DecizieLibertatea persoanei (infracţiuni privind)
În absenţa unui comportament abuziv al organului de control, faptele inculpaţilor de a îngrădi libertatea de mişcare a celor două părţi vătămate şi de a le împiedica pe acestea să acţioneze conform propriei lor voinţe, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 şi 2 Cod penal, în raport cu fiecare partea vătămată.(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., dec. nr. 7/A/22 ianuarie 2010)
Prin sentinţa penală nr. 53 din 28 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Năsăud s-a dispus în baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.proc.penală, achitarea inculpatului M. G. de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 şi 2 C.penal faţă de părţile vătămate I. P. şi C. O. I..
În baza disp.art. 1 1 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.proc.penală inculpatul M.G.a fost achitat şi de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 C.penal faţă de părţile vătămate I.P.şi C.O.I..
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat inculpatul M.G. pentru comiterea infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 C.penal faţă de partea vătămată I.P. la pedeapsa de 1.000 lei amendă
Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de ultraj prev. de art.239 alin.2 C.penal faţă de partea vătămată C.O.I. la pedeapsa de 1.500 lei amendă.
S-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt în concurs real prev. de art. 33 lit. a C.penal şi în consecinţă în baza dispoziţiilor art. 34 lit. c C.penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare de 1.500 lei amendă.
În baza dispoziţiilor art. 81 C.penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilindu-se în baza art. 82 C.penal un termen de încercare de un an.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C.penal.
În baza disp.art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.proc.penală a fost achitat inculpatul M.Ge. de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 şi 2 C.penal faţă de părţile vătămate I.P. şi C.O.I..
S-a admis în parte latura civilă a cauzei şi în consecinţă inculpatul M.G. a fost obligat să plătească părţii civile I.P. suma de 5 lei şi părţii civile C.O.I. suma de 1 leu cu titlul de daune morale.
Partea vătămată I.P.a fost obligată să plătească inculpatului M.Ge. suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Partea vătămată C.O.I. a fost obligată să plătească inculpatului M.Ge. suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Inculpatul M.G. a fost obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Părţile vătămate I.P. şi C.O.I. au fost obligate să plătească fiecare statului câte 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, urmând ca suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu în favoarea avocat D. A. să fie suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, solicitând admiterea acestuia în baza disp.art.379 pct.2 lit.a C.proc.penală, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi pronunţând o nouă hotărâre să se dispună: condamnarea inculpaţilor M.G.şi M.Ge. pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev.de art. 189 alin.1 şi 2 C.penal şi condamnarea inculpatului M.G.şi pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev.de art.239 alin.1 C.penal.
Prin decizia penală nr. 100/A/04.12.2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud apelul declarat a fost admis ca fondat în baza dispoziţiilor art. 379 pct.2 lit. a C.proc.penală, iar sentinţa penală nr.53/2008 a Judecătoriei Năsăud a fost desfiinţată în parte, în latura penală şi, rejudecând:
S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.G. din infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 şi 2 C.penal (1 infracţiune) şi ultraj prev. de art.239 al.1 şi 2 C.penal (1 infracţiune), cu aplic.art.33 lit.a C.penal, în două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal şi două infracţiuni de ultraj prev. de art.239 al.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.33 lit.a C.penal.
Inculpatul M.G. a fost condamnat la pedepsele de: 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b C.penal, în dauna părţii vătămate I. P.; 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b C.penal, în dauna părţii vătămate C.O.I.; 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.e C.penal, în dauna părţii vătămate I.P.şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.e C.penal, în dauna părţii vătămate C.O.I..
S-a constat că infracţiunile săvârşite sunt în concurs real, prev. de art.33 lit.a C.penal, iar în baza art.34 lit.b C.penal s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului.
S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a-b C.penal, fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a-b C.penal, fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-au pus în vedere inculpatului disp.art.83 C.penal.
S-au pus în vedere inculpatului disp.art.83 C.penal.
S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.Ge.din infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2C.penal (1 infracţiune) în două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal cu aplic.art.33 lit.b C.penal.
A fost condamnat inculpatul M. Ge. la pedepsele de: 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b C.penal, în dauna părţii vătămate I.P.şi 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b C.penal, în dauna părţii vătămate C.O.I..
S-a constatat că infracţiunile săvârşite sunt în concurs real, prev. de art.33 lit.a C.penal, iar în baza art.34 lit.b C.penal s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 3 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului.
S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani şi 3 luni.
A fost obligat inculpatul M.Ge.să plătească statului suma de 60 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare, la fond.
