Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 3768 din 17 octombrie 2011
Prin sentinţa civilă nr.449 din 2.02.2011 a Tribunalului Comercial Cluj s-a respins, ca neîntemeiată, cererea administratorului judiciar C.I.I. G.M.M. de confirmare a planului de reorganizare propus de debitoarea SC G.E.I. SRL. De asemenea, s-a dispus trecerea în faliment a debitoarei SC G.E.I. SRL şi a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar C.I.I. G.M.M., care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus dizolvarea societăţii debitoare SC G.E.I. SRL.
S-a dispus întocmirea de către lichidatorul judiciar, C.I.I. G.M.M., în termen de maxim 5 zile de la intrarea în faliment a debitoarei SC G.E.I. SRL a unei liste cuprinzând numele / denumirile şi adresele / sediile creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că după cum a rezultat din procesul verbal al adunării creditorilor desfăşurate la 12 ianuarie 2011 la această adunare au participat reprezentanţi ai creditorilor din următoarele categorii :
– creanţe garantate : B.G. SA, cu o pondere de 99,91% în această categorie, respectiv SC R.P. SRL, cu o pondere de 0,088 % în această categorie. B.G. SA a votat împotriva adoptării planului, SC R.P. SRL a votat în favoarea adoptării planului.
– creanţe bugetare : DGFP a jud. Cluj, cu o pondere de 54,642% în această categorie, care a votat în favoarea adoptării planului
– creanţe salariale : angajaţi cu o pondere de 97,45% în această categorie, care au votat în favoarea adoptării planului.
– creanţe chirografare : B.G. SA, cu o pondere de 7,94% în această categorie, care a votat împotriva adoptării planului şi, respectiv, SC S.N., cu o pondere de 3,89% în această categorie, care a votat în favoarea planului, SC B.I., cu o pondere de 3,55% în această categorie, care a votat în favoarea planului M.A.C., cu o pondere de 2,21% în această categorie, care a votat în favoarea planului SC R.P. SRL, cu o pondere de 1,06% din categorie, care a votat în favoarea planului şi L.B., cu o pondere de 71,38% din categorie, care a votat în favoarea planului.
Astfel cum a rezultat din poziţiile coroborate ale administratorului special şi administratorului judiciar, la data de 23 decembrie 2010 între creditorul M.A.C., în calitate de cedent şi d-l L.B., în calitate de cesionar, a intervenit cesiunea de creanţă având ca obiect creanţa subordonată deţinută de creditorul M.A.C. împotriva debitoarei SC G.E.I. SRL.
În conformitate cu dispoziţiile principiului nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet, creditorul cedent M.A.C. nu putea ceda cesionarului L.B. o creanţă având altă natură decât cea de creanţă subordonată, reglementată de dispoziţiile art. 123, pct. 9 şi art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.
În conformitate cu dispoziţiile art. 100, alin. 5 din creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.
Prin cesiunea de creanţă, creditorul L.B. a dobândit creanţa subordonată deţinută de creditorul M.A.C., asociatul unic al debitoarei, care deţine părţile sociale ale debitoarei în proporţie de 100%. În conformitate cu dispoziţiile art. 2, pct. 16 lit. b din Legea pieţei de capital nr. 297/ 2004, controlul este definit ca fiind relaţia dintre societatea-mamă şi o filială sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi considerată o filială a societăţii-mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste filiale; se consideră legătură strânsă şi situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi persoană printr-o relaţie de control.
Astfel cum rezultă din definiţia controlului în sensul Legii pieţei de capital nr. 297/ 2004, creditorul M.A.C. controlează societatea debitoare, deţinând 100% din părţile sale sociale. În consecinţă, folosind creanţa sa subordonată, d-l M.A.C. ar fi putut vota în favoarea planului doar dacă prin plan ar fi primit mai puţin decât în cazul falimentului. Or, astfel cum rezultă din prognozele debitoarei, cuprinse în plan, plata acestei creanţe subordonate s-ar realiza, în cadrul planului, în proporţie de 41,05%, pe când în cazul falimentului, creanţa subordonată ar rămâne neplătită în integralitatea ei. Dată fiind această situaţie, creditorul M.A.C. nu putea vota cu creanţa sa subordonată asupra adoptării planului, iar prin cesiunea către d-l L.B. nu îi putea transmite acestuia mai multe drepturi decât deţinea.
În consecinţă, votul exprimat de d-l L.B. asupra planului nu a fost un vot valabil, d-l L.B. fiind titularul unei creanţe care nu îi conferea acest drept.
Verificând voturile valabil exprimate în cadrul categoriei creanţelor chirografare, judecătorul sindic a reţinut că din totalul creanţelor înscrise în tabel în această categorie, cu o valoare totală de 748.228,93 lei, au votat în favoarea planului creditorii titulari ai unor creanţe în valoare de 280.536,77, respectiv a votat împotriva planului creditoarea B.G. SA, titulara unei creanţe în valoare de 207581,78 lei. În conformitate cu dispoziţiile art. 100, pct. 4 din Legea nr. 85/2006, un plan este considerat acceptat de o categorie de creanţe în categoria respectivă planul
este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie. Dată fiind valoarea de 748.228,93 lei a creanţelor din această categorie, precum şi faptul că niciuna dintre creanţele chirografare nu poate fi considerată ca fiind nedefavorizată, şi, deci, acceptantă (niciuna dintre creanţele chirografare nu s-ar achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractul de credit sau de leasing din care rezultă, astfel cum reiese din prognoza expresă a debitoarei), judecătorul sindic concluzionează în sensul că planul nu a fost acceptat de categoria creanţelor chirografare.
