Inexistenţa sumelor de bani şi a tuturor activelor evidenţiate în bilanţul rezultată din nepredarea acestora lichidatorului judiciar, nu are altă semnificaţie decât aceea a folosirii acestora de către pârâţi în interes personal.
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 3701 din 11 octombrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 1482 din 28.03.2011 a Tribunalul Maramureş s-a respins acţiunea promovată de lichidator judiciar C.I. SPRL, în contradictoriu cu pârâţii: P.F. şi P.V.F.I..
În considerente se reţine că prin acţiunea înregistrată sub număr de mai sus, lichidatorul judiciar C.I. SPRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii P.F. şi P.V.F.I. obligarea acestora de a suporta cu averea proprie pasivul societăţii insolvente SC A.I. SRL, până la concurenţa sumei de 159.562 lei.
Prin Sentinţa civilă nr. 2085/08.09.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC A.I.e SRL, fiind numit prin aceeaşi sentinţă, în calitate de administrator judiciar C.I. SPRL.
Cererea de deschidere a procedurii împotriva debitoarei a fost formulată de Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare, pentru neîncasarea unei creanţe în sumă de 153.397 lei.
Se arată că s-a prezentat la sediul lichidatorului, P.V.F.I. care s-a recomandat a fi fiul administratoarei P.F., şi a prezentat acte contabile ale societăţii. De asemenea acesta a fost împuternicit de P.F., administratorul statutar al SC A.I. SRL, să predea pe bază de inventar patrimoniul societăţii debitoare şi să se ocupe în continuare de clarificarea tuturor aspectelor care vor interveni pe parcursul procedurii, legat de patrimoniul societăţii.
Lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei la data de 12.01.2009 un raport privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de a debitoarei, raport prin care sa arătat că în lipsa actelor şi documentelor contabile nu se poate stabile care sunt cauzele care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei. Ulterior au fost prezentate acte contabile ale societăţii şi s-a procedat la completarea raportului privind cauzele insolvenţei, completarea fiind depusă la dosar la data de 04.05.2009. În baza informaţiilor obţinute la acea dată, lichidatorul a concluzionat că apariţia stării de insolvenţă s-a datorat lipsei de activitate a societăţii. În baza informaţiilor de la acea dată nu au fost identificate fapte de natură a atrage răspunderea patrimonială.
În completare la Raportul asupra cauzelor insolvenţei, s-a prezentat că SC A.I. SRL deţine, conform ultimei balanţe contabile întocmite la 31.12.2008, active imobilizate în sumă de 5.276 lei şi creanţe în sumă de 91.942 lei precum şi disponibil în casă şi bancă de 3.037 lei.
Pe parcursul derulării procedurii, activele imobilizate constând în mijloace fixe (compresor, dispozitivi de bercluit, electroferestrău, flex de 3600 W – 2 bucăţi) au fost predate lichidatorului de către P.F., inventariate şi scoase la vânzare conform Raportului privind modalitate de vânzare a bunurilor debitoarei şi care a fost aprobat de unicul creditor. Nu s-a reuşit valorificarea lor până la această dată, bunurile rămânând în custodie la SC A.I. SRL, iar în prezent se fac demersuri pentru a fi puse la dispoziţia lichidatorului şi a fi valorificate la fier vechi.
Disponibilul existent în casă şi bancă nu a fost prezentat lichidatorului judiciar. Acesta a formulat adresă la bănci, pentru blocarea conturilor debitoarei, iar din partea acestora nu s-au primit informaţii cum că ar exista numerar în conturi la bănci ale debitoarei SC A.I.e SRL, de unde rezultă că aceste sume de bani sunt evidenţiate doar scriptic.
De asemenea, tot pe parcursul derulării procedurii insolvenţei, lichidatorul judiciar a intrat în posesia unor informaţii potrivit cărora, creanţele de încasat în sumă totală de 91.942 lei provind de la:
– SC R. SRL – 14.434,97 lei, societate aflată în prezent în lichidare, şi unde nu s-a formulat declaraţie de creanţă în termen pentru ca SC A.I.e SRL să poată fi înscrisă la masa credală;
– SC T.H. SRL – 6.259,99 lei, societate al cărui administrator este P.V.F.I., fiul administratorului statutar P.F., şi cel care a fost împuternicit să reprezinte societatea debitoare în relaţia cu lichidatorul judiciar;
– Debitori diverşi, fără a fi date denumirile acestora – 71.067 lei, reprezentând creanţe din anul 2006 şi care, la data prezentării lichidatorului erau deja prescrise.
