Contestație decizie de concediere. Decizia 338/2010. Curtea de Apel Oradea


DECIZIA CIVILĂ NR.338/2010-R

Ședința publică din 18 februarie 2010

PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța

– – – – – JUDECĂTOR 3: Trif

– – – judecător

– – grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B-REGIONALA SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C-cu sediul în C N,nr.17, județul C, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în O,–N 88,.6, județul B, împotriva sentinței civile nr.1045/LM din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,având ca obiect: contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurenta intimată SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B-REGIONALA SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C-prin , în baza delegației nr.165/2009, emisă de recurentă și pentru intimatul -lipsă, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.29/18.02.2010, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat.

Procedura de citare a părților este completă.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:

Reprezentantul recurentei intimate, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.

Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei intimate susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și în consecință să fie menținută decizia contestată ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În esență, solicită a se constata că, potrivit prevederilor art.42 alin.1 din Legea nr.19/2000, asigurații care au realizat un stagiu complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă, beneficiază de pentru limita de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, reclamantul îndeplinind condițiile de pensionare pentru limită de vârstă și nicidecum pentru pensia anticipată, cum total s-a susținut.

Reprezentantul intimatului contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA D APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1045/LM din 29 iunie 2009, Tribunalul Bihora respins excepția nulității absolute invocată de contestator.

A admis contestația formulată de contestatorul in contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B-Regionala Sucursala de Transport Feroviar de Călători C și in consecință:

A dispus anularea deciziei nr.402/a/44 col 2008 emisa de intimata.

A obligat intimata la reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior emiterii deciziei si la plata unei despăgubiri egale cu salariile cuvenite si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, între părțile în conflict au existat raporturi juridice de muncă, contestatorul îndeplinind funcția de mecanic locomotivă în cadrul unității intimate.

Prin Decizia nr. 402/a/44 col 2008 intimata a dispus concedierea contestatorului în temeiul art. 61 lit. e din Codul muncii, reținându-se că au fost îndeplinite de contestator condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.

Sub aspectul excepției nulității absolute a deciziei contestate invocată de contestator, prima instanță, din cuprinsul disp. art. 62 Codul muncii, a reținut că acesta cuprinde reglementări în cazurile expres enumerate în text și anume deciziile emise pentru motivele prev. la art. 61 lit. b-d și a, fără a face nici o mențiune cu privire la motivul reglementat de art. 61 lit. e muncii, în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată, astfel că această excepție a fost apreciată de către instanță ca fiind neîntemeiată și respinsă ca atare.

Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că prin măsura luată de către intimată, s-au încălcat disp. art. 61 lit. e Codul muncii, întrucât contestatorul nu a îndeplinit vârsta standard de pensionare, vârsta standard de pensionare fiind cea cuprinsă în anexa 3 Legii 19/2000 și se stabilește în raport de data nașterii celui în cauză, iar reducerea vârstei standard de pensionare este un beneficiu stabilit de lege pentru persoanele care au lucrat în anumite condiții de muncă.

În conformitate cu art. 41 al. 2 din Legea 19/2000, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și de 60 de ani pentru femei, vârstă la care se va ajunge eșalonat în termen de 13 ani conform eșalonării prev. în anexa 3 legii.

Conform art. 42 din același act normativ, instanța de fond a mai reținut că, asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare prev. de art. 41 al. 4 și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensia pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului 1.

Din modul în care a fost redactat art. 42 din Legea 19/2000 rezultă că legiuitorul a acordat persoanelor ce au desfășurat activitate în condiții deosebite un beneficiu prin reducerea vârstei standard de pensionare, prin urmare, instanța de fond a reținut că, pensionarea înainte de îndeplinirea vârstei standard este un drept și nu o obligație, rămânând la opțiunea angajatului să solicite sau nu pensionarea sa anticipată, dar în nici un caz angajatorul nu îl poate obliga să formuleze o cerere de pensionare.

În speță, întrucât contestatorul nu a formulat o cerere în acest sens, nu putea să se procedeze la desfacerea contractului individual de muncă, în condițiile art. 61 lit. e Codul muncii, avându-se în vedere că data nașterii contestatorului este 19.04.1956, vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă conform anexei 3 din Legea nr. 19/2000 a acestuia este de 63 de ani și 6 luni și a îndeplinit funcția de mecanic locomotivă timp de 22 ani, 7 luni și 3 zile, activitate desfășurată în gr. I de muncă.