Coroborând această concluzie cu faptul că planul nu a fost acceptat nici de către categoria creanţelor garantate, judecătorul sindic a reţinut că, în realitate, planul a fost acceptat doar de două categorii de creanţe din cele patru care au votat, nefiind, astfel, îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. A din Legea nr. 85/2006 pentru confirmarea lui.
Dată fiind această situaţie, analiza celorlalte condiţii impuse de art. 95 şi art. 101 din Legea nr. 85/2006 nu mai este necesară, planul nefiind adoptat de cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi.
În consecinţă, judecătorul sindic, în temeiul art. 1169 C.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ. şi cu art. 101 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 va respinge, ca neîntemeiată, cererea administratorului judiciar C.I.I. G.M.M. de confirmare a planului de reorganizare propus de debitoarea SC G.E.I. SRL, CUI 16744333.
Subsecvent, în temeiul art. 107 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus trecerea în faliment a debitoarei SC G.E.I. SRL, urmând a fi desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu C.I.I. G.M.M., conform art. 107 alin. 2 lit. b din Legea nr. 85/2006, pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.A.C. solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii administratorului judiciar de confirmare a planului de reorganizare propus de debitoarea G.E.I. în temeiul art.8 alin.5 lit.c din Legea 85/2006 coroborat cu art.300 alin.2 şi 3 C.proc.civ.
În motivele de recurs se arată că hotărârea judecătorului sindic de intrare în faliment fiind executorie, punerea ei în presupune luarea de îndată a unor măsuri iremediabile, care nu ar mai putea fi revocate în cazul confirmării planului în recurs şi, care ar putea conduce la situaţia de a avea confirmat un plan care în fapt nu se mai poate executa.
Arată că deschiderea procedurii de faliment duce la ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, oprirea activităţii curente şi încetarea plăţilor curente, sigilarea bunurilor, disponibilizarea salariaţilor – măsuri asupra cărora nu s-ar mai putea reveni în cazul modificării sentinţei atacate în sensul confirmării planului.
Învederează faptul că, posibilitatea de aplicare a planului de reorganizare al debitoarei ulterior soluţionării recursului, impune cu necesitate o continuitate a activităţii curente, sub conducerea administratorului special, cu păstrarea salariaţilor, a contractelor cu furnizorii, efectuarea în continuare a plăţilor curente – măsuri care nu mai pot fi aplicate în caz de faliment.
Precizează că singura soluţie de a menţine şansele de reuşită a planului până la soluţionarea recursului în eventualitatea admiterii lui, este suspendarea efectelor hotărârii judecătorului sindic.
Apreciază că motivele pentru care se impune admiterea cererii de suspendare a executării hotărârii recurate sunt temeinice şi evidente, pentru evitarea unui prejudiciu iremediabil în patrimoniul debitoarei (respectiv imposibilitatea de a mai pune în aplicare planul de reorganiazre).
Recurentul îşi întemeiază recursul pe dispoz.art.304 pct.9 C.proc.civ.şi pe disp.art.304/1
C.proc.civ., hotărârea atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii precum şi a materialului probator administrat în cauză.
Cât priveşte nelegalitatea hotărârii instanţei de fond, recurentul apreciază că soluţia pronunţată de judecătorul sindic prin care a concluzionat că planul nu a fost acceptat de categoria creanţelor chirografare întrucât votul creditorului chirografar L.B. nu a fost valabil exprimat, este nelegală.
Arată că, votul asupra planului de reorganizare se exercită în condiţiile expres prevăzute de art.100 din Legea 85/2006 care împarte creanţele în cinci categorii distincte (creanţe garantate, salariale, bugetare, chirografare stabilite conform art.96 alin.1 şi celelalte creanţe chirografare) care votează separat. Aşadar, creanţele chirografare sunt împărţite de lege doar în două categorii, respectiv chirografare stabilite conform art.96 alin.1 şi celelalte creanţe chirografare. În cazul de faţă nu au existat creanţe chirografare stabilite conform art.96 alin.1, astfel încât singura categorie de creanţe chirografare a fost cea a celorlalte creanţe reglementate de art.100 alin.3 lit.e.
În cadrul categoriei creanţelor reglementate de art.100 alin.3 lit.e) legea nu mai face nicio distincţie între creanţe şi nu le mai subclasifică având în vedere prevederile art.123 din Legea 85/2006.
