Dosar nr. 2832/102/2011 (Număr în format vechi 3938/2011)
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MUREŞ
SECŢIA PENALĂ MINORI
SENTINŢA PENALĂ Nr. 130/2011
Şedinţa publică din 19 Septembrie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE : I.L.
GREFIER : A.B.
Din partea Ministerului Public s-a prezentat d-na procuror A.V., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş
Pe rol fiind pronunţarea soluţiei dată în cauza penală privind pe inculpatul T.S.C., trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunii de viol în formă continuată, prev. şi ped. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b, alin.3 teza I Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor a avut loc în şedinţa din data de 5 septembrie 2011, susţinerile părţilor, ale avocaţilor acestora, precum şi concluziile reprezentantei Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de şedinţă, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, pronunţarea soluţiei s-a amânat pentru data de azi, 19 septembrie 2011.
Se constată, de asemenea că, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 19 septembrie 2011, concluzii scrise formulate de către inculpat, prin apărătorul ales.
INSTANŢA
Prin rechizitoriul nr. 408/P/2011 din data de 22 aprilie 2011, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, înregistrat la această instanţă la data de 22 aprilie 2011, sub număr de dosar 2832/102/2011, inculpatul T.S.C. – arestat în cauză (fiul lui Alexandru şi Ileana, născut la data de 14 decembrie 1971 în mun. Tg. Mureş, domiciliat în com. Ernei nr. 465 jud. Mureş, CNP 1711214264392, fără antecedente penale, din Penitenciarul Tg. Mureş) a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus şi scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului T.S.C. de sub acuza săvârşirii infracţiunii de sexuală, prevăzută şi pedepsită de art. şi art. 202 alin. 1 Cod penal.
În considerentele rechizitoriului s-a reţinut că, la data de 25 martie 2011, organele de poliţie din cadrul IPJ Mureş – Serviciul de Investigaţii Criminale au fost sesizate de către numita M.H., mama minorei M.S.M. – în vârstă de 12 ani, despre faptul că fostul ei concubin, T.S.C., în perioada 2008 – 2010, a abuzat-o sexual de minoră, dezbrăcând-o şi mângâind-o în zona organelor genitale, introducându-i apoi degetul în vagin, acest lucru repetându-se de mai multe ori în perioada sus-amintită (fila nr. 4 din dosarul de urmărire penală). Minora i-a relatat mamei sale doar la data de 17 martie 2011 despre cele întâmplate, când sus-numitul a părăsit domiciliul concubinei sale, arătând că acesta i-a spus că dacă îi va spune despre cele întâmplate mamei sale, aceasta va păţi ceva rău. Numita M.H. a luat legătura telefonic cu fostul ei concubin, pentru a verifica dacă cele afirmate de fiica sa sunt adevărate. Iniţial, numitul T.S.C. nu a recunoscut, însă ulterior, când mama minorei i-a cerut să vină să-şi ducă hainele din casa ei, i-a răspuns că nu mai are nevoie de haine, deoarece unde va ajunge, respectiv la puşcărie, nu are nevoie de hainele personale, ci de haine cu dungi. Sus-numitul i-a mai spus mamei minorei că se va spânzura, astfel că numita M.H. nu a mai avut nici o îndoială în privinţa susţinerilor fiicei sale şi a formulat plângere penală faţă de acesta.
Audiată fiind, minora M.S.M. (fila nr. 57-59 din dosarul e urmărire penală) a declarat că mama sa a avut o relaţie de concubinaj cu numitul T.S.C., care a durat aproximativ patru ani, încheindu-se pe la mijlocul lunii martie 2011. Sus-numitul a locuit la domiciliul mamei sale, fiind ca un tată vitreg pentru minoră. În cursul anului 2008, fără a putea preciza exact data, acesta se afla într-o cameră şi se uita la televizor, iar la puţin timp i-a solicitat minorei să se ducă în camera în care se afla el, cerându-i să se aşeze pe canapea lângă el, după care a mângâiat-o pe ambele picioare. Acest fapt a speriat-o pe minoră, însă a doua zi povestea s-a repetat, iar sus-numitul i-a spus minorei că doreşte să-i arate un film pe calculator, cerându-i să vină lângă el şi să urce pe picioarele lui. Minora s-a conformat cerinţelor acestuia şi a stat în braţele lui, după care T.S.C. a intrat pe internet şi a accesat un film în care două persoane făceau sex, întrebând-o pe minoră dacă nu doreşte să facă şi ea la fel. Minora a refuzat, însă în ziua următoare episodul precedent s-a repetat, iar sus-numitul s-a dezbrăcat în pielea goală, după care a dezbrăcat-o şi pe ea şi a început să o mângâie în zonele intime, încercând să-i introducă penisul în vagin, însă minora s-a speriat şi a cerut să o lase în pace, fugind în baie.
Într-o altă zi din vara anului 2008, când erau, ca şi în dăţile anterioare, numai ei în apartament, sus-numitul a chemat-o din nou pe minoră în camera mare, fiind dezbrăcat de la brâu în jos, după care a dezbrăcat-o şi pe aceasta şi a atins cu penisul vaginul minorei, după care i-a introdus în vagin mânerul unui aparat de ras, care avea baterie şi a fost pus pe vibraţie, iar apoi degetul, toate acestea durând cca. 15 minute.
Episoade de genul celor relatate mai sus s-au mai petrecut, potrivit susţinerilor minorei M.S.M., pe parcursul anilor 2008 – 2010, când la domiciliu erau doar minora şi concubinul mamei sale, care îi cerea de fiecare dată să nu-i spună mamei despre ce s-a întâmplat şi să rămână secretul lor.
Minora a mai arătat că sus-numitul a mai mângâiat-o de mai multe ori pe vagin, iar într-o ocazie, după ce a mângâiat-o pe sâni, s-a masturbat, observând că din penisul acestuia a curs un lichid alb pe cearşaf.
Potrivit relatărilor minorei, ultima dată când numitul T.S.C. a abuzat-o sexual, s-ar fi întâmplat în cursul lunii februarie 2011, când acesta a în camera minorei care se afla pe pat, iar sus-numitul era îmbrăcat într-un halat de baie şi s-a întins pe pat lângă ea, însă aceasta s-a împotrivit şi, fiind încălţată cu o pereche de sandale, i-a aplicat o lovitură acestuia în zona coapsei, provocându-i o zgârietură cu catarama pantofului. Tot cu această ocazie, minora a ţipat şi i-a spus acestuia că îi va spune mamei sale ce s-a întâmplat.
Din declaraţia martorei M.H. (fila nr. 60-61 din dosarul de urmărire penală) a rezultat faptul că în seara zilei de 17 martie 2011 fiica sa, numita M.S.M., de 12 ani, i-a relatat că în lipsa ei de la domiciliu, inculpatul a sărutat-o pe gură, a mângâiat-o pe picioare şi a dezbrăcat-o, intenţionând să întreţină raporturi sexuale fiica ea. Martora a întrebat-o pe victimă de ce nu i-a adus la cunoştinţă aceste lucruri până la acea dată, minora spunându-i că inculpatul i-a atras atenţia că dacă va spune despre cele petrecute, atunci va păţi ceva. De asemenea, martora a mai declarat că fiica ei i-a mai relatat că au fost împrejurări în care inculpatul i-a introdus degetul în vagin. Martora M.H. a declarat că l-a sunat pe inculpat pe telefonul mobil şi l-a întrebat de ce a abuzat de fiica ei, situaţie în care inculpatul a negat că ar fi adevărate cele susţinute de partea vătămată şi a cerut să vorbească la telefon cu minora, dar mama acesteia i-a refuzat cererea, spunându-i că va formula plângere la poliţie împotriva lui. A doua zi dimineaţa, martora l-a sunat pe inculpat şi l-a întrebat unde este, acesta din urmă spunându-i că se află la “Platoul Corneşti” şi intenţionează să se spânzure.
Martora M.O. – sora mai mare a victimei (fila nr. 62-63 din dosarul de urmărire penală) a confirmat cele relatate de partea vătămată, arătând că sora sa a rămas traumatizată în urma celor întâmplate şi foarte speriată şi, reproşându-i surorii sale faptul că nu a spus nimănui prin ce a trecut, a aflat că inculpatul i-a spus să nu spună nimănui ce s-a întâmplat, deoarece i se va întâmpla ceva rău mamei lor, iar ea nu a dorit acest lucru. Totodată, această martoră a arătat că inculpatul a sărutat-o pe gură în vara anului 2010, fără acordul său şi nu i-a spus mamei de acest lucru, fiind că i-a fost frică.
