Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1820 din 26 mai2009
Prin sentinta comerciala 607/2009, pronuntata la data de 18.02.2009, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiata cererea creditoarei SC M.R.B. SA de repunere in termenul de declarare a creanţelor, a dispus decaderea creditoarei SC M.R.B. SA din drepturile prevăzute de art. 76 din Legea 85/2006 in ceea ce priveşte creanţa sa in cuantum de 131.095, 78 Ron, a dispus înscrierea creanţei acestei creditoare in condiţiile prevăzute de art. 76 din Legea 85/2006 in tabelul de creanţe al debitoarei SC M.T. SRL.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie cu privire la creanţa acestei creditoarei recurente, judecătorul sindic a retinut ca potrivit art. 103 C.p.c., neindeplinirea unui act de procedura in termenul legal atrage decaderea pârtii din dreptul de a efectua actul respectiv de procedura. Cererea de admitere a creanţei a fost depusa de către recurenta creditoare S.C. M.R.B. S.A. la data de 26.01.2009, in condiţiile in care termenul limita pentru depunerea creanţelor a fost data de 20.08.2008. Data publicării in BPI a notificării privind deschiderea procedurii a fost 12.08.2008, notificarea fiind publicata in BPI nr. 3208. Notificarea tuturor creditorilor a fost realizata prin BPI in condiţiile in care administratorul statutar al debitoarei nu a predat lista creditorilor, iar aceştia nu au putut fi identificaţi in actele contabile.
Creditoarea nu a indicat nici o imprejurare mai presus de voinţa sa care sa o impiedice sa depună cererea de admitere a creanţei pana la data de 20.08.2008 si nu a indicat nici data la care aceasta imprejurare a dispărut, pentru a putea fi verificata incidenţa termenului de 15 zile de la încetarea împrejurării mai presus de voinţa pârtii.
împotriva acestei sentinte a fost declarat recurs de către recurenta M.R.B. SA care a solicitat modificarea sentintei recurate si admterea cererii de repunere in termenul legal de declarare a creanţei si inscrierea recurentei in tabelul de creanţe cu intreaga suma solicitata, creanţa garantata cu garanţii reale mobiliare apartinand debitorului.
In fapt, recurenta a aratat ca prima instanta nu a analizat declaraţia de creanţa si prin prisma titlurilor depuse de către recurenta creditoare. Astfel, conform art. 5 din contractul de credit bancar, banca are dreptul (nu si obligaţia) de a declara scadenta anticipata a creditului, in cazul deschiderii procedurii insolvenţei fata de debitoare. In condiţiile in care banca nu a fost notificata cu privire la dechiderea porcedurii generale a insolvenţei, creanţa nu a fost declarata scadenta anticipat, astfel incat sa se încadreze in categoria creanţelor anterioare deschiderii procedurii.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7, 20, 28, 61, 65, 66, 67, 121 din Legea 85/2006, art. 86, 95 si 304 C.p.c.
Analizand actele si lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 304 indice 1 C.p.c., instanta de recurs retine urmatoarele:
In mod legal si temeinic judecătorul sindic a retinut ca termenul de declarare a creanţelor stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii de nu a fost respectat de către creditoarea recurenta. De asemenea, judecătorul sindic a retinut in mod intemeiat faptul ca nu a fost administrata nici o proba care sa justifice repunerea in termenul legal de declarare a creanţelor.
18
Astfel, potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006, citarea pârtilor precum si comunicarea oricărui alt act de procedura se efectueaza prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi in lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerata îndeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa,,.
In condiţiile in care reprezentantul legal al debitoarei nu a predat actele contabile si nici lista creditorilor, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor prin Buletinul Procedurilor de Insolventa in vederea depunerii declaraţiilor de creanţa, in conformitate cu textul legal anterior enuntat. Prin aceeaşi modalitate procedurala a fost comunicat si termenul de declarare a creanţelor, respectiv de întocmire si definitivare a tabelului de creanţe al debitoarei.
Din textele legale mai sus citate, rezulta fără echivoc că atât citarea, cât şi comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenţei, se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar în ceea ce priveşte procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează şi potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepţie, aceea în care creditorii nu au putut fi identificaţi in actele contabile predate de către administratorii statutari ai debitoarei, ipoteză în care, potrivit alin. 3 al art. 7 din legea 85/2006 procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă. în acest sens, a arătat judecătorul sindic, lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenţei debitoarei, a publicat notificarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare, astfel încât, s-a constatat că dispoziţiile legale mai sus citate au fost respectate.
In condiţiile in care, in cazul concret dedus judecaţii, reprezentantul legal al debitoarei nu a predat actele contabile si nici lista creditorilor, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor prin Buletinul Procedurilor de Insolventa in vederea depunerii declaraţiilor de creanţa, in conformitate cu textul legal anterior enuntat. Prin aceeaşi modalitate procedurala a fost comunicat si termenul de declarare a creanţelor, respectiv de intocmire si definitivare a tabelului de creanţe al debitoarei.