Interdicţia de vot instituită de art.100 alin.5 din Legea 85/2006 se referă la categoriile care controlează debitorul în sensul legislaţiei pieţei de capital. În aceste condiţii, judecătorul sindic nu mai trebuia să se raporteze la dispoz.art.123 pct.9 pentru a analiza natura creanţei ci, doar să verifice dacă creanţa analizată se încadrează sau nu în prevederile art.100 alin.5
Precizează că analizarea naturii creanţei creditorului chirografar L.B. – creanţa care controlează debitorul în sensul legislaţiei pieţei de capital – trebuia făcută prin raportare la momentul votării planului şi la titularul actual al acesteia, respectiv la persoana lui L.B..
De asemenea, recurentul mai precizează faptul că, această creanţă pe care asociatul unic al debitoarei o deţine împotriva debitoarei îşi poate menţine natura de creanţă care controlează debitorul în sensul legislaţiei pieţei de capital numai atâta timp cât asociatul unic al debitoarei este titularul acestei creanţe. Natura de creanţă care controlează debitorul în sensul legislaţiei pieţei de capital este data tocmai de calitatea titularului creanţei, astfel încât dacă se schimbă titularul acesteia, iar titularul actul nu mai este în măsură să controleze debitorul în sensul legislaţiei de capital, nu mai sunt îndeplinite condiţiile prev.de art.100 alin.5, iar interdicţia instituită de acest text de lege este înlăturată de noul titular al creanţei.
Consideră că eroarea comisă de judecătorul sindic constă în aceea că a făcut o imixtiune nejustificată a dispoz.art.123 pct.9 şi art.100 alin.5 din Legea 85/2006.Prevederile art.123 se referă numai la modul de distribuire a sumelor realizate în urma lichidării averii debitorului şi nu au nicio înrâurire asupra dispoz.art.100 alin.5 din Legea 85/2006 care instituie o interdicţie de vot a creanţelor care controlează debitorul în sensul legislaţiei pieţei de capital.
Prin întâmpinarea depusă la dosar SC B.G. SA solicită respingerea recursului ca neîntemeiat precum şi respingerea cererii de suspendare a executării sentinţei până la soluţionarea recursului, ca fiind neîntemeiată.
Analizând recursul declarat de către recurentul M.A.C. prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.101 alin.1 din Legea nr.85/2006, planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;
B. in cazul in care sunt doar doua categorii, planul se considera acceptat in cazul in care categoria cu valoarea totala cea mai mare a creanţelor a acceptat planul;
C. fiecare categorie defavorizata de creanţe care a respins planul va fi supusa unui tratament corect si echitabil prin plan.
D. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;
E. planul respectă prevederile art. 95.
Procesul verbal al adunării creditorilor debitoarei din data de 12 ianuarie 2011 evidenţiază împrejurarea că au votat pentru adoptarea planului propus creditorul bugetar, salariaţii iar împotrivă creditorul garantat. Cât priveşte creditorii chirografari, Curtea constată că au această calitate B.G. SA, cu o pondere de 7,94% care a votat împotriva adoptării planului şi SC S.N., cu o
pondere de 3,89% care a votat în favoarea planului, SC B.I., cu o pondere de 3,55% în această categorie, care a votat în favoarea planului şi M.A.C., cu o pondere de 2,21%, care a votat în favoarea planului cu o pondere de 1,06% din categorie, care a votat în favoarea planului şi L.B., cu o pondere de 71,38% din categorie, care a votat în favoarea planului.
Curtea observă că numitul L.B. a devenit creditor al debitoarei prin cesiune de creanţă, dobândind creanţa subordonată deţinută de creditorul M., asociatul unic al debitoarei.
Potrivit art.2 pct.16 lit.b din Legea nr.297/2004, controlul este definit ca fiind relaţia dintre societatea-mama şi o filiala sau o relaţie similară între orice persoana fizica sau juridică şi o societate comercială; orice filiala a unei filiale va fi considerată o filiala a societăţii-mama, care este în fapt entitatea care controlează aceste filiale; se considera legătura strânsă şi situaţia în care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi persoana printr-o relaţie de control.
Se poate observa că în speţă ipoteza normei legale enunţate anterior este întrunită întrucât creditorul M.A.C. controlează – în înţelesul Legii nr.297/2004 – societatea debitoare, deţinând toate părţile sociale ale acesteia astfel că ar fi putut vota doar dacă prin plan ar fi primit mai puţin decât în cazul falimentului, prevederile art.100 alin.5 din Legea nr.85/2006 fiind incidente.
Cum prin planul propus, creanţa subordonată s-ar plăti în proporţie de 41,05% iar în caz de faliment aceasta ar rămâne neplătită integral se poate constata că în mod corect judecătorul sindic a statuat că acest creditor nu putea vota cu creanţa subordonată în categoria creditorilor chirografari astfel că se poate susţine cu temei că această categorie nu a votat pentru planul propus de debitoare.
Curtea constată, aşadar, că dintre cele patru categorii de creanţe care urmau a-şi exprima votul asupra planului propus doar două au votat pentru, astfel că în mod corect judecătorul sindic a stabilit că planul propus nu a fost votat iar cererea administratorului judiciar este nefondată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către recurent ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge şi va menţine în întregime hotărârea recurată. (Judecător Mihaela Sărăcuţ)