Dată fiind declaraţia minorei şi a mamei sale, numita M.S.M. a fost examinată medico-legal la IML Tg. Mureş, iar din raportul medico-legal de constatare a reieşit că este virgină din punct de vedere anatomic şi că prezintă un himen complezent, elastic, care ar permite penetrarea cu un corp dur cilindric, cu diametrul de aprox. 1 – 1,5 cm – posibil deget sau alt corp dur cilindric, fără să se producă deflorarea (fila nr. 10 din dosarul de urmărire penală).
După ce a fost depistat, numitul T.S.C. (fila nr. 30-31, 36-37 din dosarul de urmărire penală) a fost audiat în raport de acuzele care i s-au adus. Acesta a arătat că a locuit în concubinaj cu numita M.H. aproximativ patru ani, împreună cu aceasta şi cu cele două fiice ale ei.
A recunoscut faptul că în anul 2010, în timp ce se afla în apartament cu minora Szidonia, a pus pe calculator un film porno, iar în timp ce se uita la film, minora a intrat în cameră. Sus-numitul i-a cerut minorei să iasă afară, deoarece nu era pentru ea acest film, însă aceasta a spus că vrea să rămână să se uite împreună cu el. Astfel, inculpatul Tavaszi a declarat că a luat-o şi a pus-o pe genunchi pe fetiţă şi s-au uitat împreună la film, după care minora şi-a dat singură chiloţii jos, iar el a început să o mângâie în zona organelor genitale, după care i-a băgat şi vârful degetului mare în vagin. A mai declarat că i-a introdus în vagin şi mânerul aparatului său de ras, însă nu în întregime.
Sus-numitul a mai arătat că a mai mângâiat-o pe minoră pe vagin de cca. 3 – 4 ori, ocazii în care a introdus degetul său în vagin, însă nu l-a introdus de tot, deoarece aceasta s-a plâns că o doare.
Inculpatul T.S.C. a mai arătat că, într-o ocazie când se juca cu Szidonia, aceasta l-a lovit la piciorul stâng cu o sandală pe care fata o purta. A precizat însă, că nu şi-a introdus niciodată penisul în vaginul minorei, ci doar degetul şi mânerul aparatului de ras.
Iniţial, organele de urmărire penală au început urmărirea penală faţă de învinuitul T.S.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi perversiune sexuală, însă ulterior, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina învinuitului, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din data de 30 martie 2010, din infracţiunile de viol şi perversiune sexuală, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. 1 şi 3 Cod penal şi art. 201 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, în infracţiunile de viol şi corupţie sexuală, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. 1 şi 3 Cod penal şi art. 202 alin. 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
După ce s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi corupţie sexuală, inculpatului i s-a adus la cunoştinţă schimbarea de încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina sa şi a fost audiat faţă de aceste acuze, menţinând în totalitate cele declarate în calitate de făptuitor şi învinuit.
Fiind audiat în calitate de inculpat (fila nr. 49-50 din dosarul de urmărire penală), a fost întrebat de conţinutul filmelor porno pe care le-a vizionat împreună cu minora, a declarat că acestea nu conţineau imagini privind raporturi sexuale normale, anale sau orale între parteneri de sex diferit, ci era vorba de imagini cu persoane de sex feminin, care-şi introduceau vibratoare în vagin.
Inculpatul a mai arătat că a părăsit locuinţa fostei sale concubine de cca. 2 săptămâni, iar ultima dată când s-a jucat cu minora şi a mângâiat-o în zona organelor genitale, introducându-i vârful degetului în vagin, a fost spre sfârşitul toamnei anului 2010, respectiv în luna octombrie sau noiembrie a anului 2010, fără a putea preciza exact data. De asemenea, a mai menţionat că nu a constrâns-o în nici un fel pe minoră pentru a-i permite să o mângâie, iar ulterior să-i introducă degetul în vagin şi o singură dată s-a întâmplat să se uite împreună la un film cu conţinut sexual explicit.
Inculpatul a fost examinat la data de 30 martie 2011 de către IML Tg. Mureş, concluzionându-se că acesta prezintă la nivelul coapsei stângi o cicatrice violacee sidefie – veche, care s-a putut produce prin mecanismul de lovire directă cu corp dur cu margine ascuţită (posibil cataramă metalică de la încălţăminte tip sandală, pusă la dispoziţia medicilor legişti). S-a mai menţionat că această cicatrice poate să fie consecinţa unei leziuni de tip excoriativ, produsă în perioada toamna anului 2010 (fila nr. 32-33 din dosarul de urmărire penală), susţinere care le întăreşte pe cele ale părţii vătămate în sensul că l-ar fi lovit pe inculpat când acesta ar fi încercat să o agreseze sexual.
Minora a fost şi ea examinată psihologic de către specialiştii din cadrul IPJ Mureş (fila nr. 22-23 din dosarul de urmărire penală), în timpul audierii aceasta manifestând spontan – la evocarea evenimentelor din perioada 2008 – 2010, trăiri anxioase semnificative, autentice şi tendinţe de retragere, ceea ce infirmă ipoteza unui comportament simulat sau indus de adulţi.
A mai reieşit că aceasta prezintă simptomatologia unei reacţii acute de stres, în remisiune, ca urmare a unei experienţe copleşitoare implicând o ameninţare serioasă la securitatea şi integritatea proprie, precum şi a unei persoane semnificative.
În urma analizării evenimentului traumatic la care a fost supusă minora, s-a concluzionat că pe perioada expunerii la traumă:
– agresorul a utilizat capitalul de încredere deja format, seducţia şi şantajul, precum şi promisiunea unor favoruri ulterioare, manipulând vulnerabilitatea minorei, relaţia evoluând gradual în frecvenţă şi durată;
– relaţionarea de lungă durată între victimă şi agresor l-au făcut pe acesta din urmă un personaj credibil în materializarea ameninţărilor sale (ameninţare referitoare la integritatea fizică şi psihică a unei persoane semnificative din viaţa minorei, şi anume mama acesteia);
– datorită vârstei mici şi incapacităţii de interpretare simbolică a mesajelor cu caracter sexual, precum şi datorită capacităţii reduse de anticipare a acţiunilor agresorului, a trăit în mod autentic, real, la cote maxime trauma (anxietate puternică ce se reflectă în vise cu caracter de pavor nocturn).
Partea vătămată minoră a fost evaluată şi de către specialişti psihologi din cadrul DGASPC Mureş, constatările acestora fiind amplu detaliate în raportul aflat la filele nr. 24-25 din dosar, concluzionându-se că există posibilitatea ca minora M.S.M. să fi fost abuzată sexual în repetate rânduri, în perioada 2008 – 2010, de către concubinul mamei, care a profitat de încrederea familiei şi de vârsta minorei, folosind tehnici de seducere, manipulare, şantaj emoţional.
În rechizitoriu s-a mai menţionat că inculpatul a întreţinut acte sexuale cu minora prin constrângerea ei, care poate fi şi de natură psihică, considerîndu-se că în conţinutul acesteia intră şi acte care, deşi nu îndeplinesc condiţia tipicităţii ameninţării, sunt totuşi acte de constrângere psihică (ameninţarea cu un rău asupra unei persoane, care nu este prevăzută în art. 193 Cod penal). De asemenea, inculpatul a profitat de imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, lezând libertatea şi inviolabilitatea sa sexuală.
Prin ordonanţa procurorului din data de 15 aprilie 2011 s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului Tavaszi, reţinându-se încadrarea juridică finală de viol în formă continuată şi corupţie sexuală, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 202 alin. 1 Cod penal cu reţinerea art. 33 lit. a Cod penal.
Fiind reaudiat inculpatul faţă de această încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina sa (fila nr. 38-40 din dosarul de urmărire penală), a revenit asupra declaraţiilor date anterior, arătând că nu a comis faptele de care este acuzat, iar cele arătate în declaraţia sa olografă dată în faţa organelor de cercetare penală, în declaraţia de învinuit şi în declaraţia de inculpat nu sunt reale. A invocat şi faptul că a fost agresat de către lucrătorii de poliţie atunci când a fost condus la sediul poliţiei şi cu ocazia cercetărilor, situaţie în care a fost lovit în zona stomacului şi a rinichilor. Întrebat fiind de ce nu a relatat aceste aspecte în faţa organului de cercetare penală, a procurorului ori în faţa judecătorul delegat care a soluţionat propunerea de arestare preventivă, acesta a declarat că i-a fost frică, nu a cunoscut că are acest drept, întrucât nu a mai avut probleme cu poliţia. În opinia procurorului, motivaţia inculpatului nu poate fi însuşită, întrucât acesta a fost audiat în prezenţa unui apărător din oficiu atât în faţa ofiţerului de poliţie judiciară din cadrul IPJ Mureş – SIC, cât şi în faţa procurorului, dar şi a instanţei de judecată, inculpatul având deci trei împrejurări succesive în care să infirme declaraţia dată în faza actelor premergătoare. De asemenea, inculpatul a fost prezentat la IML Tg. Mureş, când a fost examinat privind susţinerile părţii vătămate în sensul că i-a produs inculpatului o leziune cu încălţămintea în timp ce încerca să se apere de acesta, confirmându-se susţinerile părţii vătămate, însă neconstatându-se alte urme ale vreunei agresiuni pe corpul inculpatului.