Prin nepunerea la dispoziţia lichidatorului judiciar a numerarului existent în casă şi bancă care figurează în evidenţa contabilă la 31.12.2008 şi prin neefectuarea demersurilor pentru recuperarea creanţelor din 2006 care s-au prescris, nedepunerea declaraţiei de creanţă în termen la SC R. SRL aflată în insolvenţă, neîncasarea creanţei de la SC T.H. SRL al cărui administrator este fiul administratorului debitoarei P.F., este prezumat că pârâţii se fac vinovaţi de fapte prevăzute de Legea 85/2006, art. 138 alin. 1, lit. a „au folosit bunurilor sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane”.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 138 lit. a din Legea 85/2006.
În probaţiune s-au depus: Sentinţa civilă nr. 2085/08.09.2008 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, dovada publicării notificările privind deschiderea procedurii insolvenţei în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 3721/03.10.2008, furnizarea de informaţii obţinută de la Oficiul Registrului Comerţului privind date despre SC A.I. SRL, anunţ în presa locală privind deschiderea procedurii insolvenţei SC A.I. SRL, borderou comunicare debitor privind Notificarea deschiderii procedurii insolvenţei şi a plicului reîntors, borderou comunicare a notificării privind prezentarea actelor societăţii la adresa de domiciliu a administratorului statutar şi a plicului reîntors, Împuternicirea prin pârâtul P.F. este delegat de către administratorul statutar P.F. să se ocupe de toate aspectele legate de patrimoniul societăţii, informaţii de la Oficiul Registrului Comerţului despre SC T.H. SRL, al cărui administrator este pârâtul P.F., Raportul asupra cauzelor depus la dosarul de faliment, Completare Raport cauze, tabel definitiv consolidat al creanţelor.
Examinând acţiunea în baza probatoriului administrat, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa civilă 2085/08.09.2008 pronunţată în dosarul de faliment nr. 3666/100/2008 privind pe debitoarea SC A.I.E SRL, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă, a fost numit administrator judiciar, iar prin Încheierea pronunţată la 17.11.2008 s-a dispus intrarea în faliment, a fost numit lichidator judiciar.
La masa credală s-a înscris creditoarea Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare cu o creanţă de în sumă de 159.562,00 lei.
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie, această răspundere intervine nu pentru săvârşirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârşite faptele ilicite expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 138 alin. 1 lit. a – g din lege. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauza starea de insolvenţă a debitorului prin faptele expre şi limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii, şi anume: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvenţă, faptă care să se încadreze în cel puţin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata către debitorul insolvent a datoriilor exigibile şi culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit în mod cumulativ că aceştia au săvârşit cel puţin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, culpa acestora în ceea ce priveşte săvârşirea faptelor respective, precum şi legătura de cauzalitate dintre fapta săvârşită şi ajungerea debitorului în situaţia încetării de plăţi.
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din lege presupune existenţa unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-şi realiza creanţele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere/ conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvenţă, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile băneşti disponibile.
Raportul cauzal are în vedere legătura dintre faptele expres şi limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea 85/2006 şi ajungerea debitorului persoană juridică în stare de insolvenţă.
Prejudiciul se produce direct în patrimoniul debitorului persoană juridică şi indirect în patrimoniul creditorilor acestuia şi constă în aceea că patrimoniul debitorului se caracterizează printr-o insuficienţă a fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Ca atare, este necesar să se dovedească în mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevăzute de art. 138 alin. 1 şi prejudiciu care constă în aducerea în insolvenţă a patrimoniului debitorului şi nu doar a unei simple împrejurări care a favorizat apariţia insolvenţei.
În situaţia de faţă, nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 138 lit. a din Legea 85/2006, respectiv nu se poate aprecia că pârâţii au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane prin faptul că aceştia nu au făcut demersurile necesare pentru a recupera creanţele debitoarei din 2006, iar în ceea ce priveşte nedepunerea la dispoziţia lichidatorului a numeralului existent în casă şi în bancă care figurează în evidenţa contabilă la
31.12.2008, respectiv a sumei de 3.037 lei, reţinem pe de o parte că din acest punct de vedere lichidatorul se contrazice în condiţiile în care susţine că s-a adresat băncilor pentru blocarea conturilor debitoarei, iar din partea acestora nu s-au primit informaţii cum că ar exista numerar în conturi la bănci ale debitoarei SC A.I.e SRL, de unde rezultă că aceste sume de bani sunt evidenţiate doar scriptic, iar pe de altă parte având în vedere valoarea mică a sumei nu se poate susţine că, chiar dacă acest disponibil ar fi existat în realitate, prin folosirea acestuia de către pârât s-ar fi cauzat starea de insolvenţă a debitoarei.
Pentru considerentele sus menţionate instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 138 lit. a din Legea 85/2006, motiv pentru care acţiunea a fost respinsă potrivit dispozitivului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs SC A.I. SRL, prin lichidator judiciar C.I. SPRL, solicitând admiterea recursului, iar pe cale de consecinţă, obligarea pârâţilor P.F. şi P.V.F.I. în solidar la suportarea cu averea proprie li pasivului societăţii debitoare.