A fost obligat inculpatul M.G.să plătească statului suma de 210 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare, la fond, din care suma de 150 lei reprezintă onorariul avocaţial din oficiu în favoarea av.Domide Aurel.
S-a înlăturat dispoziţia privind obligarea părţilor vătămate la plata de cheltuieli judiciare şi cheltuieli de judecată, ca fiind neîntemeiată.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
S-a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată în apel de către inculpaţi ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această decizie Tribunalul a reţinut că probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că la data de 9.08.2007, în baza unui plan de acţiune comun între Garda Financiară, Direcţia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Inspectoratul de Politie al judeţului Bistriţa-Năsăud, părţile vătămate I.P.şi C.O.I. (ofiţeri de poliţie în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie-Serviciul de Investigare a Fraudelor) împreună cu martorii B. M., P. N., B. L. I., s-au deplasat în oraşul Năsăud la Brutăria şi Magazinul de desfacere aparţinând societăţii comerciale M. P.” S.R.L. Năsăud în vederea efectuării unui control pe linia întregii activităţi din domeniul panificaţiei.
Părţile vătămate şi celelalte persoane cu atribuţii de control au ajuns în faţa porţii care deserveşte locuinţa inculpaţilor şi a geamului magazinului de desfacere, după care martorul P.N. a purtat o discuţie cu vânzătoarea C. M. şi observând că magazinul nu este dotat cu casă de marcat i-a pus în vedere acesteia să prezinte la geam sertarul cu bani, dispunând numărarea acestora.
Inculpatul M. Ge., aflat în curtea locuinţei, auzind discuţiile purtate, a la poarta care deserveşte locuinţa inculpaţilor şi a explicat organelor de control că tatăl său nu este acasă, iar el nu are nicio atribuţie în cadrul societăţii, după care organele de control au pătruns în curtea locuinţei inculpaţilor şi apoi în brutărie, unde părţile vătămate şi celelalte persoane cu atribuţii de control, în lipsa inculpatului M.G., administratorul societăţii, au început activitatea de control.
Reprezentanţii Gărzii Financiare, faţă de lipsa casei de marcat au procedat la confiscarea sumei de 568 lei procedând şi la întocmirea unei note de constatare, iar părţile vătămate au găsit în magazinul de desfacere caiete, în care erau consemnate operaţiuni de vânzare-cumpărare a unor produse de panificaţie pe credit”.
Apoi reprezentanţii Gărzii Financiare şi cei ai Direcţiei Agricole au ieşit din brutărie în curtea locuinţei inculpaţilor, iar primii s-au aşezat la o masă situată lângă locuinţa inculpaţilor şi au început să redacteze un proces-verbal de contravenţie, interval de timp în care a apărut inculpatul M. G., precum şi martorul C. G., care a prezentat documentele contabile (în curtea locuinţei se mai aflau şi martora M. G. şi martora C. M., din brutărie, care privea pe geam).
Intre martorii B. M., P. N., B. L. I. şi inculpatul M.G. s-au purtat apoi discuţii pe marginea lipsei casei de marcat şi a sumelor confiscate, iar inculpatul a semnat procesul-verbal de contravenţie întocmit. Apoi, din brutărie, au apărut părţile vătămate cu caietele găsite în magazinul de desfacere, care i-au adus la cunoştinţă inculpatului că acele caiete vor fi ridicate, în acest scop întocmindu-se şi o notă de constatare, inculpatul M.G. solicitând ca acele caiete să fie numerotate şi să se consemneze câte file cuprind.
În timp ce caietele se numerotau, părţile vătămate au adus la cunoştinţa inculpatului faptul că urmează a se efectua cercetări penale pe marginea acelor caiete, deoarece inculpatul nu are voie să dea pâine pe cont”, afirmaţii care l-au nemulţumit pe inculpat, care, furios, înainte de a se termina de numerotat ultimul caiet, le-a luat pe cele existente de pe masă, a intrat cu ele în locuinţă, după care a închis uşa şi a spus că va da foc caietelor”.
La scurt timp, inculpatul M.G. a ieşit din casă şi a spus că a ars caietele şi astfel nu vor mai fi văzute de poliţie”, invitând organele de control să părăsească curtea.
În consecinţă, martorii B. M., P. N., B. L. I., s-au îndreptat spre poartă, primul ieşind martorul B. M., apoi P. N. şi ultimul martorul B. L., părţile vătămate intenţionând şi ele să iasă din curte, dar în acel moment poarta a fost închisă.
După ce părţile vătămate au rămas în curte, între acestea şi inculpatul M.G.au continuat discuţiile aprinse pe marginea acelor caiete, partea vătămată I.P. spunându-i inculpatului că,,a mai rămas un caiet”.