Inculpatului i s-a solicitat de către organele de urmărire penală efectuarea unui test poligraf, însă acesta a refuzat, motivând că nu are încredere în acest aparat.
În privinţa acuzei de corupţie sexuală constând în aceea că a determinat-o pe minoră să asiste la acte cu caracter obscen, vizionând împreună filme cu conţinut pornografic, mângâindu-i zonele erogene ale minorei, dezbrăcându-se şi ejaculând în faţa sa, inculpatul a negat constant acest lucru, astfel că declaraţia părţii vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, existând un dubiu care profită acestuia, aplicându-se principiul “in dubio pro reo” motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului de sub această acuză.
Din tot materialul probator administrat cauzei în faza de urmărire penală, procurorul a reţinut că reiese fără putere de tăgadă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol în formă continuată, respectiv în cursul anilor 2008 – 2010 a mângâiat-o în repetate rânduri pe partea vătămată în zona organelor genitale, introducându-i degetul şi mânerul unui aparat de ras în vagin, unele acte materiale fiind săvârşite de inculpat la un scurt interval de timp între ele, ceea ce denotă o unică rezoluţie infracţională a inculpatului concretizată prin acţiunile sale asupra sexului părţii vătămate.
De asemenea, s-a invocat şi Decizia nr. III din 23 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a hotărât că prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat la infracţiunea de viol, se înţelegere orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T.S.C., care în calitate de concubin al mamei părţii vătămate a întreţinut în mod repetate acte sexuale în perioada 2008 – martie 2011 cu minora M.S.M. în vârstă de 12 ani, care se afla în grija, ocrotirea şi paza inculpatului, prin constrângerea acesteia şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Partea vătămată M.S.M. în faza de urmărire penală şi în prezenţa mamei sale, a formulat pretenţii civile faţă de inculpat estimate la suma de 10.000 lei, reprezentând daunele morale suferite (fila nr. 59 din dosarul de urmărire penală), iar în faţa instanţei a declarat că îşi menţine această constituire, acţiunea civilă fiind susţinută şi de către reprezentatntul parchetului, în aplicaţiunea art. 17 Cod procedură penală (fila 68).
În faţa instanţei de judecată, inculpatul T.S.C. a dat o amplă declaraţie, precizînd că în ceea ce priveşte acuza adusă lui cu referire la partea vătămată M.S.M., aceasta este, de fapt, o răzbunare din partea mamei fetei, respectiv a fostei sale concubine care aflase, chiar în aceeaşi zi, că el avea o relaţie cu o altă colegă de serviciu. Inculpatul a mai declarat că în seara respectivă, mama fetei a venit la el la serviciu şi a făcut scandal acolo, după ce aflase de relaţia lui cu acea colegă, ameninţîndu-l chiar. Inculpatul a mai declarat că pe minoră a tratat-o ca un părinte, iar ea îl considera tatăl ei şi chiar i-a spus aceasta, inclusiv în ziua în care el a plecat din locuinţă. Inculpatul a mai declarat că nu obişnuia să se uite la filme cu tentă sexuală, nici măcar la calculator şi că partea vătămată minoră sau sora ei mai mare, îl ajutau să îşi pună jocuri PC, deoarece el nu ştia să îl utilizeze întocmai, iar în ceea ce prive?te programele de la televizor, cele care difuzau astfel de scene de sex, erau codificate.
Referitor la declaraţiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală, la poliţie şi apoi la procuror, inclusiv cea în prezenţa avocatului şi a traducătorului şi în care a recunoscut acuzaţiile aduse, declaraţii ulterior retractate, inculpatul a declarat că a fost obligat să le dea, că a scris după dictare, că a fost ameninţat şi chiar bătut de către poliţişti, dar că nu a formulat nici o plîngere împotriva lor. Totodată, inculpatul a mai declarat că acea excoriaţie de pe piciorul său, nu a fost produsă de către minoră aşa cum se arată în actuşl de acuzare, ci de un accident minor suferit la locul de muncă, la sfîrşitul lunii februarie 2011 şi care s-a vindecat în cca. 2-3 săptămîni (filele 61-62).
Partea vătămată M.S.M. a declarat în faţa judecătorului că toate acuzaţiile aduse de ea inculpatului T.S.C. (Papi) sunt adevărate şi şi le menţine. Astfel, minora a declarat că pe inculpat – care era concubinul mamei ei, îl considera ca fiind tatăl ei, deoarece locuia împreună cu ea, cu mama şi cu sora ei din anul 2006, perioadă de timp în care s-a înţeles bine cu el, în care el nu a certat-o şi nici nu a a gresat-o fizic vreodată; minora chiar a preciza că datorită relaţiei bune pe care o aveau toţi membrii familiei între ei, obişnuiau să se sărute la venire şi la plecare.
Referitor la cele întîmplate, partea vătămată minoră a declarat însă, că în cursul anului 2008, într-o zi în care a venit de la şcoală, iar Papi era singur acasă, la puţin timp după ce ea s-a îmbrăcat cu hainele de casă, inculpatul i-a solicitat minorei să vină în camera în care se afla el, cerându-i să se aşeze în braţele sale şi i-a spus că doreşte să-i arate un film pe calculator. Minora s-a conformat cerinţelor acestuia şi a stat în braţele lui, după care inculpatul T.S.C. a accesat internetul şi a pus un film în care două persoane făceau sex oral şi normal, iar apoi a întrebat-o dacă nu doreşte să facă şi ea la fel. Partea vătămată a declarat că ea nu a răspuns nimic, astfel că inculpatul a pus-o pe pat, a întins-o şi a dezbrăcat-o încet de pantaloni şi chiloţi şi a început să o mîngîie la “păsărică” (la “nuni”) spunîndu-i ce “nuni” frumoasă are, apoi şi-a dat şi el jos halatul de casă şi chiloţii, a sărutat-o şi lins-o pe “nuni” şi a încercat să îşi introducă apoi “puţa” în “nuni” ei. Minora a mai declarat că atunci a durut-o şi i-a zis să o lase în pace, moment în care a sunat şi interfonul de la apartament, aşa că inculpatul a lăsat-o în pace şi i-a cerut să se îmbrace, dar şi ca asta să rămînă secretul lor, să nu spună la nimeni; în scurt timp în a intrat sora ei, căreia nu i-a spus ce s-a întîmplat.
Ulterior pe parcursul anilor 2008-2010, această scenă s-a mai repetat de cîteva ori, respectiv de cinci ori, minora declarînd că de fiecare dată inculpatul făcea acelaşi lucru, o mîngîia, o lingea pe “nuni”, a încercat să o sărute şi să îşi introducă limba în gura ei şi chiar a încercat să îşi introducă “puţa” în “nuni”, dar ea i-a spus că o doare şi să o scoată. Minora a mai declarat că a doua oară, inculpatul a adus un aparat de ras – de culoare negru cu verde – care vibra şi al cărui mîner i l-a introdus în “nuni” de mai multe ori, aparat pe care l-a folosit în acelaşi scop şi în dăţile următoare.
Minora a relatat şi că inculpatul T.S.C. a întrebat-o chiar dacă nu vrea să fie el acela care o dezvirginează, iar ea i-a răspuns că nu şi că atunci cînd i-a făcut din nou acelaşi lucru, respectiv a mîngîiat-o şi şi-a frecat-o de “nuni”, văzut cum din puţa lui a ieşit un lichid alb, inculpatul spunîndu-i să nu îi fie frică, după care s-a şters.
Mihaly Szidonia a relatat că ultima dată cînd inculpatul i-a făcut acelaşi lucru, s-a întâmplat în cursul lunii februarie 2011, spre sfîrşit – momentul fiind legat de un moment festiv ce are loc în cadrul bisericii reformate, când inculpatul a venit în camera minorei care se afla pe pat şi s-a întins pe pat lângă ea, însă aceasta s-a împotrivit şi, fiind încălţată cu o pereche de sandale de dans, l-a împins cu piciorul, respectiv, i-a aplicat o lovitură acestuia în zona coapsei, provocându-i o zgârietură cu catarama sandalei. Tot cu această ocazie, minora a ţipat şi i-a spus acestuia că îi va spune mamei sale ce s-a întâmplat.