Lichidatorul judiciar a formulat actiunea având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere potrivit art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care în patrimoniul societăţii există o serie de bunuri, bunuri ce au fost evaluate şi scoase la licitaţie de lichidator, însă până la această dată. nu s-a reuşit vânzarea acestora. În prezent acestea se află în custodie la societatea debitoare, lichidatorul efectuând toate demersurile pentru a recupera bunurile însă fiul administratorului statutar nu a dorit să le înapoieze pentru a putea fi valorificate ceea ce denotă că acesta se încadrează in prevederile art. 138 alin. I lit. a din Legea 892006.
De asemenea, cu privire la disponibilul în casă şi bancă, acesta nu a fost prezentat lichidatorului judiciar, iar în condiţiile în care acesta nu se găseşte în prezent în nici una din băncile notificate de lichidator înseamnă că aceste sume de bani mai sunt evidenţiate doar scriptic în contabilitatea debitoarei. Din moment ce aceste sume de bani nu mai există, pârâţii, care sunt reprezentanţii societăţii au folosit bunurile şi creditele persoanei juridice, potrivit aceluiaşi art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006.
În ceea ce priveşte creanţele de recuperat, administratorul societăţii avea obligaţia de a face toate demersurile necesare în vederea recuperării acestor creanţe şi nu de a-şi continua activitatea fără a face nimic în acest sens, cu atât mai mult cu cât este vorba de o sumă importantă, şi anume de 91.942,00 lei. Lichidatorul consideră că îi este imputabil administratorului societăţii acest fapt, fapt care, de altfel a ajutat la intrarea debitoarei în insolventă. Mai mult decât atât, una din societăţile datoare debitoarei este SC T.H. SRL, al cărui administrator este chiar fiul administratorului debitoare, acesta fiind în repetate rânduri notificat de lichidator să achite datoria către SC A.I. SRL şi să predea bunurile acesteia, însă fără succes.
Examinând recursul, instanţa constată următoarele:
Lichidatorul judiciar a investit prima instanţă cu o cerere de angajarea răspunderii administratorului statutar în persoana pârâţilor invocând ca temei legal dispoziţiile art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Pârâta P.F. a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei, iar pârâtul P.V.F.I. este fiul pârâtei P.F. şi a fost împuternicit de aceasta să predea lichidatorului pe bază de inventar patrimoniul societăţii debitoare şi să se ocupe în continuare de clarificarea tuturor aspectelor care vor interveni pe parcursul procedurii.
Potrivit ultimei balanţe contabile întocmite la 31.12.2008, debitoarea SC A.I. SRL deţine active imobilizate în sumă de 5176 lei şi creanţe în sumă de 91.942 lei şi disponibil în casă şi bancă de 3.037 lei.
O parte din active şi disponibilul în casă şi bancă cu toate demersurile efectuate de lichidator, nu i-au fost predate acestuia de către pârâţi.
Prin urmare, inexistenţa sumei şi a tuturor activelor evidenţiate în bilanţul contabil rezultată din nepredarea acestora lichidatorului judiciar, nu are altă semnificaţie decât aceea a folosirii acestora de către pârâţi în interes personal. Aceasta întruneşte în fapt elementele necesare angajării răspunderii pârâţilor în temeiul disp.art.138 alin.1 lit.a din Legea 85/2006.
De asemenea, pârâţii nu au efectuat demersuri pentru încasarea creanţelor de la debitorii debitoarei din prezenta cauză.
Prin atitudinea lor de pasivitate au înlesnit utilizarea unui bun sau unei creanţe de către o terţă persoană, faptă care de asemenea se regăseşte în dispoziţiile art. 138 (1) lit. a din Legea nr. 85/2006.
Faţă de toate considerentele mai sus expuse Curtea constată că prima instanţă a pronunţat o hotărârea nelegală prin aplicarea greşită a disp.art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, motiv de recurs prev. de art.304 pct.9 C.proc.civ., aşa încât în temeiul disp.art.312 alin.1 C.proc.civ., instanţa va admite recursul declarat de SC A.I. SRL prin lichidator judiciar C.I. SPRL, împotriva sentinţei civile nr.1482 din 28.03.2011 a Tribunalului Maramureş pe care o va modifica în sensul că, va admite acţiunea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâţilor P.F. şi P.V.F.I. în sensul obligării pârâţilor să suporte din averea proprie pasivul debitoarei SC A.I. SRL până la cuantumul sumei de 100.255 lei, sumă rezultată din activele şi disponibilul nepredate lichidatorului şi creanţele neîncasate de la debitori. (Judecător Danusia Puşcaşu)