Inculpatul M.G.a cerut să-i fie dat şi acel caiet, iar în acest scop s-a îndreptat spre partea vătămată, a prins-o de mână şi a împins-o, astfel că partea vătămată I.P.i-a remis caietul părţii vătămate C.O.I.. Inculpatul M.G. s-a îndreptat spre această parte vătămată şi prin exercitarea unor acte de violenţă a reuşit în cele din urmă să intre în posesia caietului, după care părţile vătămate au ieşit în stradă şi au apelat la organele de poliţie.
Inculpatul M.G.a proferat cuvinte de ameninţare şi insulte la adresa părţilor vătămate (declaraţiile martorilor B. M., P. N.), iar inculpatul M.Ge. îl îndemna pe coinculpat să le agreseze pe părţile vătămate, iar în timp ce tatăl său exercita actele de violenţă amintite, s-a aşezat cu spatele către poartă, pentru a le împiedica pe acestea să părăsească curtea având caietul asupra lor şi deci pentru a facilita obţinerea de către coinculpat a posesiei caietului respectiv, în vederea obstrucţionării cercetărilor ce urmau a fi efectuate în cauză.
Chiar dacă în accepţiunea inculpaţilor şi a martorului B. L. I. faptul că o persoană a fost prinsă de mâini, creându-se leziuni ce necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale, nu este un act de violenţă, tribunalul a apreciat că o atare activitate (în contextul în care se urmărea de către inculpat obţinerea caietului şi nu era un gest amical), cauzatoare de suferinţe fizice şi psihice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, iar susţinerea inculpatului că certificatul medico-legal depus la dosar a fost obţinut fraudulos de către partea vătămată nu a fost dovedită.
Raportat la starea de fapt reţinută, în absenţa unui comportament abuziv al organelor de control, instanţa de apel a apreciat că în sarcina inculpaţilor, raportat la fiecare parte vătămată, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal, deoarece părţile vătămate au fost împiedicate a se mişca şi a acţiona conform propriei voinţe (au fost împiedicate să telefoneze şi să părăsească curtea), iar în sarcina inculpatului M.G. şi două infracţiuni de ultraj prev. de art.239 alin.1 şi 2 C.penal, în dauna aceloraşi părţi vătămate.
Susţinerea că poarta nu a fost închisă de inculpaţi nu este dovedită de probatoriul testimonial administrat în cauză, iar, pe de altă parte, chiar dacă poarta nu ar fi fost închisă de inculpaţi, faptul că inculpatul M.G. le-a împiedicat pe părţile vătămate să telefoneze şi să părăsească curtea-exercitând acte de violenţă pentru a nu le lăsa sa acţioneze astfel până la remiterea caietului, şi atitudinea coinculpatului, care, observând cele ce se petreceau, s-a postat cu spatele la poartă (atitudine ce nu este deloc întâmplătoare, tot pentru a împiedica ieşirea părţilor vătămate), denotă intenţia de a le lipsi de libertate pe părţile vătămate până la momentul obţinerii caietului respectiv şi aceasta indiferent de modalitatea de acces şi numărul locurilor de acces în curtea respectivă, atâta vreme cât poarta respectivă nu fusese închisă anterior, ci doar pe parcursul derulării incidentului, cu intenţia vădită de a opri părţile vătămate să iasă având caietul asupra lor, întrucât organele de control se îndreptaseră spre ieşirea respectivă.
Această stare de fapt a fost relevată succint de declaraţia martorului P. N., care a arătat că după ce am ieşit eu am observat că poarta se închide. Cred că poarta a fost închisă cu zăvor. Fac această afirmaţie pentru că în momentul în care s-a închis poarta eu am vrut să intru în curte dar nu am putut. Am făcut afirmaţia că s-a pus zăvor pentru că am auzit ceva sunând. Cred că cel care a închis poarta a fost inculpatul M.G. senior”.
Acelaşi martor mai declară că în momentul în care caietul se afla la partea vătămată C.O.I., inculpatul M.G. senior l-a prins pe acesta de mână, iar apoi l-a prins de gât, în aceste împrejurări partea vătămată remiţându-i caietul, la scurt timp părţile vătămate părăsind curtea. Martorul mai afirmă că în tot acest timp M.Ge. junior era lângă poartă şi îi spunea celuilalt inculpat,, dă în poliţist”, martorul atrăgându-i atenţia inculpatului M.G. senior că nu face bine ce face, referindu-se la faptul că închide poarta şi cere celălalt caiet.
