Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.161/CM
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier – – –
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul – reclamant, domiciliat în T,-, – Sc.A,.11, județul T, împotriva sentinței civile nr.1997/07.11.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtăPRIN LICHIDATOR SP ” & ASOCIAȚII”, cu sediul în B, str. – Nord,.2. parter,.3, județul B, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata – pârâtă PRIN LICHIDATOR SP ” & ASOCIAȚII” B, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 8/12.02.2008, lipsind recurentul – reclamant.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru.
Apărătorul intimatei – pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat, acte de depus în cauză.
Curtea, luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau acte de depus în cauză, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei – pârâte, având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Precizează reprezentantul intimatei – pârâte că adresa prin care contestatorul era anunțat că i se va desface contractul de muncă, fiind un act administrativ, nu poate fi considerată drept o decizie de desfacere a contractului de muncă. În conformitate cu disp.art. 65 Codul muncii concedierea se produce datorită unor motive neimputabile salariatului, căruia i se acordă un preaviz de minim 15 zile. Consideră că această comunicare nu poate fi contestată pe linia dreptului muncii ci pe calea contenciosului – administrativ.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la Tribunalul Tulcea contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata T prin lichidator ” & Asociații B anularea deciziei de concediere ca netemeinică și nelegală, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi salariale de care a fost lipsit pe perioada concedierii, reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii actului de concediere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că În motivare, contestatorul a arătat că, decizia de concediere este lovită de nulitate absolută întrucât conținutul acesteia nu este conform cu prevederile din Codul muncii.
Decizia de concediere este nelegală, întrucât angajatorul a ignorat faptul că, contestatorul este printre reprezentanții aleși în organele de conducere ale Sindicatului Liber al T, având funcția de cenzor, conform sentinței civile nr.844 din 29.02.1996, irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr.1187/1976.
Decizia de concediere, astfel cum a fost emisă de către angajator, este nelegală, întrucât la data expirării termenului de preaviz acordat de către angajator, contestatorul se afla în concediu medical, fapt atestat cu certificat de concediu medical, împrejurare despre care angajatorul a luat cunoștință în timp util pentru a-și putea, eventual, modifica decizia;
Angajatorul T – prin lichidatorul SP ” & Asociații” B, fiind sub procedura legii nr.85/2006, privind insolvența comercială, în conformitate cu atribuțiile prevăzute la art.25, pct.k”, ar fi trebuit, în primul rând, să sesizeze, în Raportul lunar, judecătorului sindic problema “desființării locului de muncă” al contestatorului.
Deși angajatorul arată că beneficiază de dreptul la un preaviz de 20 de zile lucrătoare și”, de o compensație în valoare de un salariu de bază net lunar, totuși sumele cuvenite nu i-au fost achitate, contestatorul nesemnând vreun stat de plată și neprimind nici în contul bancar personal, indicat angajatorului, suma de bani corespunzătoare preavizului și compensației.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1997/7 noiembrie 2007 Tribunalul Tulceaa respins acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata, prin lichidator SP, &.L
A obligat contestatorul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin contestație contestatorul a precizat că înțelege să conteste decizia de concediere emisă de intimată și comunicată prin scrisoarea recomandată nr.5417/16.08.2007.
În ședința din data de 7 nov.2007, intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației.
Analizând contestația prin prisma excepției invocate, instanța va reține următoarele:
Așa după cum a precizat contestatorul și prin contestație, dar și în ședința din data de 7 nov.2007, actul pe care înțelege să îl conteste este cel comunicat prin scrisoarea recomandată nr.5417/16.08.2007.
Analizând actele dosarului, instanța constată că actul contestat este de fapt notificarea emisă de intimată, prin care contestatorul este notificat că, începând cu data de 13.08.2007 se află în preaviz de 20 zile lucrătoare, urmare a desființării locului de muncă, urmând ca la expirarea preavizului să îi înceteze contractul individual de muncă, conform art.65 din muncii.