Administratorul judiciar a publicat notificarea in Buletinul Procedurilor de Insolventa conform dispoziţiilor legale anterior enuntate, dovada acestei publicări aflandu-se printre înscrisurile comunicate de către judecătorul sindic.
In aceasta situatie, repunerea in termenul de declarare a creanţelor pentru inlaturarea sancţiunii decăderii poate fi dispusa doar in condiţiile art. 103 C.p.c., prin dovedirea incidenţei unei situatii care mai presus de voinţa creditoarei recurente a impiedicat-o sa respecte termenul comunicat prin notificare. Nici o proba nu a fost insa administrata in acest sens, mai mult, recurenta nici nu a invocat vreo astfel de situatie, solicitând repunerea in termen doar pe argumente legate de nerespectarea dispoziţiilor procedurale incidente. In concret, recurenta invoca faptul ca lipsa notificării este un motiv temeinic pentru a solicita repunerea in termen,
19
insa asa cum s-a aratat anterior, administratorul judiciar a respectat procedura de notificare a creditorilor.
Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanţei este un termen de decădere, rezultă cu evidenţă din dispoziţiile art. 76 din Legea 85/2006, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanţei peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-şi mai realiza creanţa în cadrul procedurii insolvenţei. Rezultă astfel că sancţiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare faţă de care dispoziţiile art. 103 C.pr.civ. sunt pe deplin aplicabile.
într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenţei celor două texte de lege (art. 76 din şi art. 103 C.pr.civ.), orice creditor ar fi îndreptăţit la depunerea unei cereri de admitere a creanţei, pe tot parcursul procedurii şi acesta, împotriva tuturor regulilor şi termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenţei tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfăşurării procedurii.
în acest context, în ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de formulare a declaraţiei de creanţă, deşi de principiu astfel de cereri sunt admisibile, în lipsa oricăror probe care să facă dovada că partea a fost împiedicată să-şi exercite dreptul său printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, ipoteză în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, judecătorul sindic a apreciat cererea de repunere în termen ca fiind neîntemeiată, iar faţă de aceste considerente, contestaţia a fost, de asemenea, respinsă.
In cazul concret dedus judecaţii, cererea de admitere a creanţei formulata de către creditoarea S.C. M.R.B. S.A. a fost depusa la data de 26.01.2009, in condiţiile in care termenul limita de depunere a creanţelor a fost 20.08.2008. In condiţiile in care actele contabile nu au fost predate si creditorii nu au fost identificaţi de către administratorul judiciar, rezulta faptul ca si fata de creditoarea recurenta opereaza prezumţia instituita de art. 7 alin. 3 din Legea 85/2006, text legal anterior enuntat conform caruia pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi in lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c (ipoteza este regăsită si in situatia nepredarii actelor contabile), procedura notificării prevăzută la art. 61 din Legea 85/2006 va fi considerata indeplinita daca a fost efectuata prin B.P.I.
Prin recursul declarat recurenta a invocat faptul ca, in conformitate cu art. 5 din condiţiile generale de creditare care fac parte din contractul de credit incheiat cu creditoarea, banca are dreptul insa nu si obligaţia de a declara scadenta anticipata a creditului. Recurenta afirma faptul ca in condiţiile in care nu a fost notificata cu privire la deschiderea procedurii generale a insolvenţei, creanţa băncii nu a fost declarata scadenta anticipat, astfel incat nu poate fi considerata creanţa anterioara deschiderii procedurii.
Opinia recurentei nu poate fi acceptata, in primul rand pentru faptul ca porneşte de la o prezumţie eronata. Astfel, contrar afirmaţiilor acesteia, creditoarea recurenta a fost notificata in condiţii procedurale prin B.P.I., similar celorlati creditori, acest demers al administratorului judiciar fiind deopotrivă necesar si suficient pentru respectarea normelor procedurale anterior citate. Legea insolvenţei nu prevede in sarcina administratorului judiciar realizarea unor alte demersuri in vederea identificării creditorilor. Mai mult, nu poate fi acceptata ideea de a favoriza anumiţi creditori si de a efectua demersuri suplimentare doar in cazul unora, cum ar fi unitatile bancare, iar ceilalţi creditori sa fie notificaţi doar prin BPI.
In condiţiile in care creditoarea recurenta a ales sa declare scadenta anticipata a creditului si sa isi inscrie intreaga suma in tabelul creditorilor, avea obligaţia in opinia instantei
20
de recurs sa respecte termenul limita de declarare a creanţelor, inclusiv in ceea ce priveşte declararea intregului credit ca fiind scadent. In caz contar, ar insemna ca recurenta poate sa declare scadenta anticipata a creditului oricând ulterior deschiderii procedurii, cu completarea corespunzătoare a tabelului de creanţe, invocând o clauza de adeziune impusa in contractul de credit incheiat cu debitoarea, in conformitate cu propriile interese. Acest fapt nu poate fi acceptat, deoarece ar echivala cu nesocotirea termenelor imperative stabilite prin sentinta de deschidere a procedurii de insolventa.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 C.p.c., recursul declarat va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
21