Pentru aceste considerente în baza disp. art. 334 C.proc.penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.G. din infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal (1 infracţiune) şi ultraj prev. de art.239 alin.1 şi 2 C.penal (1 infracţiune) cu aplic.art.33 lit.a C.penal, în două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal şi două infracţiuni de ultraj prev. de art.239 alin.1 şi 2 C.penal cu aplic.art.33 lit.a C.penal, pentru care s-a dispus condamnarea la pedepsele de: 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b C.penal, în dauna părţii vătămate I. P., 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de l ipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b C.penal, în dauna părţii vătămate C. O. I., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infractiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.e C.penal, în dauna părtii vătămate I.P.şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.e C.penal, în dauna părţii vătămate C.O.I..
De asemenea, în baza disp.art.334 C.proc.penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.Ge. din infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal (1 infracţiune) în două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal cu aplic.art.33 lit.b C.penal, care a fost condamnat la pedepsele de: 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b C.penal, în dauna părţii vătămate I.P. şi 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 şi 2 C.penal, cu aplic.art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b C.penal, în dauna părţii vătămate C.O.I..
La individualizarea acestor pedepse s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.penal şi anume: gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care acestea au fost săvârşite, contribuţia inculpatului la desfăşurarea activităţii infracţionale, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, făcându-se în consecinţă aplicarea disp.art. 74 lit.a rap. la art.76 lit.b C.penal.
S-a constatat că infracţiunile săvârşite sunt în concurs real prev. de art.33 lit.a C.penal, iar în baza art.34 lit. b C.penal s-au contopit pedepsele stabilite fiecărui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, respectiv de 1 an şi 3 luni închisoare.
Văzând întrunite condiţiile prev. de art.81 C.penal şi apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate a fost suspendată condiţionat executarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, stabilindu-se conform art.82 C.penal un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, respectiv de 3 ani şi 3 luni, punându-li-se totodată în vedere inculpaţilor disp.art.83 C.penal.
S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a-b C.penal, fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor.
În baza disp.art.191 C.proc.penală, inculpatul M.Ge. a fost obligat să plătească statului suma de 60 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare, la fond.
În baza disp.art.193 C.proc.penală inculpatul M.G. a fost obligat să plătească statului suma de 210 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare, la fond, din care suma de 150 lei reprezintă onorariul avocaţial din oficiu în favoarea av. D. A. şi ca urmare a pronunţării soluţiei de condamnare a inculpaţilor a fost înlăturată dispoziţia privind obligarea părţilor vătămate la plata de cheltuieli judiciare şi cheltuieli de judecată ca fiind neîntemeiată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza disp.art.192 alin.2 C.proc.penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
În baza disp.art.193 C.proc.penală a fost respinsă cererea de cheltuieli de judecată formulată în apel de către inculpaţi ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii M.G. şi M. G., ambii criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică şi au solicitat casarea acestei soluţii şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună menţinerea hotărârii sentinţei nr. 53/28.03.2008 a judecătoriei Năsăud.
Procedând la soluţionarea recursului prin prisma motivelor invocate şi pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate.
Din actul de sesizare al instanţei rezultă că inculpatul M.G. a fost trimis în judecată pentru o singură infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev. şi ped. de art. 189 alin. 1 şi 2 C.penal şi o singură infracţiune de ultraj prev. şi ped. de art. 239 alin. 1 şi 2 C.penal, infracţiuni comise în concurs real potrivit art. 33 lit. a C.penal, părţi vătămate fiind I.P.şi C.O.I..
Prin acelaşi rechizitoriu a fost trimis în judecată şi inculpatul M.Ge. sub aspectul comiterii unei singure infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. şi ped. de art. 189 alin. 1 şi 2 C.penal, părti vătămate fiind tot I.P.şi C.O.I.
Totodată, faţă de acest din urmă inculpat s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de ultraj prev. şi ped. de art. 239 alin. 1 şi 2 C.penal cu motivarea că susnumitul nu a comis această infracţiune.
Prin decizia atacată, fiecare din inculpaţii menţionaţi a fost condamnat pentru câte 2 infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. şi ped. de art. 189 alin. 1 şi 2 C.penal fără ca instanţa de apel să pună în discuţie schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C.proc.penală sau să se fi solicitat de către parchet extinderea procesului penal cu privire la alte fapte potrivit art. 336 C.proc.penală.
Procedând în acest fel, instanţa de apel a pronunţat o decizie cu încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor dat fiind faptul că, potrivit art. 334 C.proc.penală, dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.
De asemenea, potrivit art. 317 C. proc. penală judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare al instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea”. Or, în speţa de faţă nu a operat nicio extindere a procesului penal pentru alte fapte şi nici nu s-a discutat vreo schimbare de încadrare juridică, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 334 C. proc. penală.