Prin notificarea mai sus precizată, intimata nu a dispus concedierea propriu zisă a contestatorului prin decizia scrisă, ci doar l-a notificat cu privire la aceea că se află în perioada de preaviz, urmând ca la finalizarea acesteia să îi înceteze contractul de muncă.
Potrivit legislației m uncii, atunci când se dispune concedierea salariatului, angajatorul are obligația să emită o decizie scrisă în acest sens sau o dispoziție, care trebuie să conțină în mod obligatoriu, după caz, elementele prevăzute la art.74 sau 268 alin.2 din muncii, acesta fiind singurul act prin care se poate dispune concedierea care își produce efectele de la data comunicării ei salariatului și care poate fi analizat de instanță spre a se putea stabili legalitatea și temeinicia sa, în termenul prevăzut de lege.
Așa fiind, instanța urmează a constata că nu prin notificarea contestată i-a fost desfăcut contractul de muncă contestatorului.
De altfel, în ședința din data de 7 nov.2007, intimata a depus la dosar actul care a dispus cu privire la concedierea contestatorului, respectiv decizia nr.172/10.09.2007 și pe care contestatorul a precizat dealtfel în aceeași ședință că a și contestat-o, contestație ce face obiectul unei alte cauze.
În aceste condiții, instanța urmează a admite excepția inadmisibilității, respingând acțiunea ca inadmisibilă.
Având în vedere că în cauză, intimata a efectuat cheltuieli de judecată, conform ordinului de plată din 24 oct.2007 și față de prevederile art.274 proc.civ. urmează a obliga contestatorul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea primei instanțe este motivată contradictoriu în raport cu actele aflate la dosar, fără să se observe succesiunea acestora în timp și faptul că a arătat că litigiul privește neacordarea drepturilor salariale de preavizare.
Lichidatorul nu a probat împrejurarea că i-a acordat drepturile salariale corespunzătoare preavizului.
Instanța nu a motivat pentru ce a respins cererea de conexare cu contestația formulată ulterior împotriva deciziei nr.172/10.09.2007.
Instanța nu a analizat fondul contestației insistând nelegal pe elementele de nuanță de exprimare, deși probele demonstrau că ne aflăm într-un conflict de drepturi salariale neacordate.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Prin cererea formulată la instanța de fond contestatorul a arătat în mod clar că solicită anularea deciziei de concediere comunicată prin scrisoarea recomandată nr. 5417/16.08.2007, obligarea intimatei la reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale de care a fost lipsit pe perioada concedierii cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, contestatorul nu și-a modificat obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea formulată acesta nu a solicitat obligarea pârâtei la plata preavizului.
Prin urmare, prima instanță, respectând principiul disponibilității care guvernează procesul civil, s-a pronunțat în limitele sesizării, arătând în mod clar considerentele pe care și-a întemeiat soluția. Contestatorul a fost în eroare și a crezut că decizia comunicată prin scrisoarea recomandată nr. 5417/16.08.2007 este o decizie de concediere, în realitate era o adresă de preaviz.
Intimata a depus la dosarul de fond actul prin care s-a dispus cu privire la concedierea contestatorului, respectiv decizia nr.172/10.09.2007, pe care contestatorul a contestat-o și care face obiectul unui alt dosar.
În mod corect prima instanță a respins cererea de conexare a celor două dosare, având în vedere faptul că acestea aveau un obiect diferit, precum și stadiul procesual diferit al acestora.
Având în vedere dispozițiile art. 268 al.5 Codul muncii potrivit cărora:” decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente.”, precum și faptul că recurentul contestator a formulat din eroare contestația împotriva adresei de preaviz, în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Soluționând cauza pe excepție, prima instanță nu putea să mai analizeze fondul cauzei.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
Potrivit art.274 pr.civ. Curtea a obligat recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurentul – reclamant, domiciliat în T,-, – Sc.A,.11, județul T, împotriva sentinței civile nr.1997/07.11.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtăPRIN LICHIDATOR SP ” & ASOCIAȚII”, cu sediul în B, str. – Nord,.2. parter,.3, județul B, ca nefondat.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2008.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/09.04.2008
– gref. –
11.04.2008/2 ex.
