ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A-VI-A COMERCIALĂ
SENTINTA COMERCIALA Nr. 3277/2011
Şedinţa publică de la 23 Martie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE Lucia Ecaterina Ghiţă
Grefier Valentina Ispas
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe reclamantul DRAGOS TOMESCU şi pe pârâta OTP BANK ROMANLA. SA având ca obiect -obligaţia de a face
Dezbaterile si susţinerile pârtilor au avut loc in şedinţa publica de la 16.03.2011 si consemnate prin incheierea de şedinţa de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare
Tribunalul avind nevoie de timp pentru a delibera si a da posibilitatea pârtilor sa depună la dosar concluzii scrise, a aminat pronunţarea de la 16.03.2011 la 23.03.2011 cind a hotarat urmatoarele:
INSTANŢA
Prin cererea înregistrată sub nr.48837/3/2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a Vl-a Comercială, reclamantul Dragoş Tomescu a chemat în judecată pârâta OTP Bank Romania SA solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să ajusteze nivelul dobânzii conform prevederilor contractuale şi legale şi să oblige pârâta să actualizeze contractul de credit prin realizarea modificărilor impuse de lege (comunicarea în scris a noului nivel al dobânzii, modalitatea de calcul a acesteia – marja băncii fixă + LIBOR la x luni – şi modalitatea de modificare atât în sens crescător cât şi descărcător).
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 2008 a semnat cu OTP Bank Romania SA, prin Agenţia contractul nr.C / / de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice.
Contractul a fost încheiat pentru suma de .000 CHF, pe o perioadă de luni, cu o dobândă variabilă de 5,7%/an (art.5, pct.5.1).
Art.5 pct.5.2 din contract prevede: „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (ex.: EURIBOR (Eur)/LIBOR (CHF)/RUBOR (RON) etc.), fără a exista consimţământul clientului”.
în contract nu este menţionată componenta efectivă a dobânzii, dar din informaţiile scrise furnizate de bancă ulterior, a rezultat că dobânda este suma a două
elemente: marja băncii (compusă din costurile acesteia şi profit) + valoarea indicelui de referinţă – LIBOR, în cazul de faţă.
Aşadar, la momentul semnării contractului, 2008, situaţia se prezenta
astfel:
– dobânda: 5,7% pe an, compusă din: valoarea LIBOR – 2,6964%, maija băncii
– 3,0036%.
După patru luni de la semnarea contractului, banca a modificat unilateral nivelul dobânzii, specificând în scris, printr-o notificare din mai 2008, că majorarea nivelului dobânzii, este „…generată de creşterea dobânzilor de referinţă pe piaţa financiar-bancară…” omiţând însă să informeze că şi-a majorat şi propria maijă.
Astfel, ca urmare a modificării dobânzii, în mai 2008: dobânda majorată era de 6,99%/an din care: valoarea LIBOR – 2,7815% şi marja majorată a băncii: 4,2085% (faţă de valoarea iniţială de 3,0036%).
Banca şi-a menţinut această dobândă de 6,99% până în prezent, în pofida faptului că indicele de referinţă RIBOR a avut o evoluţie descrescătoare începând cu luna noiembrie 2008 (1,9666%), ajungând la o scădere dramatică în martie 2009 (0,43561%), iar în prezent, octombrie 2009, fiind de aproximativ 0,30%, ceea ce ar fi impus şi diminuarea corespunzătoare a ratei dobânzii, conform prevederilor contractuale şi legale.
Arată reclamantul că la mai 2009 a solicitat băncii să îi comunice: motivele modificării dobânzii, perioada la care are loc recalcularea dobânzii (3 luni, 6 luni, 1 an); şi să procedeze la recalcularea şi ajustarea nivelului dobânzii în funcţie de nivelul actualizat al dobânzii de referinţă LIBOR.
