Prelevarea celei de a doua probe biologice se impunea, potrivit normelor legale în vigoare doar în situaţia în care inculpatul ar fi dorit să solicite efectuarea unei expertize medico-legale de calculare retroactive a alcoolemiei.
Împrejurarea că inculpatul nu a mai aşteptat să i se recolteze din nou sânge nu este în măsură să atragă răspunderea sa pentru fapta prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.
Secţia Penală şi pentru cauze cu minori si de familie, Decizia nr. 823 din 5 iulie 2011
Prin sentința penală nr. 92 din 24.02.2011 a Judecătoriei Horezu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C.proc.pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.M.V., pentru fapta prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în noaptea de 13/14.12.2008, inculpatul P.M.V. a fost oprit în trafic, în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare X, aparținând societății la care era angajat și, testat fiind cu aparatul etilotest, a avut concentrație de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Pentru stabilirea alcoolemiei în sânge, inculpatul a fost condus la Spitalul Horezu, unde i s-a recoltat o singură probă biologică de sânge, la ora 00:50.
S-a precizat în considerentele hotărârii că refuzul inculpatului de a i se recolta la interval de o oră cea de-a doua probă de sânge nu este dovedit prin probe.
S-a concluzionat că cea de-a doua probă biologică de sânge, obligatoriu de recoltat în procedura stabilirii alcoolemiei în sânge, nu a fost recoltată din neglijența organului de poliție care, după prima prelevare, a părăsit incinta spitalului, iar nu din cauza refuzului manifestat de inculpat, astfel cum se motivează în rechizitoriu.
Au fost menționate, în acest sens, prevederile art. 194 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, conform cărora pentru determinarea alcoolemiei în sânge este obligatoriu să se recolteze două probe biologice la interval de o oră între prelevări, iar în cazul refuzului de prelevare a celei de-a doua probe biologice, nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei.
Analizând procesul – verbal de prelevare, existent la dosarul parchetului, instanța de fond a constatat că nu există nicio mențiune cu privire la refuzul inculpatului de a i se recolta cea de-a doua probă biologică, iar împrejurarea că procedura de prelevare a fost incompletă nu îi este lui imputabilă, ci organului de poliție, care nu a asigurat supravegherea persoanei examinate în intervalul dintre cele două prelevări, astfel cum prevede art. 9 din Ordinul nr. 376/2006, pentru aprobarea normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de ebrietate.
în continuare, s-a observat că, prin rezoluția din 10.02.2009, s-a confirmat propunerea organelor de poliție de începere a urmăririi penale pentru comiterea de către inculpat a infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, iar ulterior s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, în cea prevăzută de art. 87 alin. (1) din aceeași ordonanță.
Judecătorul fondului a dedus că inculpatul P. M.-V. a fost trimis în judecată pentru o faptă cu privire la care probele nu au fost strânse în condițiile legii, ceea ce echivalează cu lipsa lor, caz în care singura soluție legală ce poate fi pronunțată în speță, este achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C.proc.pen.
în lipsa celei de-a doua probe biologice de sânge, orice apreciere venind de la medicul de gardă, de la medicul legist sau de la procuror, privind gradul de intoxicație etilică a oricărui conducător auto, nu are aptitudinea de a întregi latura obiectivă din conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1), lipsind din latura obiectivă unul din elementele esențiale pentru existența ei, și anume valoarea alcoolemiei, stabilită cu exactitate în condițiile impuse de lege.
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, cu consecința pronunțării condamnării inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, pe motiv că instanța a făcut o apreciere eronată atunci când a stabilit că refuzul inculpatului de a se supune prelevării celei de-a doua probe biologice ar fi atras răspunderea sa pentru săvârșirea unei alte infracțiuni.
A susținut recurentul că pentru existența infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice în stare de ebrietate este necesar și suficient să se dovedească o atare împrejurare, iar în speță inculpatul s-a supus atât testării cu aparatul etilotest, cât și recoltării primei probe biologice, astfel că această situație nu este asimilată modalităților prin care se săvârșește infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Totodată, procurorul a precizat că probele dovedesc fără dubiu faptul că cel în cauză a consumat băuturi alcoolice, iar calculul retroactiv al alcoolemiei a fost dispus la cererea expresă a acestuia.
Prin decizia penală nr. 823/R din 5.07.2011, Curtea de Apel Pitești, a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu.
A casat sentința penală în totalitate.
Rejudecând, în baza dispozițiile art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. a condamnat pe inculpatul P.M.-V. la 1 an închisoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut următoarea situație de fapt:
Situația de fapt spre care conduc probele aflate la dosarul cauzei este aceea că, la data de 14.12.2008, inculpatul a fost surprins în trafic în jurul orei 24:00, în timp ce conducea un autovehicul pe drumurile publice de pe raza orașului Horezu, iar la testarea sa cu aparatul etilotest a rezultat că avea în sânge o concentrație alcoolică de 0,68 mg/l.
în momentele imediat următoare, cel în cauză a fost condus la spital, unde a acceptat să meargă, pentru a-i fi recoltate probe de sânge, în vederea stabilirii corecte a alcoolemiei din sânge.
Intimatul – inculpat s-a supus prelevării de probe biologice, iar buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie întocmit de S.M.L. Vâlcea face dovada că, la ora 0:50, el avea în sânge o alcoolemie de 1,90 g%0.
în plus, acesta a recunoscut, în declarațiile date în faza urmăririi penale, că a consumat 250 ml. de votcă înainte de a se urca la volan, iar declarațiile sale se coroborează cu cele ale martorilor audiați în cauză (inculpatul i-a relatat medicului de gardă de la spital că a consumat alcool, iar acesta din urmă a putut constata personal că „inculpatul era vizibil sub influența alcoolului”).
Această stare de fapt conducea la concluzia că acuzatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, fiind întrunite elementele acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către un conducător auto având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, cât și al celei subiective – intenția, în forma prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. b) din C.pen.
Prelevarea celei de-a doua probe biologice se impunea, potrivit normelor legale în vigoare, doar în situația în care inculpatul ar fi dorit să solicite efectuarea unei expertize medico – legale de calculare retroactivă a alcoolemiei (art. 8 din Ordinul nr. 376/2006 al Ministrului Sănătății, pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice), iar împrejurarea că acesta nu a mai așteptat să i se recolteze din nou sânge nu este în măsură să atragă răspunderea sa pentru fapta prevăzută de art. 87 alin. (5), așa cum sugerează judecătorul fondului.
Fiind dovedită comiterea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, se impunea pronunțarea condamnării inculpatului pentru săvârșirea acesteia, iar nu achitarea sa, așa cum greșit a procedat instanța de fond, apreciind în mod eronat că refuzul inculpatului de a se supune prelevării celei de-a doua probe biologice ar fi atras tragerea sa la răspundere penală pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, respectiv a celei prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu)