În aceeaşi declaraţie, minora a mai arătat că toate acestea s-au întîmplat în zilele din cursul săptămînii şi niciodată în zilele libere de la sfîrşitul săptămînii cînd acasă erau şi sora şi mama ei. De regulă, s-au întîmplat atunci cînd ea venea de la şcoală, iar inculpatul era şi el acasă, întrucît lucrase de noaptea; minora a mai declarat că atunci cînd venea din tură de noaptea, Papi obişnuia să doarmă în chiloţi, iar cînd se trezea, să stea în halat de casă, dar şi că atunci cînd îi făcea asta, ea stătea întinsă pe pat, cu piciorul ridicat pe spătarul patului, iar inculpatul îi dădea telefonul mobil să se joace. Minora a mai arătat că ceea ce îi făcea inculpatul, nu i-a plăcut că în cîteva rînduri s-a şi opus, iar inculpatul s-a oprit, dar în alte dăţi el a continuat să îi facă acel lucru.
În aceeaşi declaraţie, partea vătămată minoră a arătat că după fiecare acest episod, inculpatul îi cerea să nu le spună nimic surorii sau mamei, ci să rămînă secretul lor.
Relativ la acest din urmă aspect, întrebată fiind de ce în toată această perioadă, nu a spus nimic mamei sau chiar surorii mai mari, partea vătămată a declarat că întrucît pînă la acea dată ea nu ştia nimic legat de sex sau chiar de viaţa sexuală şi de relaţiile intime dintre bărbat şi femeie, că nu vorbise despre asta nici cu mama şi nici cu sora ei, iar cum îl considera pe “papi” ca fiind tatăl ei, ea a crezut că aşa trebuie să facă taţii cu fiicele lor, că este obligaţia lor să facă asta. În acelaşi context, minora a arătat şi că inculpatul i-a cerut să nu spună cuiva despre ce făcea, dar şi că, deşi el nu a ameninţat-o în nici un fel, totuşi îi era frică de el, respectiv îi era frică să nu îi facă ceva rău mamei ei, aceasta, în contextul în care minora a declarat că asistase la cîteva certuri dintre cei doi adulţi, ocazii cu care inculpatul striga tare, mai cu seamă cînd era sub influenţa băuturilor alcoolice.
Totodată, partea vătămată minoră a declarat că despre cele ce s-au întîmplat i-a spus mamei abia în seara în care a văzut-o foarte supărată pentru că aflase că inculpatul o înşela cu o altă colegă de serviciu, context în care mama le-a spus – ei şi surorii mai mari – că inculpatul se legase şi de cea mai bună prietenă a ei, că a pipăit-o, după care le-a întrebat dacă nu cumva s-a legat şi de ele şi atunci ea i-a mărturisit mamei cu “papi” a mîngîiat-o la păsărică, la “nuni” şi a vrut să îşi introducă şi penisul în ea, iar sora ei i-a spus şi ea mamei că inculpatul a încercat de trei ori să o sărute (filele 86-87).
În vederea clarificării aspectelor laturii penale, au fost audiaţi martorii propuşi de către acuză, precum şi cei ai părţilor: M.O. – sora părţii vătămate (fila 88), M.H. – mama părţii vătămate (filele 95-97), Brecter Andreea (filele 93-94), Nemes Imola (fila 98), Kedei Szilard (filele 120-121), Biro-Gabor Jeno (filele 122-123) şi Balo Ildiko (filele 124-125).
La dosarul cauzei, apărătorul inculpatului a depus şi acte vizînd situaţia materială a inculpatului (filele 5-11, 64-66), caracterizări de la locul său de muncă (filele 63, 99), de asemenea, s-a mai depus un referatul de evaluare cu referire la acesta (filele 45-51), copia certificatului de naştere al minorei, actele medicale vizînd situaţia stării de sănătate a mamei minorei relativ la incidentul din luna ianuarie-februarie 2011 (filele 43, 126-128); de asemenea, apărătorul inculpatul a depus şi în scris cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din viol în relaţii sexuale cu o minoră, precum şi practică judiciară în susţinerea solicitării sale (filele 128-173).
Avînd în vedere precizările părţii vătămate şi ale martorilor cu referire unele expresii folosite de aceştia şi care sunt în limba maghiară, s-a depus la dosar şi traducerile din limba maghiară a acestor expresii (filele 92, 102).
De asemenea, s-au depus la dosar şi acte medicale şi un raport de evaluare cu referire la starea părţii vătămate, ca urmare a consilierii acordate ei de către psihologii Organizaţei “Salvaţi Copii” Mureş care au asistat-o pe minoră pe parcursul procesului; totodată, s-au mai depus la dosar şi concluzii scrise (filele 60, 181).
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: – procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (filele 5-6); – plângerea părţii vătămate (fila 4); – planşele fotografice realizate în locuinţa părţilor (filele 13-20); – raport medico-legal de constatare cu referire la partea vătămată M.S.M. (fila 10); – raport medico-legal de constatare cu referire la inculpatul T.S.C. (filele 32-33); – studiu de caz realizat de psihologii din cadrul IPJ Mureş cu referire la partea vătămată şi momentul audierii ei în faza de urmărire penală (filele 22-23); – înscris emis de DGASPC Mureş (filele 24-25); – declaraţiile de învinuit/inculpat (filele 30-31, 36-40, 49-50); – judiciar al inculpatului (fila 45); – declaraţia de parte vătămată/civilă (filele 57-59); – declaraţiile de martori (filele 60-64); – procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 78).
Din analiza tuturor mijloacelor de probă, instanţa apreciază că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, chiar dacă acesta, deşi iniţial a recunoscut abuzul, ulterior a negat în totalitate faptul că ar fi exercitat actele de agresiune sexuală asupra victimei minore.
Astfel, deşi iniţial, în primele declaraţii, inculpatul a recunoscut existenţa actelor sexuale cu şi asupra părţii vătămate minore M.S.M., ulterior cu ocazia audierii sale din data de 20 aprilie 2011 şi apoi a prezentării materialului de urmărire penală, poziţie pe care a avut-o şi cu ocazia ascultării sale în faţa instanţei, acesta a declarat că nu a întreţinut relaţii sexuale cu minora, nu a abuzat-o din punct de vedere sexual în nici un mod, iar toate acuzaţiile care i se aduc sunt, de fapt, rezultatul răzbunării promise de mama fetei şi fosta sa concubină, pentru că inculpatul o înşelase pe M.H. cu o altă colegă de serviciu.
Instanţa reţine însă, că inculpatul şi partea vătămată M.S.M. se cunoşteau, întrucît locuiau în acelaşi apartament, încă din anul 2006, de cînd mama fetei – martora M.H. – intrase în relaţia de concubinaj cu inculpatul şi acesta se mutase cu martora şi cele două fete minore ale acesteia, respectiv partea vătămată M.S.M. şi M.O. – sora sa mai mare. Practic, cele patru persoane au locuit şi convieţuit împreună timp de aproximativ cinci ani de zile, ca o familie, comportîndu-se ca atare, aspect subliniat de toate părţile, inclusiv de martorii ascultaţi.
În acest context, însăşi minora a declarat că îl trata şi îl considera pe inculpat ca fiind tatăl ei, că relaţiile din familie erau armonioase, percepţie care s-a transpus şi asupra cunoscuţilor acestora relativ la aceste părţi; mai mult, minora chiar îi spunea inculpatului “papi” echivalentul din limba maghiară a lui “tati”; din acest punct de vedere, în prezenta cauză, nu se pune în discuţie împrejurarea necunoaşterii vîrstei minorei de către inculpat, respectiv că aceasta nu avea împliniţi 15 ani la momentul consumării actelor sexuale.
De asemenea, potrivit susţinerilor minorei, întărite de cele ale mamei şi ale surorii mai mari, rezultă că anterior momentului consumării ultimului act sexual, şi cu atît mai puţin la data consumării celui dintîi, respectiv în anul 2008 cînd minora avea 9 ani, părţii vătămate minore nu i se făcuse educaţie sexuală, în nici un fel, nici mama şi nici sora nu avuseseră cu ea discuţii pe această temă, iar în cadrul familiei, minora nu era lăsată să urmărească acele programe la televizor care ar fi putut să aibă scene cu conţinut explicit sexual şi nici în casă nu se găseau astfel de materiale – casete video, dvd-uri etc. cu conţinut sexual; practic, din acest punct de vedere, dezvoltarea şi cunoştinţele minorei erau în concordanţă cu vîrsta acesteia.