La data de 07.2009 banca i-a propus reclamantului o dobândă alcătuită astfel: maija băncii 5,5% + LIBOR CHF 3M, actualizată trimestrial, fără a menţiona elementele esenţiale prevăzute de lege (modificare dobândă exclusiv în funcţie de voinţa Băncii concretizată în maija proprie şi modificare atât în sens crescător cât şi descrescător).
Susţine reclamantul că a propus băncii o dobândă compusă din propria-i marjă mărită decent la 3,8% (iniţial era 3,0036%) + LIBOR CHF 3M, în absolută concordanţă cu normele contractuale, bancare şi de etică ce guvernează relaţiile: Client — bancă.
Respins fiind, reclamantul a formulat o invitaţie la conciliere, în temeiul art.7201 şi urm.Cpc, ignorată de asemenea de aceasta, prin menţinerea ofertei şi propunerea de consfinţire a acesteia printr-un act adiţional, lipsit de elementele esenţiale prevăzute de lege, menţionate.
întrucât în prezent valoarea LIBOR este de 0,30%, iar dobânda contractuală este de 6,99%/an, rezultă c marja băncii a ajuns, în mod abuziv, al valoarea de 6,69%.
A mai arătat reclamantul că în conformitate cu doctrina băncii şi Legea nr.296/2004 (art.5 bt.c, art.27 lit.b, art.36 şi art.45), banca are obligaţia de informare completata clientului la momentul semnării contractului, asupra elementelor esenţiale şi determinate în luarea hotărârii de contractare a creditului (rata dobânzii şi factorii care implementează variaţia acesteia) asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acordă băncii drepturi specifice contractelor bancare – cum este dreptul de a modifica unilateral dobânda.
Reclamantul a susţinut că la momentul contractării creditului a fost informat şi a acceptat politica băncii de modificare (în sens crescător si descrescător) unilaterală a
dobânzii în funcţie de variaţia indicelui de referinţă LIBOR şi în niciun caz în funcţie de variaţia marjei băncii, convenind să suporte doar riscul creşterii valorii dobânzii de referinţă LIBOR nu şi creşterea marjei băncii.
Reclamantul a susţinut, totodată, că nu consideră abuzivă clauza de la art.5 pct.5.2 din contract, în sensul art.4 din Legea nr.193/2000, ci consideră abuzivă interpretarea şi aplicarea acestei clauze prin subînţelegerea unor aşa-zise prevederi contractuale nescrise şi nemenţionate în discuţiile care au precedat contractarea creditului, care îi conferă un drept ocult de a majora unilateral şi discreţionar dobânda, prin creşterea marjei sale şi prin refuzul de a respecta prevederile legale în sensul diminuării ratei dobânzii odată cu scăderea valorii indicelui LIBOR.
Arată reclamantul că omisiunea informării clientului asupra unor aspecte esenţiale şi determinante pentru încheierea contractului constituie practica comercială înşelătoare în sensul art.7 din Legea nr.363/2007, sancţionată cu instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte.
în luna decembrie 2008 a fost actualizată OG nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor. Cu această ocazie, în art.9 ind.3, lit.g) din acest act normativ au fost stabilite regulile aplicabile contractelor de credit cu dobânda variabilă astfel:
– variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru.
Drept urmare, băncile vor putea utiliza dobânzi variabile, dar modificările acestora trebuie să fie realizate în funcţie de indicii de referinţă ai pieţei, independent de voinţa băncii..
Politica băncii de modificare a dobânzii în funcţie de valoarea LIBOR are semnificaţia legală de majorare/diminuare ă ratei dobânzii, TrT”funcţie de creşterea/scăderea valorii indicelui de referinţă.
Reglementarea legală din OG nr.21/1992 art.9 indice 3 lit.g) pct.3 prevede: „formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia”.
în drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr.296/2004, Legea nr.193/2000, Legea nr.363/2007, OG nr.21/1992, art.1513 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
în motivarea poziţiei sale procesuale pârâta a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art.5 pct.5.1 din contract, părţile au convenit asupra restituirii sumei împrumutate cu o dobândă curentă de 5.7% pe an, valoare ce urma să se modifice în funcţie de politica Băncii care îşi rezervă dreptul de a o modifica, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru valută în care s-a contractat creditul, fără ca pentru exerciţiul acestuia să fie nevoie de consimţământul clientului.
în temeiul acestor prevederi, clientului .Tomescu Dragoş i-a fost modificată succesiv valoarea de calcul a dobânzii, în sensul majorării anuale a acesteia de la nivelul iniţial precizat în contract până la valoarea actuală de 6,99% pe an.
Modalitatea de comunicare a acestor modificări a fost cea stipulată în cuprinsul art.5, pct.5.3 din contractul de nevoi personale semnat cu reclamantul iar consecinţele acestei măsuri au fost cele cuprinse în alineatul 2 al aceluiaşi articol.
Se arată că formula concretă de calcul a dobânzii bancare lunare, cu indicare^ expresă şi precisă a noţiunilor şi criteriilor bancare incidente deciziei de majorare a dobânzii, a fost cunoscută de către clientul-reclamant încă de la momentul semnării contractului de credit, aceasta fiind redactată în mod distinct în cuprinsul art.5 pct.5.5.
Cadrul legal general care reglementează problematica referitoare la acordarea şi derularea creditelor de consum îl reprezintă dispoziţiile Legii nr.289/2004 – privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum. In acest sens, dispoziţiile art.8 alin.i, prevăd în mod expres: „Contractul de credit scris trebuie să includă, cel puţin următoarele date: a) numele şi adresele părţilor contractante; b) valoarea DAE; c) indicarea condiţiilor în care poate fi modificată DAE”.
Potrivit dispoziţiilor art.III al OUG nr.174/2008 . pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind protecţia consumatorilor, cuprinsul prevederilor art.8, alin.l, lit.b s-a modificat în sensul precizării acestora: „valoarea dobânzii, cu precizarea tipului acesteia, fixă şi/sau variabilă, iar în cazul în care dobânda este variabilă, variaţia acesteia trebuie să fie independentă de voinţa creditorului, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract sau la modificările legislative care impun acest lucru”.
Definiţia noţiunii de „clauze abuzive” se regăseşte în cuprinsul dispoziţiilor art.4 din Legea nr.193/2000 – privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori care dispune: „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”.
Precizarea expresă a limitelor de interpretare a aceleiaşi noţiuni este precizată de dispoziţiile art.i lit.a ale Anexei la Legea nr.193/2000, document ce cuprinde dispoziţii referitoare la „clauzele considerate ca fiind abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi clienţi”. Astfel: „Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a ava un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celeilalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia contractul”.
Cu privire la condiţiile în care a avut loc modificarea valorii dobânzii creditului contractat de dl.Tomescu Dragoş se arată:
în deplin acord cu sensul şi limitele prevederilor legale care reglementează posibilitatea modificării dispoziţiilor contractuale cuprinse în cadrul unui contract de creditare, pârâta a procedat la informarea diligentă a clientului sau asupra criteriilor precise care au stat la baza tuturor modificărilor de dobândă a creditului contractat de acesta precum şi a soluţiilor contractuale pentru care putea opta, consecutiv acestor majorări.
în acest sens, pârâta a procedat la informarea imediată a clientului sau cu privire la orice schimbare a valorii dobânzii bancare iniţial contractate cu precizarea expresă a: criteriilor care au motivat această măsură; formulei de calcul a dobânzii
însoţită de indicaţii referitoare la evoluţia indicelui de referinţă a monedei în care a fost acordat creditul; soluţiilor contractuale pentru care clientul putea opta, consecutiv acestor majorări.
