite în apărare probele pe care le considera necesare și nici nu se putea stabili gravitatea faptelor imputate salariatului.

Instanța de fond invocă art.263 alin.(1) din Codul Muncii, prin care ” angajatorul dispune de prerogativa disciplinară. Având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară”. Dar nici din susținerile angajatorului și nici din cuprinsul dispozitivului Sentinței nr.1828/17.10.2007 nu este dovedită abaterea respectivă ca fiind săvârșită, nici un argument adus în discuție nefiind în temeiul legii.

Pentru toate aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului și anularea deciziei, reangajarea pe funcția deținută anterior și obligarea societății la plata drepturilor salariale datorate de la data emiterii deciziei reactualizate la data plății.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că cercetarea disciplinară a recurentului s-a făcut în lipsa acestuia care, deși a luat cunoștință de convocare, nu s-a prezentat și a oferit în scris toate explicațiile pe care le considera necesare în apărarea sa.

În opinia intimatei, soluția instanței de fond este legală și temeinică întrucât a ținut cont de toate probele administrate.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este întemeiat.

În ce privește soluționarea excepției nulității absolute a deciziei pentru lipsa cercetării disciplinare, Curtea nu va reține criticile recurentului, deoarece, așa cum rezultă din dispozițiile art. 267 Codul Muncii, cercetarea disciplinară poate fi efectuată și în lipsa persoanei cercetate dacă aceasta a luat cunoștință de convocare dar nu s-a prezentat.

Motivul invocat de recurent este acela că la ora fixată pentru cercetare, era la o altă societate cu care avea Contract Individual de Muncă.

Ori acesta nu intră în categoria “motivelor obiective” la care face referire textul de lege, deoarece era vorba de o stare perpetuă, care nu ar fi permis niciodată angajatorului să efectueze cercetarea atâta vreme cât acesta trebuia zilnic să se prezinte la societatea cu care avea contract de muncă.

Vor fi reținute însă criticile care vizează motivul pentru care s-a luat măsura desfacerii al recurentului.

Astfel, decizi are la bază “absențele nemotivate și părăsirea locului de muncă fără acordul angajatorului”.

Ori, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, recurentul a solicitat intimatei în repetate rânduri să-i comuniceloculîn care acesta urma să-și desfășoare activitatea.

A se vedea copiile acestor cereri – filele 15-17 dosar fond, formulate chiar în perioada pentru care intimata reține abaterea, respectiv 1-12 iunie 2007.

Abia în 15.06.2007 societatea formulează un răspuns la o parte din adrese și îi comunică angajatului său că acesta ” va efectua activități de pază la sediul angajatorului”.

Dar, cercetarea disciplinară nu a avut în vedere perioada de după 15.06.2007.

Așadar, nu se poate reține săvârșirea abaterii atâta vreme cât societatea nu a luat măsuri pentru a asigura contestatorului un loc de muncă, cu atribuții clare, pentru a se stabili în ce mod s-au încălcat atribuțiunile de serviciu.

Pentru aceste motive, în temeiul art.312 pr.civ. va fi admis recursul și modificată sentința în sensul admiterii în parte a cererii și anulării deciziei nr. 1828/17.10.2007 – ca nefondată și netemeinică.

Nu este întemeiat capătul de cerere privind reintegrarea în funcția deținută anterior deoarece este încheiat pe perioadă determinată, de 3 luni și și-a încetat efectele la 21.08.2007.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 78 Codul Muncii va fi obligată societatea intimată la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii contractului de muncă până la 21.08.2007 când înceta de drept acest contract.

Având în vedere că excepția nulității absolute a deciziei a fost corect soluționată de instanța de fond, vor fi menținute aceste dispoziții ale instanței.

În baza art.274 pr.civ. va fi obligată intimata la plata cheltuielilor judiciare efectuate de recurent, respectiv 20 lei.

PENTRU ACESTE MOTOIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul civil declarat de recurentul – reclamant, domiciliat în T,-,.11,.C,.3, împotriva sentinței civile nr. 1828/17.10.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtăSC SRL T PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR, cu sediul în T,-, -4,.D,.13.

Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite în parte contestația.

Anulează decizia nr.22/20.06.2007 emisă de pârâtă și obligă pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă până la 21.08.2007(data încetării contractului).

Menține restul dispozițiilor.

Obligă intimata către recurent la 20 lei cheltuieli judiciare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2008.

Președinte, Judecători,

– – – –

– –

– –

Grefier,

Jud. fond: Șt.;

Red.dec.-jud.-/10.04.2008

Tehnoredact.-gref.-

4 ex./14.04.2008