Din perspectiva textului de lege menţionat, nici modalitatea de abordare a cererii parchetului,de schimbare a încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de ultraj în două infracţiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 şi 2 C.penal faţă de inculpatul M. G., nu realizează exigenţele dispoziţiilor legale menţionate. Practic, doar simpla solicitare a inculpaţilor de a se respinge apelul declarat de parchet (în condiţiile în care abia cu ocazia dezbaterilor în fond s-a solicitat schimbarea încadrării juridicie), fără ca inculpatului M.G. să i se pună în vedere drepturile conferite de art. 334 C.proc.penală, conduc Curtea la concluzia că s-a realizat o aplicare formală a dispoziţiilor legale menţionate deoarece nu s-a asigurat o apărare efectivă susnumitului inculpat.
În final, procedeul instanţei de apel, de a condamna pe inculpaţi şi pentru alte infracţiuni decât cele reţinute în sarcina lor prin dispozitivul rechizitoriului, în lipsa punerii în discuţie a schimbării de încadrare juridică, nu este permis nici din perspectiva CEDO. Aceasta, deoarece se încalcă dreptul inculpaţilor la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 3 lit. a din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi dreptul lor la apărare fată de noile acuzaţii, drept garantat prin acelaşi text al convenţiei dar şi de dispoziţiile art. 6 alin. 3 Cod procedură penală care statuează că organele judiciare au obligaţia să-l încunoştinţeze de îndată şi mai înainte de a-l audia pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării”.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală s-a admis recursul declarat de inculpaţii M.G.şi M.Ge. împotriva deciziei penale nr. 100/A/04.12.2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, iar decizia atacată s-a casat în întregime, dispunându-se trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Primind cauza spre rejudecarea apelului, la termenul de judecată din data de 4.12.2009 instanţa de apel a pus în discuţia părţilor, din oficiu, schimbarea încadrărilor juridice date faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de acuzare, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.G. dintr-o infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev.de art. 189 alin.1 şi 2 Cod penal în două infracţiuni cu această încadrare juridică, comise în dauna părţilor vătămate I.P. şi C.O.I. şi dintr-o infracţiune de ultraj, prev.de art. 239 alin.1 şi 2 Cod penal în două astfel de infracţiuni, comise în dauna celor doi lucrători de poliţie, iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M. G., dintr-o infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art.189 alin.1 şi 2 Cod penal, în două infracţiuni cu aceeaşi încadrare juridică, comise în dauna celor două părţi vătămate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor cuprinse în apelul parchetului şi examinând, potrivit disp.art. 371 alin.2 Cod procedură penală întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul constată că hotărârea primei instanţe se impune a fi reformată, apelul fiind fondat, pentru considerentele ce se vor prezenta în cele ce urmează.
Din analiza elementelor probatorii administrate în cauză rezultă cu evidenţă faptul că starea de fapt reţinută prin decizia penală nr.100/A/2008 a acestei instanţe în primul ciclu procesual corespunde realităţii.
În concret, probatoriul administrat în cauză relevă că, la data de 9.08.2007, în baza unui plan de acţiune comun, organele de control ale Gărzii Financiare Bistriţa-Năsăud (martorii B. M. şi P. N.), ale Direcţiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală Bistriţa-Năsăud (martorul B.L.I.) şi ale Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud (părţile vătămate I.P. şi C.O.I., ofiţeri de poliţie în cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor) s-au deplasat la sediul SC M. SRL Năsăud, în vederea efectuării unui control complex, pe linia activităţii în domeniul panificaţiei; că ajungând la sediul firmei martorul P.N. a purtat o discuţie cu vânzătoarea C.M. şi sesizând că magazinul nu este dotat cu casă de marcat fiscală a solicitat numărarea banilor rezultaţi din vânzarea produselor de panificaţie; că inculpatul M. Ge., aflat în curtea locuinţei a explicat organelor de control că tatăl său – administratorul societăţii – nu este acasă, iar el nu are nicio atribuţie în cadrul firmei şi că, după aceste discuţii, reprezentanţii organelor de control au pătruns în curtea locuinţei inculpaţilor şi apoi în brutărie, unde au început activitatea de control, comisarii Gărzii Financiare procedând la confiscarea sumei de 568 lei rezultaţi din vânzare şi neevidenţiaţi prin bonuri fiscale, împrejurare consemnată în nota de constatare întocmită, interval de timp în care ofiţerii de poliţie au găsit, în magazinul de desfacere, mai multe caiete în care erau evidenţiate operaţiuni de vânzare a unor produse de panificaţie, pe credit.