Urmare a reclamaţiei acestuia înregistrată sub nr. .2009, i-a fost
propus reclamantului spre analiză proiectul unui act adiţional la contractul de credit, document în al cărui cuprins se precizau clar informaţiile referitoare la dobânda curentă şi dobânda penalizatoare, criteriile avute în vedere la modificarea acestora şi semnificaţia tuturor termenilor bancari invocaţi, formula de calcul a dobânzii precum şi consecinţele nerambursării la termen a obligaţiilor asumate.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că banca şi-a majorat propria sa marjă, fără consimţământul său şi fără suport legal în baza unei clauze contractuale exprese care să îi permită această acţiune.
Pârâta cu rea-credinţă, invocă art.l lit. a din Anexa la Legea nr.193/2000, cu privire la definirea clauzelor abuzive în raporturile dintre comerciant şi client pentru motivul că acest text de lege nu este aplicabil.
Textul legal face referire la o clauză contractuală distinctă de cele existente în contract, prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă expres, în scris, dreptul de a modifica rata dobânzii, fără vreo notificare prealabilă, dacă există o „motivaţie întemeiată”, care să justifice o atare acţiune. Desigur, din interpretările date de doctrina internă şi internaţională, sintagma „motivaţie întemeiată” este definită ca referindu-se la evoluţia condiţiilor obiective ale pieţii financiare pe care activează banca, independente de voinţa creditorului.
O atare clauză nu este, evident, cuprinsă în contractul de creditare.
Acţiunea băncii de majorare a maijei sale fără consimţământul clientului este abuzivă, nepufând fi justificată de către pârâtă nici prin invocarea politicii scrise a băncii, cu privire la modificarea ratei dobânzii, care a fost şi este una clară, subliniată chiar de către bancă în toate susţinerile sale, inclusiv în întâmpinarea depusă.
Valoarea dobânzii „urma să se modifice în funcţie de politica băncii care îşi rezervă dreptul de a o modifica, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru valuta în care s-a contractat creditul (…)”.
Creditul a fost contractat în 2008 cu o dobândă de 5,7%, iar banca a
procedat la modificarea acesteia la 6,99%, notificându-i reclamantului în acest în mai 2008, în condiţiile în care cursul LIBOR era crescător. Aşadar, al acel moment, nu a avut motive de suspiciune asupra practicii Băncii, fiind convins că majorarea este rezultatul exclusiv al creşterii valorii indicelui de referinţă, nebănuind nici un moment că pârâta acţionează cu rea-credinţă, majorându-şi concomitent şi maija. Pentru acest motiv reclamantul nu a contestat valoarea dobânzii
Abia în mai 2009, când a sesizat, accidental, scăderea dramatică a valorii indicelui LIBOR, reclamantul a înţeles că banca nu procedează la diminuarea dobânzii, aşa cum ar fi fost legal.
Drept, urmare, reclamatul a efectuat personal calcularea acesteia, descoperind neregulile efectuate de pârâtă, şi anume, majorarea nejustificată a dobânzii prin creşterea propriei sale marje şi menţinerea dobânzii majorate în condiţiile în care ar fi trebuit să o diminueze în conformitate cu scăderea valorii indicelui de referinţă.
La acel moment, mai 2009, reclamantul a introdus prima plângere referitoare la dobândă primind, în schimb, explicaţii evazive şi o propunere avantajoasă exclusiv pentru bancă, şi anume aceea de a accepta în scris, prin semnarea unui act adiţional la
contractul de credit, o maijă mărită a băncii de 5,5% faţă de cea iniţial contractată dX 3,0036%.
Prin completarea la întâmpinare, pârâta a susţinut că motivaţia întemeiată de majorare a ratei de dobândă în cazul contractului încheiat cu reclamantul a constituit-o evoluţia ascendentă a indicelui de referinţă LIBOR pentru moneda CHF.