În atare context, în cursul anilor 2008 – 2010, în mai multe rînduri, pe cînd se afla doar el şi partea vătămată în locuinţă, inculpatul a abuzat-o sexual de minoră, dezbrăcând-o şi mângâind-o, sărutînd-o şi lingînd-o în zona organelor genitale, introducându-i apoi degetul în vagin şi chiar şi mînerul unui aparat de ras care vibra, încercînd să aibă şi un contact sexual normal cu partea vătămată, dar nefinalizat, acest fapt repetându-se de mai multe ori în perioada sus-amintită.
Astfel, primul episod al acestei infracţiuni s-a consumat în cursul anului 2008, pe cînd minora Mihaly Szidonia avea 9 ani, într-una din zilele în care se întorcea de la şcoală, fiind înspre primăvară; inculpatul a pus pe calculator un film porno, a chemat-o pe minoră să stea în braţele lui şi să se uite împreună cu el la film, după care a întrebat-o dacă nu vrea să facă şi ea cea văzut acolo. Cum partea vătămată nu a spus nimic, a luat-o în braţe şi a pus-o pe pat, i-a dat pantalonii şi chiloţii jos, şi a început să o mângâie în zona organelor genitale, spunînd-i ce “nuni” frumoasă are, după care i-a băgat şi vârful degetului mare în vagin şi chiar a încercat să îşi introducă penisul în vaginul fetiţei, dar cum a durut-o şi i-a cerut să o lase în pace, inculpatul s-a oprit, mai ales că cineva sunase şi la interfonul locuinţei situate la parterul unui bloc, astfel că i-a cerut minorei să se îmbrace şi să nu spună nimic despre cele petrecute; imediat, în apartament a intrat sora mai mare a părţii vătămate.
Această scenă s-a petrecut de încă cîteva ori, inculpatul acţionînd aproape în aceeaşi manieră, punînd-o pe minoră pe pat, cu un picior ridicat pe spătarul patului, mîngîind-o, sărutînd-o pe gură, pe corp şi lingînd-o în zona organului sexual, încercînd să o penetreze fie cu penisul, fie cu degetul, iar în cîteva rînduri şi cu mînerul unui aparat de ras cu baterii şi care vibra şi pe care i l-a şi introdus parţial minorei în vagin.
În tot acest timp fiecare dată, inculpatul nu a fost agresiv, nu a forţat-o fizic pe minoră, ba chiar îi lăuda “calităţile fizice”, dar de fiecare dată a acţionat în aceeaşi manieră, în zilele din cursul săptămînii, cînd erau doar ei doi acasă, respectiv cînd minora se întorcea de la şcoală, inculpatul punînd-o pe pat, dezbrăcînd-o şi dîndu-i telefonul mobil să se joace cu mobilul, în timp ce el o abuza sexual şi, potrivit susţinerilor minorei, într-o anumită dată, inculpatul chiar a şi ejaculat, fetiţa arătînd că “din puţa lui a ieşit un lichid alb”; în plus, inculpatul se oprea atunci cînd fetiţa spunea că o doare şi să o lase în pace sau cînd se ivea un anumit obstacol extern.
Ultimul act de acest gen s-a consumat spre sfîrşitul lunii februarie 2011, data fiind reţinută de minoră prin asocierea cu o sărbătoare organizată în cadrul bisericii reformate, inculpatul a încercat din nou să repete gesturile sale de nautră sexuală, s-a urcat peste minoră, dar aceasta s-a împotrivit şi l-a împins cu piciorul, zgîriindu-l cu catarama sandalei cu care era încălţată, astfel că inculpatul nu a insistat şi a lăsat-o în pace.
Aşadar, instanţa reţine că inculpatul T.S.C., profitînd de natura relaţiei sale cu victima, de vîrsta acesteia, precum şi de totala lipsă de educaţie sexuală, specifică vîrstei mici a minorei, a abuzat-o sexual, respectiv a obţinut satisfacţii sexuale prin folosirea sexului său şi acţionând asupra sexului minorei, evident, fără acordul ei.
În opinia instanţei, în speţă, nici nu se poate pune problema unui act sexual “consimţit”, tocmai pentru că victima în vârstă de 9 ani – o vîrstă fragedă – nu avea capacitatea de a înţelege ce i se întâmplă şi, pe cale de consecinţă, nici nu putea consimţi în mod valabil la un act sexual sau chiar un raport sexual de natura celor consumate, vîrsta acesteia fiind sub limita inferioară a celei la care se poate vorbi – din punct de vedere al legal – de o antrenarea a capacităţii reduse de exerciţiu, deci şi de discernămînt.
Este adevărat că inculpatul nu a exercitat acte de violenţă fizică sau psihică asupra minorei, ci a acţionat persuasiv şi folosindu-se de ascendentul pe care-l avea asupra minorei care îl considera ca fiind tatăl ei, de lipsa de informaţii în ceea ce priveşte viaţa sexuală, în general a minorei, dată fiind vîrsta ei la acel moment, chiar de naivitatea ei, iar explicaţia oferită de însăşi minoră, cum că aşa credea că fac taţii cu fetele lor, în contextul dat, este perfect plauzibilă.
Aceste aspecte au fost subliniate nu doar de raportul de evaluare psihologică a minorei realizat de psihologii DGASPC Mureş şi de studiul de caz întocmit de ofiţerul psiholog din cadrul IPJ Mureş care a asistat la audierea minorei (filele 21-25 din dosarul de urmărire penală), ci şi de raportul psihologic realizat de Centrul de consiliere pentru copilul abuzat, traficat, neglijat al Organizaţiei “Salvaţi Copiii” România (fila 60), precum şi de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lîngă Tribunalul Mureş (filele 54-51), potrivit cărora agresorul a utilizat capitalul de încredere deja format, seducţia şi şantajul, precum şi promisiunea unor favoruri ulterioare – a se vedea promisiunea că o va duce la călărie, manipulând vulnerabilitatea minorei, relaţia evoluând gradual în frecvenţă şi durată; de asemenea, s-a subliniat că relaţionarea de lungă durată între victimă şi agresor l-au făcut pe acesta din urmă un personaj credibil în materializarea intenţiilor sale, inclusiv în ceea ce priveşte solicitarea adresată victimei ca ceea ce se întîmpla să rămînă secretul lor.
În plus, datorită vârstei mici şi incapacităţii de interpretare simbolică a mesajelor cu caracter sexual, precum şi datorită capacităţii reduse de anticipare a acţiunilor agresorului, partea vătămată a trăit în mod autentic, real, la cote maxime trauma, ea prezentînd anxietate puternică ce se reflectă în vise cu caracter de pavor nocturn, iar din punct de vedere psihoemoţional şi social, se află pe un fond vulnerabil, declanşat de abuz.
Aceste aspecte au fost relatate nu doar de partea vătămată însăşi, ci şi de martorele ascultate, respectiv M.O. – sora părţii vătămatem M.H. – mama părţii vătămate, Balo Ildiko şi Brecter Andreea, persoane din anturajul minorei şi care i-au observat comportamentul ante şi post-factum, confirmînd astfel constatările specialiştilor menţionaţi mai sus.
Instanţa mai reţine că relatările minorei în cele două faze ale procesului – urmărire penală şi cercetare judecătorească, coroborate cu cele făcute în prezenţa psihologilor din cadrul DGASPC Mureş, din cadrul IPJ Mureş, precum şi al Centrului de consiliere pentru copilul abuzat, traficat, neglijat al Organizaţiei “Salvaţi Copiii” România, precum şi a consilierului de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lîngă Tribunalul Mureş, au fost fidele şi s-a confirmat veridicitatea lor, minora povestind întîmplarea legată de abuzurile sexuale de fiecare dată la fel, sens în care nu se pune problema ca aceasta să fi prezentat o variantă învăţată de la mama ei, aşa cum a susţinut inculpatul.
Chiar dacă poziţia inculpatului a fost oscilantă, în sensul că iniţial, în primele sale declaraţii, inclusiv în faţa procurorului şi în prezenţa avocatului desemnat din oficiu, precum şi a traducătorului autorizat, el a recunoscut abuzul sexual comis asupra minorei, relatînd conform celor relatate şi de minoră, iar ulterior, în ultimele declaraţii date la procuror, precum şi în faţa judecătorului inculpatul a negat orice acuzaţie, arătînd că în fapt, este vorba de o răzbunare a mamei minorei, instanţa reţine că ultimele sale susţineri nu se coroborează cu nici o altă probă.
Astfel, cum am arătat, minora a fost constantă în declaraţiile sale, povestind acelaşi lucru persoanelor cu care a intrat în contact, în diferitele stadii procesuale, iar afirmaţiile martorilor indirecţi şi modalitatea concretă de exercitare a agresiunii sexuale asupra părţii vătămate, în raport şi cu zona vizată şi lezată, toate acestea conduc spre concluzia că susţinerile inculpatului referitoare la faptul că nu a agresat-o sexual şi nici nu a forţat-o în nici un fel pe partea vătămată, nu pot fi luate în considerare, ele fiind înlăturate în mod evident de toate aceste depoziţii.