Probaţiunea a mai evidenţiat faptul că, în continuare, comisarii Gărzii Financiare şi reprezentantul Direcţiei Agricole au ieşit din brutărie în curtea locuinţei inculpaţilor, s-au aşezat la o masă de pe terasă şi au început să redacteze un proces-verbal de contravenţie, timp în care, la faţa locului au apărut inculpaţii M.G.- anunţat despre control de fiul său – şi martorul C.G., care a adus documentele contabile ale firmei, inculpatul purtând discuţii cu organele de control pe tema casei de marcat fiscale şi a sumei de bani supusă confiscării, semnând procesul-verbal de contravenţie. Imediat după aceea, din bucătărie au ieşit cei doi lucrători de poliţie care au adus la cunoştinţa inculpatului faptul că vor proceda la ridicarea caietelor găsite în incinta magazinului de desfacere, în vederea efectuării de verificări, sens în care s-a întocmit şi o notă de constatare, motiv pentru care inculpatul a solicitat să se numeroteze filele caietelor în discuţie, împrejurare ce urma a fi consemnată în nota de constatare.
În timp ce se proceda la numerotarea filelor caietelor reţinute, părţile vătămate au adus la cunoştinţa inculpatului faptul că urmează a se efectua cercetări penale întrucât vânzarea pe cont” este interzisă. Aceste afirmaţii l-au înfuriat pe inculpatul M.G., motiv pentru care, înainte de a se finaliza numerotarea filelor ultimului caiet, a luat cele 9 caiete numerotate, a pătruns în locuinţă, a încuiat uşa şi a afirmat că va da foc caietelor.
La scurt timp după aceea, inculpatul a ieşit din casă, a spus că a ars caietele astfel că nu vor mai fi văzute de poliţie” şi a cerut organelor de control să părăsească curtea. Ca urmare, martorii B. M., P. N., B. L. I., s-au îndreptat spre poartă, ieşind din curte în această ordine, fiind urmaţi de cei doi ofiţeri de poliţie, care au intenţionat să facă acelaşi lucru însă au fost împiedicaţi să părăsească imobilul întrucât inculpatul M.Ge. a închis poarta.
Inculpatul M.G. le-a cerut imperativ părţilor vătămate să îi remită şi cel de-al zecelea caiet ridicat, aflat asupra acestora, iar la refuzul poliţiştilor de a da curs solicitării sale, inculpatul a proferat ameninţări (vă sparg capul cu toporul”) la adresa acestora şi le-a adresat expresii insultătoare (haimanalelor”, etc), după care, în scopul de a-şi însuşi caietul aflat asupra părţilor vătămate, l-a prins de mână pe I.P. şi l-a împins, iar apoi, sesizând că acesta a remis caietul colegului său, s-a îndreptat spre partea vătămată C.O.I. pe care a prins-o de gât cu mâinile, proferând ameninţări cu moartea la adresa poliţiştilor.
În tot acest timp, inculpatul M.Ge. îl îndemna pe tatăl său să agreseze pe părţile vătămate, aşezându-se cu spatele la poartă, pentru a le împiedica pe acestea să părăsească curtea şi deci pentru a facilita obţinerea caietului de la poliţişti.
În cele din urmă, în timp ce inculpatul M.Ge. bloca poarta, împiedicând astfel părţile vătămate să iasă din curte, inculpatul M.G. a reuşit să smulgă de la partea vătămată C.O.I. ultimul caiet după care inculpaţii au pătruns în locuinţă, dând astfel posibilitatea părţilor vătămate să părăsească imobilul.
Starea de fapt astfel reţinută este dovedită prin declaraţiile constante ale ofiţerilor de poliţie – părţi vătămate, care se coroborează cu cele ale celorlalţi reprezentanţi ai organelor de control, martorii B. M., P. N., B. L. I.,, care au relevat conduita agresivă, fizică şi verbală, adoptată de inculpatul M.G., faptul că ambii inculpaţi au închis cu cele două zăvoare, poarta de acces în curte, împiedicând părţile vătămate să părăsească imobilul, dar şi cu actul medico-legal emis părţii vătămate C.O.I. din care rezultă că acesta a suferit leziuni corporale traumatice ce au necesitat o zi de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni ce s-au putut produce prin comprimare cu degetele şi care pot data din 9.08.2007.