Totodată, având în vedere că în contractul de credit nr.C /: /” / .2008 nu se prevede expres un termen de actualizare a
dobânzii şi având în vedere noile reglementări în materia creditelor de consum instituite prin OUG nr. 174/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind protecţia consumatorilor (art.93 lit.g şi h), potrivit cărora: g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:
– variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;
– variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;
– dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract; ,
– formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi cel al reducerii acesteia;
h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral contractele fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator”, la data de .06.2009 a transmis reclamantului un proiect de act adiţional la contractul de credit nr.C: /” / / .2008.
Prin acest act adiţional, la art.5.1 se descrie împrejurarea că rata dobânzii curente este variabilă trimestrial, conform următoarei formule de calcul: dobânda de referinţă+maija băncii. Totodată, valoarea de referinţă LIBOR 3M pentru trimestrul al doilea al anului 2009 era de 0,50%, iar maija băncii de 5,5%. Astfel, reclamantul va putea cunoaşte valoarea ratei de dobândă prin consultarea unui indicator public, ce evoluează în funcţie de piaţa financiară.
Astfel, apreciindu-se de către bancă necesitatea alinierii contractului de credit la rigoarea dispoziţiilor legale instituite prin OUG nr.174/2008, reclamantul a fost rugat să se prezinte la bancă pentru semnarea unui act adiţional prin care să fie clarificate unele clauze contractuale, în sensul celor arătate anterior. Până în prezent, reclamantul nu s-a prezentat la sediul pârâtei pentru a-şi exprima acordul sau dezacordul cu privire la acest proiect de act adiţional.
La termenul de judecată din data de 9.06.2010 reclamantul a precizat cererea arătând că solicită obligarea pârâtei la recalcularea nivelului dobânzii, conform prevederilor contractuale şi legale, pentru perioada mai 2008 până în prezent; obligarea pârâtei la precizarea şi actualizarea contractului de credit conform legislaţiei în vigoare, prin semnarea unui act adiţional cuprinzând:
a) precizarea şi definirea elementelor componente ale dobânzii şi a cuantumului acestora, ce reiese din prevederile contractuale;
b) modalitatea de modificare a dobânzii:
– exclusiv în funcţie de indicele de referinţă LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsă în contract, cu menţiunea că maija băncii este fixă, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părţilor;
– modificarea este atât în sens crescător cât şi descrescător, în funcţie de variaţiile indicelui LIBOR.
Totodată prin precizarea de la fila 122, reclamantul a arătat că solicită ca pârâta să fie obligată să recalculeze nivelul dobânzii după următoarea formulă: marja băncii fixă de 3,0036%, cât a fost iniţial la semnarea contractului de credit + valoarea indicelui de referinţă LIBOR la 3 luni.
A arătat reclamantul că în contractul de credit nu este prevăzută periodicitatea indicelui de referinţă, dar din corespondenţa purtată ulterior cu pârâta rezultă că practica acesteia este LIBOR la 3 luni. Se arată că în actul adiţional propus de pârâtă aceasta indică variabilitatea ratei de dobândă (art.i pct.5.3), în sensul că aceasta se modifică trimestrial, în funcţie de valoarea dobânzii de referinţă: LIBOR CHF la 3 luni.
Prin Notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din data de 9.06.2010 pârâta a arătat că a procedat la notificarea reclamantului la momentul modificării de dobândă, dând astfel dovada de bună-credinţă şi respectare a clauzelor contractuale.
Totodată, se arată că, în momentul contractării creditului, clientul a fost informat cu privire la variabilitatea ratei de dobândă şi a putut lua la cunoştinţă de prevederile art.5 din contractul de credit pe care şi l-a asumat prin semnare. In această situaţie se invocă prevederile art.969 Cod civil: „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.
Banca a înaintat un proiect de act adiţional prin care prevedea o formulă clară de calcu ă dobânzii şi în acelaşi timp şi obligaţia ei de a proceda la verificarea periodică a nivelului dobânzii, garantând astfel o transparenţă totală privind modul de calcul al ratei de dobândă, şi dând astfel curs prevederilor legale instituite prin OUG nr.174/2008.