Martorii propuşi de inculpat şi ascultaţi sînt martori indirecţi care nu au avut legături cu victima minoră după momentul sesizării organelor de urmărire penală, deci nu au cunoştinţă despre cele petrecute între părţi, ci ei au fost martori în circumstanţiere care au relevat comportamentul inculpatului în societate, în familie – dar aceasta tot din relatările sale sau ale mamei părţii vătămate şi antefactum, felul în care acesta era perceput la locul de muncă, toate aceste aspecte fiind subliniate chiar şi de partea vătămată însăşi şi de rudele sale.
Relativ la acea excoriaţie de pe piciorul inculpatului şi care, potrivit susţinerilor victimei, ar fi fost rezultatul gestului său de împotrivire la acţiunea inculpatului din data de 18 sau 19 februarie 2011 cînd acesta a încercat din nou să o abuzeze sexual, iar potrivit susţinerilor inculpatului, s-ar fi datorat unui accident minor pe care l-ar fi avut la locul de muncă la sfîrşitul lunii februarie şi care s-ar fi vindecat în cca. 2-3 săptămîni, instanţa reţine că martorul propus de inculpat şi ascultat în faţa instanţei – numitul Kedei Szilard, nu confirmă susţinerile inculpatului, deoarece a declarat că incidentul a avut loc, într-adevăr, dar cu 4-5 luni înainte ca inculpatul să fie arestat (inculpatul fiind arestat la data de 30 martie 2011), probabil în cursul anului 2010, că inculpatul purta pantaloni lungi la acea dată şi care nu erau suflecaţi – aşa cum a susţinut inculpatul – dar şi că acesta s-a lovit undeva în zona picioarelor – între genunchi şi coapsă, fără a putea preciza exact locul, precum şi faptul că nu a văzut urmele acelei lovituri la picior. Nici martorul Biro-Gabor Jeno nu a putut da amănunte despre respectivul incident, el aflînd de la ceilalţi colegi cele petrecute. În plus, inculpatul a fost examinat la data de 30 martie 2011 de către IML Tg. Mureş, concluzionându-se că acesta prezintă la nivelul coapsei stângi o cicatrice violacee sidefie – veche, care s-a putut produce prin mecanismul de lovire directă cu corp dur cu margine ascuţită (posibil cataramă metalică de la încălţăminte tip sandală, pusă la dispoziţia medicilor legişti); s-a mai menţionat că această cicatrice poate să fie consecinţa unei leziuni de tip excoriativ, produsă în perioada toamna anului 2010; aşadar, rezultă că varianta părţii vătămate a fost confirmată inclusiv de actul medical mai-sus menţionat, precum şi de una din declaraţiile de recunoaştere a inculpatului, conform căreia, ultima dată cînd ar fi comis un act de abuz , ar fi fost în toamna anului 2010.
În acelaşi sens, nici susţinerea inculpatului că toate acuzaţiile sunt, de fapt, rezultatul răzbunării promise de mama fetei lui, în acea discuţie pe care au avut-o la locul de muncă, în momentul în care ea a aflat că el o înşela, nu sunt reale, deoarece expresia din limba maghiară pe care a folosit-o martora M.H. “elrendezlek” are un caracter general, nespecific şi nu poate fi un argument în susţinerea poziţiei procesuale a inculpatului.
Astfel, este de remarcat şi poziţia procesuală pe care inculpatul a avut-o pe parcursul prezentei cauze, de la recunoaşterea faptului întreţinerii de acte sexuale cu această minoră chiar de mai multe ori, la extrema cealaltă, pînă la negarea totală a existenţei oricăror relaţii sexuale cu partea vătămată.
Instanţa reţine şi că după respectiva ceartă pe care inculpatul şi mama minorei au avut-o, inculpatul nu s-a mai întors în locuinţa comună, ci doar telefonic a luat legătura cu martora M.H., iar într-o discuţie pe care a avut-o cu aceasta, ar fi afirmat că merge să se spînzure şi cînd aceasta i-a cerut să vină să îşi ia hainele din locuinţă, el ar fi afirmat că acolo unde merge, nu îi trebuie haine, că primeşte haine cu dungi.
De asemenea, chiar şi după ce s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi corupţie sexuală, inculpatului i s-a adus la cunoştinţă schimbarea de încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina sa şi a fost audiat faţă de aceste noi acuze, menţinând în totalitate cele declarate în calitate de făptuitor şi învinuit, ocazie cu care, fiind întrebat de conţinutul filmelor porno pe care le-a vizionat împreună cu minora, a declarat că acestea nu conţineau imagini privind raporturi sexuale normale, anale sau orale între parteneri de sex diferit, ci era vorba de imagini cu persoane de sex feminin, care-şi introduceau vibratoare în vagin. În acelaşi context, el a mai arătat că a părăsit locuinţa fostei sale concubine de cca. 2 săptămâni, iar ultima dată când s-a jucat cu minora şi a mângâiat-o în zona organelor genitale, introducându-i vârful degetului în vagin, a fost spre sfârşitul toamnei anului 2010, respectiv în luna octombrie sau noiembrie a anului 2010, fără a putea preciza exact data. De asemenea, a mai menţionat că nu a constrâns-o în nici un fel pe minoră pentru a-i permite să o mângâie, iar ulterior să-i introducă degetul în vagin şi o singură dată s-a întâmplat să se uite împreună la un film cu conţinut sexual explicit.
În ceea ce priveşte schimbarea de atitudine a inculpatului, în sensul susţinerii că recunoaşterea sa este rezultatul ameninţărilor şi agresiunilor fizice la care ar fi fost supus după identificarea sa, inculpatul nu a dovedit în nici un fel aceste afirmaţii. Astfel, instanţa reţine că inculpatul nu a sesizat în nici un fel organele de cercetare penală cu privire şi la o eventuală purtare abuzivă, nu a depus vreo plîngere în acest sens, împotriva persoanelor respective pe care, de altfel, nici nu le-a indicat, nu există acte medicale care să ateste eventuala prezenţă pe corpul său a urmelor de agresiune iar în privinţa declaraţiilor sale de recunoaştere, cel puţin una din ele este scrisă de inculpat în limba română – el arătînd că înţelege şi se exprimă bine în limba română împrejurare consemnată şi în procesul-verbal întocmit de poliţişti), doar că nu cunoaşte termenii de specialitate, iar restul declaraţiile au fost date în prezenţa unui traducător autorizat, respectiv a unui avocat desemnat din oficiu, semnate de aceştia.
Dată fiind declaraţia minorei şi a mamei sale, partea vătămată minoră M.S.M. a fost examinată medico-legal la IML Tg. Mureş, din raportul medico-legal de constatare a reieşind că este virgină din punct de vedere anatomic, dar şi că prezintă un himen complezent, elastic, care ar permite penetrarea cu un corp dur cilindric, cu diametrul de aprox. 1 – 1,5 cm, posibil deget sau alt corp dur cilindric, fără să se producă deflorarea. Din acest punct de vedere, actul medico-legal confirmă, practic susţinerile minorei referitoare la penetrarea sa cu degetul şi cu mînerul aparatului de ras care vibra, chiar şi încercarea de penetrare propriu-zisă cu penisul, în condiţiile în care ea a declarat că deşi inculpatul a încercat şi acest din urmă gest, s-a oprit atunci cînd i-a spus că o doare.