Deşi inculpaţii au negat săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor este de observat totuşi că, în declaraţia dată instanţei de fond, inculpatul M.G.a recunoscut că i-a împiedicat pe ofiţerii de poliţie să apeleze la poliţia locală, lovindu-i, pe rând, cu palma, peste mâinile în care părţile vătămate ţineau telefoanele, gest ce depăşeşte limitele unei conduite normale
Depoziţiile date în apărare, de martorii C.I.M. şi de M.G. trebuie înlăturate în bună măsură, acestea fiind subiective – dată fiind calitatea celor audiaţi, de angajată a inculpatului M.G.şi respectiv fiică a acestuia – şi date cu scopul evident de a-i exonera de răspundere pe cei doi inculpaţi.
Cu toate acestea, cele două declaraţii conţin elemente de detaliu, oferite involuntar de către martore, care vin să întregească ansamblul de probe în acuzare.
Astfel, în ciuda faptului că inculpaţii au negat faptul că ar fi închis poarta auto de acces în curte (poarta fiind încuiată în permanenţă), susţinând chiar că aceasta a rămas întredeschisă cu un lat de palmă”, din depoziţiile martorelor rezultă că pentru ca lucrătorii de poliţie să iasă în curte, inculpatul M.G. le-a deschis poarta.
În concret, în declaraţiile date la scurt timp de la incident, în cursul urmăririi penale, martora C.I.M. a relatat l-am văzut pe M.G. deschizând zăvorul acestei porţi şi permiţând celor doi ieşirea din curte” (f.33), iar martora M.G. a precizat: această portiţă este încuiată de mai mulţi ani, iar accesul în curte se face pe poarta de acces auto, care este încuiată doar cu un zăvor. Fratele meu le-a deschis poarta, iar aceştia au părăsit imobilul”.
Aceste precizări concordă cu declaraţiile părţilor vătămate şi ale celor 3 martori aflaţi în control, din care rezultă că, la sosirea organelor de control poarta era deschisă, poziţie în care a rămas până la ieşirea celor trei martori din curte, după care a fost închisă de inculpaţi până când aceştia au reuşit să-şi însuşească şi ultimul caiet aflat asupra poliţistului, iar apoi, inculpatul M.Ge. a deschis din nou poarta, permiţând astfel părţilor vătămate să părăsească imobilul.
Pe de altă parte, niciuna din probele administrate în apărare, nu relevă existenţa vreunui comportament abuziv din partea organelor de control care să justifice o reacţie, chiar disproporţionată, din partea inculpaţilor.
În contextul analizei probelor testimoniale sunt de făcut câteva remarci cu privire la depoziţia martorului B.L.I.
Deşi iniţial martorul mai sus menţionat a făcut declaraţii complete cu privire la incidentul la care a asistat, relevând contribuţia fiecărui inculpat la producerea evenimentului, declaraţia sa coroborându-se perfect cu depoziţiile părţilor vătămate şi ale celorlalţi martori, ulterior, respectiv în cursul cercetărilor judecătoreşti, acesta a avut o poziţie oscilantă. Cu toate că martorul a explicat unele neconcordanţe cu declaraţiile celorlalţi martori prin trecerea unei perioade mai lungi de timp de la producerea evenimentului, schimbarea sa de poziţie în privinţa violenţelor exercitate de inculpatul M.G. asupra părţilor vătămate şi ambiguitatea exprimărilor sale în instanţă denotă o serioasă tentă părtinitoare, profitabilă inculpaţilor, motiv pentru care instanţa de apel a făcut abstracţie de aceste părţi din depoziţia celui în cauză, dând eficienţă declaraţiei date în cursul urmăririi penale şi celei date în faza cercetărilor judecătoreşti, doar în măsura în care aceasta din urmă se coroborează cu celelalte probe.
Raportat la starea de fapt reţinută, în absenţa unui comportament abuziv al organului de control, tribunalul apreciază că faptele inculpaţilor, de a îngrădi libertatea de mişcare a celor două părţi vătămate şi de a le împiedica pe acestea să acţioneze conform propriei lor voinţe, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 şi 2 Cod penal, în raport cu fiecare partea vătămată.
Deşi această acţiune a inculpaţilor a durat relativ puţin (doar 5-10 minute) faptele lor întrunesc criteriile legale ale textului de incriminare deoarece, atât în doctrină cât şi în practica judiciară s-a statuat că, dacă persoana vătămată trebuie să îndeplinească un anumit act şi nu l-a putut îndeplini datorită împrejurării că a fost lipsit de libertate, fapta constituie infracţiune chiar dacă această lipsire de libertate a durat extrem de puţin.
Pe de altă parte, faptele inculpatului M. G., de a profera ameninţări şi de a exercita violenţe asupra părţilor vătămate care îndeplineau o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi care se aflau în exerciţiul funcţiunii, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de ultraj, prev. de art.239 alin.1 şi 2 Cod penal.