Arată pârâta că a procedat la o singură modificare a ratei de dobândă pe parcursul derulării contractului, în speţă în luna mai a anului 2008, iar ulterior intrării în vigoare a OUG nr.174/19.11.2008 aceasta nu a mai efectuat nicio modificare. Totodată, se arată că banca a dat dovadă de bună credinţă şi nu a procedat la majorarea ratei de dobândă atunci când indicele LIBOR a atins pragul maxim.
A mai arătat pârâta că în acord cu prevederile art.1 lit.a din anexa la Legea nr.193/2000 a oferit posibilitatea reclamantului să rezilieze imediat contractul de credit, propunând reclamantului să ramburseze anticipat creditul cu un comision de rambursare de 0%.
Prin Notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din data de 22.09.2010, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului privind obligarea băncii la stabilirea unei marje fixe de 3,0036% arătând că această solicitare nu are o bază legală sau contractuală.
Arată pârâta că plăţile efectuate de către reclamant sunt plăţi datorate în temeiul unui contract valabil încheiat de părţi ale căror prevederi sunt respectate de către aceasta. In această situaţie pârâta invocă prevederile art.969 Cod civil: „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante” şi prevederile art.1092 Cod civil, potrivit cărora „orice plată presupune o datorie”.
Chiar dacă. în contractul de credit, semnat şi asumat de către reclamant în data de 17.01.2008, există inserată o formulă de calcul ce respectă prevederile legale îir vigoare la momentul respectiv, aceasta nu specifică modalitatea de actualizare sau un termene la care pârâta este obligată să procedeze la modificarea dobânzii. In acest sens, banca a înaintat un proiect de act adiţional prin care prevedea o formulă clară a dobânzii şi în acelaşi timp şi obligaţia ei de a proceda la verificarea periodică a nivelului dobânzii, garantând astfel o transparentă totală privind modul de calcul al ratei de dobândă, şi dând astfel curs prevederilor legale instituite prin OUG nr.174/2008.
Prin completarea la întâmpinare depusă la termenul de judecată din data de 10.11.2010 pârâta a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii, arătând că clauzele invocate de reclamant au fost modificate prin efectul OUG nr.50/2010. A arătat pârâta că potrivit art.95 alin.i din OUG nr.50/2010 este obligată să asigure conformitatea contractului cu dispoziţiile acesteia în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei respectiv până la data de 20.09.2010. Totodată art.95 alin.5 din OUG nr.50/2010 prevede că nesemnarea de către consumator a actelor adiţionale propuse pentru a asigura conformitatea contractului cu prevederile OUG 50/2010 este considerată acceptare tacită.
Prin urmare, pârâta solicită instanţei să reţină faptul că toate clauzele din contractul de credit nr.C / / / .2008 al reclamantului Dragoş
Tomescu, inclusiv art.5.2 din acelaşi contract de credit, au fost modificate prin efectul legii, astfel că solicitarea reclamantului a rămas fără obiect.
Tribunalul a apreciat la termenul de judecată din data de 10.11.2010 că motivele invocate de pârâtă în susţinerea excepţiei lipsei de obiect reprezintă apărări pe fondul cauzei.
Reclamantul a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtei.
Pârâta a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul reţine următoarele:
Prin contractul nr.C / / încheiat între părţi la data de .2008,
pârâta a acordat reclamantului un credit în valoare de .000 CHF garantat cu un drept de ipotecă asupra unui imobil.
Reclamantul s-a obligat să restituie acest credit pe o perioadă de luni şi să plătească o dobândă de 5,7%.
Prin clauza 5.2 părţile au prevăzut: „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (ex.: Euribor (EUR) LIBOR, CCHF), (RUBOR (RON) fără a exista consimţământul clientului (…). Noul procent de dobândă va fi comunicat împrumutatului (…)”.
începând cu data de 12.05.2008 pârâta a mărit dobânda stabilită în contractul de credit încheiat cu reclamatul la 6,9996 conform adresei R-AR (fila ).