Totodată, împrejurarea că partea vătămată nu a spus imediat mamei sale despre ceea ce i s-a întîmplat, nu este consecinţa faptului că, implicit, a consimţit la acel act sexual, ci este vorba, aşa cum au relevat şi rapoartele psihologilor şi cum, de altfel, s-a pronunţat şi literatura de specialitate, de faptul că, datorită vîrstei fragede şi lipsei de informaţii relative la dezvoltarea fizică şi la viaţa sexuală, aceasta nici măcar nu a înţeles semnificaţia negativă a acţiunilor inculpatului, ci dimpotrivă, a crezut că “aşa fac taţii cu fetele lor”. Pe de altă parte raportul psihologic a mai relevat şi ataşamentul minorei faţă de inculpat, pe care îl considera drept tată, ceea ce confirmă aplicaţiunea teoriei ataşamentului faţă de agresor, respectiv a “sindromului Stockholm”, dar şi împrejurarea că deşi neconştientizată, lipsa modelului parental, în condiţiile divorţului părinţilor la o vîrstă fragedă, apropiată de cea la care mama a intrat apoi în relaţia de concubinaj cu inculpatul, a determinat-o să accepte gesturile şi acţiunile inculpatului ca pe ceva firesc, fiind vorba aici şi de sindromul “acomodării copiilor cu abuzul sexual”. Psihologii au mai relevat şi posibila teamă a minorei, după momentul la care a început să înţeleagă semnificaţia gesturilor inculpatului, de a spune mamei sau altcuiva despre ce i s-a întîmplat, respectiv să se conformeze cererii inculpatului de a păstra secretul iniţial, tocmai pentru că, credea ea, astfel va evita ca mamei ei să i se întîmple ceva rău, inclusiv să rupă relaţia cu inculpatul. Relevantă în acest sens, este şi declaraţia surorii mai mari – martora M.O. care, la rîndul său a fost supusă de către inculpatul unor gesturi cu tentă sexuală – respectivele cereri şi încercări ale inculpatului de a o săruta – nefinalizate datorită opoziţiei martorei, martora nespunîndu-i nimic mamei despre acestea, probabil tocmai din acelaşi motiv, pentru a nu strica relaţia mamei cu inculpatul – mai ales că acesta se purta frumos cu ele, fetele, martora considerînd că, poate datorită influenţei băuturilor alcoolice, inculpatul ar fi încercat să îi facă acele gesturi.
Semnalul şi care a fost factorul declanşator al dezvăluirii abuzului sexual, a fost destăinuirea mamei făcută celor două fiice din seara în care aceasta a aflat că inculpatul o înşela cu o altă femeie, precum şi mărturisirea prietenei sale – martora Brecter Andrea – care a relatat că în vara trecută, inculpatul încercase să o pipăie şi pe ea, punîndu-i mîna în zona intimă, culminînd cu întrebarea mamei adresată fetelor “dacă cu toată lumea a încercat, cu voi nu a încercat?” şi cu răspunsul surorii mai mari, în sensul arătat.
Din acest punct de vedere, comportamentul victimei se regăseşte pe deplin în tiparele sindromului “acomodării copiilor cu abuzul sexual”, cu toate etapele lui, astfel încît nu se poate vorbi de o simulare, nici de un comportament imoral, cu atît mai puţin de existenţa unui eventual consimţămînt din partea ei la acele cu caracter sexual. iho
Apărarea inculpatului de pe întreg parcursul procesului, s-a bazat pe buna reputaţie a sa şi a familiei acestuia în rîndul comunităţii din care fac parte cei din prezenta cauză, reputaţie care, cel puţin în opinia unor membrii ai comunităţii, ar face imposibilă pretarea inculpatului la un comportament de natura celui de care se face vorbire în cauză. Astfel, se explică afirmaţiile unor martori, în speţă ale colegilor inculpatului, ale familiei sale, favorabile inculpatului şi relevate şi de referatul de evaluare realizat de consilierii de probaţiune, potrivit căruia inculpatul a profitat de împrejurarea că era integrat din punct de vedere social, profesional şi chiar familial, el profitînd de această “aparenţă”, de acest statut, pentru a-şi secretiza astfel actele sale abuzive.
Buna reputaţie a inculpatului, cel puţin pînă la momentul formulării acuzelor de viol, nu poate fi pusă la îndoială şi rezultă din depoziţiile celor ascultaţi, din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lîngă Tribunalul Mureş, dar în nici un caz, nu reprezintă o dovadă a inexistenţei infracţiunilor de a căror comitere este acuzat inculpatul.
După comiterea faptei, partea vătămată a suferit traume psihice, motiv pentru minora a şi fost consiliată de către un psiholog. Din cuprinsul raportului psihologic a rezultat, în mod cert faptul că partea vătămată a suferit un abuz sexual, întrucît prezintă elemente specifice copiilor abuzaţi, inclusiv în ceea ce priveşte comportamentul de după abuz, era resimţindu-se stigmatizată social – chiar minora povestind în declaraţia dată în faţa judecătorului, reacţiile celorlalţi copii la aflarea veştii – iar din punct de vedere psihoemoţional şi social se află pe un fond vulnerabil declanşat de abuz. trăiri anxioase semnificative, autentice şi tendinţe de retragere, ceea ce infirmă ipoteza unui comportament simulat sau indus de adulţi. A mai reieşit că aceasta prezenta, la momentul evaluării imediate, simptomatologia unei reacţii acute de stres, în remisiune, ca urmare a unei experienţe copleşitoare implicând o ameninţare serioasă la securitatea şi integritatea proprie, precum şi a unei persoane semnificative.
Implicarea mamei, a surorii mai mari, dar şi a celorlalte persoane din anturajul său, în normalizarea comportamentului minorei a fost şi este esenţială, concluziile perioadei de terapie fiind pozitive; raportul amintit este relevant, atât sub aspectul impactului faptei asupra victimei, cât şi ca imagine a caracterului acesteia.
Aşadar, toate aceste probe administrate dovedesc, în mod cert că partea vătămată minoră, în nici un mod, nu a consimţit la actele sexuale cu inculpatul şi că postfactum, partea a prezentat un comportament specific victimei unui abuz sexual.
În opinia instanţei, toate acestea conturează cu certitudine concluzia că există probe cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de viol, că el este autorul faptei pe care deşi a negat-o în final, iniţial a recunoscut existenţa actelor sexuale precizînd doar că a fost consimţit. Este astfel exclusă posibilitatea ca victima să fi inventat – din diverse motive – agresiunile sexuale care fac obiectul acuzării, cu atât mai mult cu cât aceste fapte probatorii se coroborează cu concluziile medico-legale. De asemenea, este vădită intenţia directă inculpatului de a întreţine acele acte şi chiar raporturi sexuale cu victima, în condiţiile mai-sus arătate. În ceea ce priveşte consimţămîntul vicimei la întreţinerea acelui raport sexual, existenţa lui este exclusă tocmai de modul în care fapta s-a consumat, de consecinţele acesteia aşa cum au fost ele relevate de către probele administrate, nu numai cele fizice, ci mai ales de trauma post-agresiune pe care raportul psihologic a evidenţiat-o şi care este practic, imposibil de simulat, traumă inexistentă în cazul unui raport sexual consimţit cu o persoană matură din punct de vedere al fizic şi sexual.
Aşadar, în drept, fapta inculpatului T.S.C. care, în calitate de concubin al mamei părţii vătămate, a întreţinut în mod repetat, în perioada 2008 – februarie- martie 2011, acte sexuale cu minora M.S.M. în vârstă de 12 ani, minoră care se afla în grija, ocrotirea şi paza inculpatului, prin constrângerea acesteia şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice faptei reţinute în sarcina inculpatului T.S.C. din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracţiunea de relaţii sexuale cu o minoră prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, conform prevederilor art. 334 Cod procedură penală.
Din tot materialul probator administrat cauzei a reieşit fără putere de tăgadă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol în formă continuată, respectiv în cursul anilor 2008 – 2010 a mângâiat-o în repetate rânduri pe partea vătămată în zona organelor genitale, introducându-i degetul şi mânerul unui aparat de ras în vagin, unele acte materiale fiind săvârşite de inculpat la un scurt interval de timp între ele, ceea ce denotă o unică rezoluţie infracţională a inculpatului concretizată prin acţiunile sale asupra sexului părţii vătămate. În acest sens, prin Decizia nr. III din 23 mai 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat la infracţiunea de viol, se înţelegere orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex.
Pentru toate aceste considerente, instanţa, apreciind că adusă inculpatului este întemeiată, constată că, în drept, fapta inculpatului T.S.C. care, în calitate de concubin al mamei părţii vătămate, a întreţinut în mod repetat, în perioada 2008 – februarie-martie 2011, acte sexuale cu minora M.S.M. în vârstă de 9 ani iniţial şi apoi pînă la vîrsta de 12 ani, minoră care se afla în grija, ocrotirea şi paza inculpatului, prin constrângerea acesteia şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Fiind dovedită existenţa infracţiunii cît şi împrejurarea că inculpatul răspunde din punct de vedere penal, instanţa urmează a dispune tragerea la răspundere penală a acestuia.