Sub aspectul încadrărilor juridice ale faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor dar şi al vinovăţiei inculpaţilor se impun câteva precizări.
Cu toate că, prin hotărârea instanţei de fond inculpatul M.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj, acesta nu a atacat hotărârea, acceptând verdictul primei instanţe atât în ceea ce priveşte existenţa infracţiunilor de ultraj cât şi a vinovăţiei sale, deşi, atât la fond cât şi în apel s-a declarat nevinovat.
Dincolo de probele de vinovăţie administrate în cauză, în acelaşi sens pledează şi conduita adoptată de inculpat în cursul judecării apelului, când s-a manifestat ireverenţios, impunându-se evacuarea sa din sala de judecată, pentru ca apoi să refuze să reintre la dispoziţia instanţei, clamând vehement existenţa unui adevărat complot” împotriva sa, pus la cale de organele de control.
Pe de altă parte, deşi în recursul inculpaţilor s-a invocat faptul că infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal nu există, Curtea a apreciat că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, casând decizia tribunalului pentru alte motive, ce vizează schimbarea încadrărilor juridice date faptelor deduse judecăţii.
Pentru toate aceste considerente, procedând la rejudecarea apelului parchetului, în baza disp. art. 379 pct.2 lit.”a” Cod procedură penală, tribunalul va dispune admiterea acestuia, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate, în latura penală şi rejudecând în aceste limite, în baza disp.art. 334 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrărilor juridice date faptelor pentru care inculpatul M.G. a fost trimis în judecată, din infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.1 şi 2 Cod penal (o faptă) şi ultraj, prev.de art. 239 alin.1 şi 2 Cod penal (o faptă) în două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal şi două infracţiuni de ultraj.
Pe de altă parte, în baza aceluiaşi text legal se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.G., din infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.1 şi 2 Cod penal (o faptă) în două infracţiuni cu aceeaşi încadrare juridică, în raport de cele două părţi vătămate.
În baza textelor legale mai sus menţionate dar făcând şi aplicarea dispoziţiilor art.72 Cod penal, referitoare la criteriile generale de individualizare ale pedepselor (gradul de pericol social al faptelor comise, condiţiile în care acestea au fost săvârşite) dar şi persoana inculpaţilor, care nu au antecedente penale, făcându-se în consecinţă aplicarea disp.art.74 lit.”a” Cod penal, art.76 lit.”b” şi e” Cod penal se va dispune condamnarea inculpatului M.G. la două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, la 2 luni şi respectiv 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj împotriva celor 2 părţi vătămate, fapta comisă în dauna părţii vătămate C.O.I. având un grad sporit de pericol social.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.Ge. se va dispune condamnarea sa la două pedepse de câte 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.
Se va constata că inculpaţii au comis faptele în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev.de art.33 lit.”a” Cod penal, iar în baza disp.art. 34 lit.”b” Cod penal se va dispune contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare inculpatul M.G. şi 1 an şi 3 luni închisoare inculpatul M.G.
Constatând că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal şi apreciind că scopul pedepselor aplicate poate fi atins şi fără executarea acestora, tribunalul va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor, stabilind, potrivit disp. art. 82 Cod penal, termene de încercare de 3 ani şi 6 luni (pentru inculpatul M.G.) şi respectiv 3 ani şi 3 luni (pentru inculpatul M.Ge.), punându-se totodată în vedere inculpaţilor dispoziţiile art.83 Cod penal.
În cauză se va face aplicarea disp.art.71 şi 64 lit.”a” şi b” Cod penal, apreciindu-se că, în raport de gravitatea faptelor comise, se impune restrângerea drepturilor electorale în întregul lor faţă de ambii inculpaţi.
Pe de altă parte, având în vedere faptul că în cauză s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instanţa va dispune, potrivit dispoziţiilor art.71 alin.5 Cod penal, suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, faţă de cei doi inculpaţi.
Dată fiind soluţia preconizată, în baza disp. art. 191 Cod procedură penală se va dispune obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, la fond, în sumă de 210 lei – inculpatul M.G. (din care suma de 150 lei cu titlul de onorariu în favoarea av. D.A.) respectiv 60 lei – inculpatul M.Ge., în mod corelativ înlăturându-se dispoziţia referitoare la obligarea părţilor vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat şi a cheltuielilor de judecată.
Potrivit disp.art. 371 alin.2 Cod procedură penală tribunalul a examinat întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, constatând însă că nu există şi alte temeiuri pentru desfiinţarea hotărârii atacate.
În consecinţă, celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate vor fi menţinute.