Pârâta a comunicat reclamantului că această modificare este generată de „creşterea dobânzilor de referinţă pe piaţa financiar-bancară din România afişate de BNR (în cazul creditelor în lei) şi pe cea interbancară (în cazul creditelor în valută) generând astfel creşterea conturilor de finanţare a băncii”.
La data de .05.2009 reclamantul a solicitat pârâtei să îi comunice motivele pentru care percepe o dobândă de 6,99%, perioada la care se efectuează recalcularea dobânzii, tipul de dobândă de referinţă luată în calcul (LIBOR CHF la 1, 3, 6 sau 12
luni). Totodată reclamantul a solicitat pârâtei să recalculeze nivelul dobânzii luând în considerare valoarea actuală a dobânzii de referinţă LIBOR CHF, conform prevederilor contractuale (art.5 din contract).
Prin adresa nr. / .05.2009 pârâta a comunicat reclamantului că „evoluţia indicelui de referinţă LIBOR CHF 3M începând cu luna ianuarie a fost crescătoare în perioada ianuarie – iunie, iar descrescătoare în perioada iulie-august, a crescut în septembrie-octombrie, scăzând din nou în noiembrie-decembrie. In acest context, banca a avut în vedere evoluţia indicatorilor pe piaţa financiară pentru a stabili dacă evoluţia descrescătoare este una constantă sau dacă indicatorul va relua un trend ascendent” (fila 26).
Cu privire la solicitarea reclamantului de recalculare a dobânzii, pârâta a răspuns prin adresa nr. ( .06.2009 – fila 28).
Prin această adresă, pârâta a propus reclamantului semnarea unui act adiţional la contractul de credit, act adiţional care să prevadă o dobândă „calculată în funcţie de LIBOR CHF 3 M+5,5% (reprezentând maija băncii) actualizată trimestrial. A mai arătat pârâta că „în prezent creditele acordate persoanelor fizice au dobânda în funcţie de formula : indicator de referinţă 3 luni + maija băncii şi se actualizează trimestrial (…)marja băncii cuprinde costurile suplimentare ale băncii cât şi marja de profit şi poate fi majorat doar cu acordul clientului”.
Pârâta a anexat acestei adrese şi proiectul de act adiţional (filele 30-34) care prevedea modificarea ratei dobânzii conform formulei de calcul: dobânda de referinţă CHF la 3 luni + maija băncii.
Reclamantul a comunicat pârâtei prin e-mail refuzul său la propunerea băncii privind stabilirea unei marje de 5,5%, propunând o maijă de 3,8% (fila 103).
Cu această propunere a reclamantului pârâta nu a fost de acord, arătând că are posibilitatea de rambursa anticipat creditul cu comision de rambursare anticipată 0% (fila 162).
La data de 17.08.2009, reclamantul a comunicat pârâtei o convocare la conciliere, în temeiul art.720 indice 1 Cpc şi a propus pârâtei încheierea unui act adiţional care să cuprindă: modul de calcul al dobânzii în cuprinsul căreia maija băncii va fi fixă, de cel mult 3,8% (fila 165).
Pârâta a răspuns prin adresa nr.27718/10.09.2009 că îşi menţine propunerea oferită.
A arătat pârâta că „în vederea respectării dispoziţiilor OUG 174/19.11.2008 vă propunem actul adiţional ataşat, prin care precizam foarte clar modalitatea de calcul al dobânzii”, (fila 195).
Prin actul adiţional anexat acestei adrese, pârâta a propus reclamantului o rată a dobânzii calculată după formula de calcul: LIBOR CHF 3 M + maija băncii de 5,5% (fila 96).
Reclamantul nu a fost de acord cu această propunere.