La individualizarea pedepsei pe care o va aplica inculpatului, în condiţiile în care s-a stabilit pe bază de probe că acesta este autorul infracţinii pe care a comis-o cu vinovăţie, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal şi anume – gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol atît în forma consumată, cît şi a tentativei, dar şi extrinseci acesteia, cum sunt, în esenţă, numărul acţiunilor inculpatului asupra minorei, natura intenţiei sale şi manoperele folosite în realizarea rezultatului dorit şi urmărit, respectiv utilizarea capitalului de încredere deja format, seducţia şi şantajul, precum şi promisiunea unor favoruri ulterioare, manipulând astfel vulnerabilitatea minorei, relaţia evoluând gradual în frecvenţă şi durată; locul şi timpul comiterii activităţilor infracţionale, urmările cauzate, concretizate în lezarea unor drepturi fundamentale ale părţii vătămate – dreptul la integritate corporală şi la libertatea vieţii sexuale, dar şi dreptul la o dezvoltare normală, armonioasă în special a victimei sub toate aspectele, ţinînd cont de vîrsta fragedă a acesteia, de doar 9 ani la debutul actelor ilicite, toate acestea imprimând acţiunii sale un grad deosebit de ridicat de pericol social. Se remarcă, totodată, modul similar de comitere a faptelor, în ambele cazuri inculpatul profitînd de ignoranţa minorei în ceea ce priveşte comportamentul normal dintre un tată şi fiică, dar şi în ceea ce priveşte relaţiile şi viaţa sexuală, profitînd şi de încrederea totală a minorei în el – “credeam că aşa fac taţii cu fetele lor”, determinată de faptul că părţile nu doar că se cunoşteau, ci şi convieţuiau de aproape 5 ani, ca o familie, toate actele fiind comise în locuinţa lor comună, în timpul săptămînii, cînd erau doar ei doi acasă şi sub pretextul unui secret doar al lor.
De asemnenea, se va ţine cont şi de persoana inculpatului care nu s-a mai confruntat cu legea penală pînă la acea dată, de faptul că provine dintr-o familie cu un comportament corespunzător în societate, aşa cum a rezultat din cuprinsul actelor depuse la dosar: caracterizările făcute de colegii de muncă, martorii audiaţi în cauză, referatul de evaluare, aspecte care pot duce la concluzia că acesta, deşi a înţeles consecinţele negative ale conduitei sale antisociale, le-a acceptat, ba chiar le-a urmărit în mod repetat. Relevantă este şi atitudinea sa în raport de infracţiunea săvârşită, inculpatului iniţial declarînd că a întreţinut acele acte sexuale cu minora, iar ulterior negînd existenţa şi consecinţele activităţii sale infracţionale, după care a susţinut că, în speţă, ar fi vorba nu de viol, ci de un raport sexual cu o minoră, ceea ce ar presupune un consimţămînt valabil al acesteia.
În acest sens, trebuie să se ţină seama şi de poziţia procesuală a părţii vătămate care era la acel moment minoră sub 15 ani, fapt cunoscut de către inculpatul care locuia şi gospodărea cu minora, ba chiar se ocupa de creşterea şi îngijirea ei, victima fiind şi în prezent minoră şi care, în mod de necontestat, a suferit un prejudiciu de natură psihică şi care îi poate pune în pericol chiar dezvoltarea ulterioară sub toate aspectele: fizică, emoţională, comportamentală.
Sintetizând aceste elemente de individualizare, instanţa consideră că o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b,e Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin.1, alin. 2 lit. b, alin. 3 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal, va reprezenta un tratament penal just în contextul dat, realizându-se, totodată, şi scopul sancţiunii penale aşa cum este înserat în economia art. 52 Cod penal, fiind respectat şi principiul proporţionalităţii sancţiunii aplicate în raport cu gravitatea faptei penale.
Întrucât pedeapsa principală urmează a fi executată în regim de detenţie, inculpatul va fi privat, pe durata executării pedepsei principale, de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a, lit.b,e Cod penal în condiţiile prevăzute de art.71 Cod penal.
Conform prevederilor art. 88 Cod penal, va deduce din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului, de la data de 30 martie 2011 la zi şi va menţine starea de arest a acestuia, conform prevederilor art. 350 alin.1 Cod procedură penală, art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Totodată, va face aplicaţiunea dispoziţiilor art. 5 şi art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008 şi punctul 13 din Anexa la Legea 76/2008, dispunînd prelevarea de la inculpat de probe biologice şi-l va încunoştiinţa că respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, pe parcursul desfăşurării procesului penal, partea vătămată M.S.M. – prin reprezentantul său legal, mama M.H., a arătat în faţa instanţei de judecată, că se constituie parte civilă solicitînd obligarea inculpatului, la plata sumei de 10.000 lei daune morale, acţiune civilă fiind susţinută şi din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră.
În dovedirea pretenţiilor constînd în daunele morale, partea vătămată a depus actele medicale care confirmă consecinţele negative ale violului, respectiv existenţa traumei provocate de agresiunile sexuale repetate ale cărei victimă a fost partea vătămată, precum şi depoziţiile martorilor amintiţi.
Asupra daunelor morale solicitate, probatoriul administrat atestă îndeplinirea în mod cumulativ a tuturor elementelor răspunderii civile delictuale şi, în consecinţă, solicitarea părţii vătămate constituită parte civilă de obligare a inculpatului la plata daunelor morale este întemeiată. Nefiind prevăzut în legislaţia actuală un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, această operaţiune este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcţie atât de suferinţele psihice îndurate de parte – în cauza de faţă concretizate în prejudiciul fizic, psihic şi moral suportat, argumentat de trauma psihică şi chiar fizică la care a fost supusă prin acţiunea agresivă a inculpatului exercitată asupra unei minore aflate în plin proces de dezvoltare fizică şi psihică din perioada preadolescenţei – cât şi de faptul că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a părţii civile şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului în prezent major.
Raportat la cele două criterii, conform prevederilor art. 14 alin. 3 lit. b, alin. 5 Cod procedură penală, art.17 Cod procedură penală şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, cu referire la art. 998-999 Cod civil, va admite acţiunea civilă acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.H. – mama părţii vătămate şi din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră M.S.M. şi îl va obliga pe inculpatul T.S.C. să îi plătească părţii civile suma de 10.000 lei daune morale.
În baza art. 118 lit. b Cod procedură penală va dispune confiscarea specială a corpului delict – un aparat de ras “Gilette” avînd mînerul de culoare neagră, dotat cu acumulator şi sistem vibrator – în plicul nr. 1 – depus la camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrat în registrul special la poziţia nr. 8/2011.
Totodată, va dispune restituirea către partea vătămată a perechii de sandale -coletul plic nr. 2 – depus la camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrat în registrul special la poziţia nr. 8/2011.
În baza prevederilor art. 191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 850 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile avocaţilor din oficiu se vor avansa Baroului Mureş din fondul special al Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea de schimbare a încadrării juidice a faptei reţinute în sarcina inculpatului T.S.C. din infracţiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin.1, alin. 2 lit. b, alin. 3 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracţiunea de relaţii sexuale cu o minoră, în formă continuată prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal, conform prevederilor art. 334 Cod procedură penală.
Condamnă pe inculpatul T.S.C. (fiul lui Alexandru şi Ileana, născut la data de 14 decembrie 1971 în mun. Tg. Mureş, domiciliat în com. XXXXX judeţ Mureş, CNP XXXXXX C.I. seria MS nr. 357451, în prezent deţinut în Penitenciarul Tg. Mureş) la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b,e Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin.1, alin. 2 lit. b, alin. 3 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal.
Interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a, lit.b,e Cod penal.
Deduce din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului, de la data de 30 martie 2011 la zi şi menţine starea de arest a acestuia, conform prevederilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Face aplicaţiunea dispoziţiilor art. 5 şi art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008 şi punctul 13 din Anexa la Legea 76/2008, dispunînd prelevarea de la inculpat de probe biologice şi-l încunoştiinţează că respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.
Admite, conform prevederilor art. 17 Cod procedură penală şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.H. – mama părţii vătămate şi din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră M.S.M. prin reprezentantul său legal M.H. (cu domiciliul în Tg.Mureş, Al.Săvineşti, nr.11 ap.27, f.f.l. în Tg.Mureş, Al.Săvineşti nr.13 ap.6, jud.Mureş) şi obligă inculpatul să îi plătească acesteia suma de 10.000 lei daune morale.
Dispune confiscarea specială a corpului delict – un aparat deras “Gilette” avînd mînerul de culoare neagră, dotat cu acumulator şi sistem vibrator – în plicul nr. 1 – depus la camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrat în registrul special la poziţia nr. 8/2011.
Dispune restituirea către partea vătămată a perechii de sandale -coletul plic nr. 2 – depus la camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrat în registrul special la poziţia nr. 8/2011.
Obligă pe inculpat, la plata sumei de 850 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile avocaţilor din oficiu se vor avansa Baroului Mureş din fondul special al Ministerului Justiţiei.
Cu drept de apel în 10 zile de la pronunţare pentru M.H. reprezentantul legal al minorei M.S.M. şi de la comunicare pentru restul părţilor.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2011.
Preşedinte, Grefier,
I.L. A.B.