Chiar și în situația în care ar fi fost îndeplinite condițiile de vârstă și stagiu pentru pensionare prev. de art. 41 din Legea nr. 19/2000,s-a reținut că, legea nu reglementează obligația angajatorului de a desface contractul individual de muncă ci potrivit art. 61 lit. e, angajatorul poate dispune concedierea și nu are această obligația de a lua această măsură, cu atât mai mult în speță în care contestatorul avea opțiunea pensionării iar intimata nu putea dispune concedierea în condițiile art. 61 lit. e muncii.

În contextul tuturor acestor considerente, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată contestația formulată, și a admis-o în condițiile art. 281 și urm. coroborat cu art. 62 Codul muncii, dispunând anularea deciziei contestate și în consecință reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior, cu obligarea intimatei la plata în favoarea contestatorului în condițiile art. 78 Codul munciia unei despăgubiri egale cu salariile cuvenite și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul.

Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către contestator.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B-REGIONALA SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței.

În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:

-reclamantul a îndeplinit funcția de mecanic de locomotivă timp de 22 ani, 7 luni și 3 zile, activitate încadrată în grupa I de muncă, el beneficiind de reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani;

-la data concedierii, contestatorul avea o vechime totală în muncă de 34 de ani, 5 luni și 8 zile, din care 22 ani, 7 luni și 3 zile desfășurate în grupa I de muncă;

-reclamantul a îndeplinit condițiile prevăzute pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă și nicidecum pentru anticipată;

-există diferențe esențiale între pensia pentru limită de vârstă și pensia anticipată;

-art.51 din Legea nr.19/2000 stipulează că pot beneficia de pensie anticipată asigurații care au desfășurat activități în condiții deosebite sau în condiții speciale dar nu se pot pensiona cu reducerea vârstei de pensionare, ceea ce nu este cazul contestatorului.

Intimatul, prin reprezentantul său, a solicita respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:

Prin adresa nr. 402/a/44 col. 2008 – fila 3 dosar fond, recurenta i-a comunicat intimatului – ce îndeplinea funcția de operator I- Stația CF O – că începând cu data de 31.12.2008 este concediat conform articolului 61 litera e din Legea nr. 53/2003, întrucât la data îndeplinirii condițiilor de vârstă standard de pensionare și stagiului de cotizare, nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.

Articolul 62 aliniatul 2 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, prevede că decizia de concediere se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept, să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și instanța judecătorească la care se contestă. Această dispoziție legală imperativă, prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, într-adevăr nu a fost respectată de angajator, acesta neindicând termenul în care se poate contesta și nici instanța la care se contestă, aspect corect reținut de instanța de fond. Faptul că acesta a contestat decizia în termen la instanța competentă, nu este de natură a înlătura sancțiunea impusă de textul legal imperativ, dispozițiile articolului 62 aliniatul 2 din Codul muncii fiind încălcate.

Constatarea acestei nulități făcea inutilă analiza fondului cauzei, însă și în ipoteza în care se procedează la analiza criticilor privitoare la aspectele vizând fondul litigiului, se reține că recursul este nefondat, față de considerentele ce succed:

Articolul 61 aliniatul 1 litera a din Codul muncii prevede că angajatorul poate dispune concedierea, în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard de pensionare și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii. Potrivit Legii nr. 19/2000, anexa 3, vârsta standard de pensionare pentru bărbați, în perioada aprilie 2001 – martie 2015, respectiv în luna decembrie 2008 când s-a dispus concedierea intimatului, a fost de 63 de ani și 6 luni, iar stagiul complet de cotizare de 32 de ani,fiind evident că intimatul, în vârstă de 53 de ani, la data concedierii avea cu mult sub vârsta standard de pensionare.

Faptul că a lucrat peste 22 de ani în grupa I-a de muncă, iar conform articolului 42 aliniatul 1 din Legea nr. 19/2000 beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare, era un drept ce putea fi invocat doar de angajat, în favoarea căruia operează acest beneficiu, la fel și dispozițiile articolului 51 din același act normativ, astfel că, recurenta a interpretat greșit dispozițiile articolului 62 aliniatul 2 din Codul muncii când a emis decizia de concediere, aspect corect reținut de instanța de fond.

Ca urmare, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.

Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B-REGIONALA SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C-cu sediul în C N,nr.17, județul C, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în O,–N 88,.6, județul B, împotriva sentinței civile nr.1045/LM din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime. Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

– – – – – –

Red.concept decizie –

Data:22.02.2010

Jud.fond /

Dact.

Data:26.02.2010

4 ex.

2 com.

Data:

,