După intrarea în vigoare a OUG nr.50/2010 privind contractele de credit cu consumatorii, pârâta a invitat reclamantul ca până pe data de 20.09.2010 să se prezinte la sediul unităţii teritoriale a OTB Bank cu care a încheiat contractul de credit pentru semnarea actului adiţional care să includă „modificările/completările prevăzute de OUG nr.50/2010 (fila 176). Pârâta a comunicat reclamantului proiectul de act adiţional care prevedea o maijă a băncii de 6,77%, dobânda fiind calculată după formula: dobânda de referinţă + maija băncii.
Reclamantul, prin notificarea înregistrată sub nr.. /: .09.2010 la seditk pârâtei a comunicat refuzul său de încheiere a actului adiţional în forma propusă deV pârâtă (fila 191).
Prin prezenta cerere reclamantul solicită ca pârâta să fie obligată să precizeze în cuprinsul clauzelor contractului elementele componente ale dobânzii, modalitatea de modificare a dobânzii şi obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii după formula: maija băncii fixă de 3,0036% + indicele de referinţă LIBOR la 3 luni.
Susţinerea pârâtei potrivit căreia conţinutul clauzei 5.2 din contractul de credit încheiat între părţi, clauză care reglementează dobânda datorată de reclamant a fost modificată ca efect al intrării în vigoare a dispoziţiilor OUG nr.50/2010, este neîntemeiată.
Prin adoptarea OUG nr.50/9.06.2010 legiuitorul a urmărit să pună la dispoziţia consumatorului noi măsuri de protecţie în relaţia cu băncile stabilind în sarcina acestora o serie de obligaţii.
Prin art.95 actul normativ a stabilit: „Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligaţia, ca în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, să asigure conformitatea contractului cu dispoziţiile prezentei ordonanţe (alin.i). Modificarea contractelor aflate în curs de derulare se va face prin acte adiţionale în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă (alin.2). Creditorul trebuie să facă dovada că a depus toate diligenţele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale (alin.3). Se interzice introducerea în actele adiţionale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanţă de urgenţă. Introducerea în actele adiţionale a oricăror alte prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanţă de urgenţă simt considerate nule de drept (alin.4).
Nesemnarea de către consumator a actelor adiţionale prevăzute la alin.2 este considerată acceptare tacită (alin.5).
Tocmai datorită faptului că prin OUG nr.50/2010 legiuitorul a stabilit în sarcina băncilor obligaţia de a transpune în contractul de credit acele obligaţii care conţin prevederi mai favorabile consumatorului decât prevederile din contractele existente, s-a prevăzut la alin.5 al art.95 – aplicabil în ipoteza în care consumatorul nu răspunde propunerii de modificare a contractului în favoarea sa – că nesemnarea actului adiţional este considerată acceptare tacită. Doar tăcerea valorează acceptare, astfel încât în situaţia în care consumatorul îşi exprimă refuzul de a semna actul adiţional nu se poate considera că actul adiţional propus de bancă îşi produce efectele.
Cum în speţă reclamantul a comunicat refuzul său de acceptare a actului adiţional nu se poate considera că actul adiţional propus de pârâtă şi-a produs efectele.
De altfel, Legea nr.288/28.12.2010 pentru aprobarea OUG nr.50/2010 a modificat art.95 stabilind că „prevederile ordonanţei de urgenţă nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă” cu anumite excepţii care nu prezintă relevanţă în cauză.
Totodată, art.II din Legea nr.288/2010 a stabilit: .Actele adiţionale încheiate şi semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în vederea asigurării conformităţii contractelor cu prevederile OUG nr.50/2010 îşi produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreaţi între părţi (alin.i). Actele adiţionale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în
vigoare a prezentei-legi îşi produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate cu excepţia cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi” (alin.2).
Dacă Legea nr.288/2010 prevede, că actele adiţionale considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a acesteia legea nu îşi produc efectele dacă consumatorul îşi manifestă dezacordul în termen de 60 de zile cu atât mai mult nu se poate considera că o propunere de modificare a contractului îşi va produce efectele deşi consumatorul şi-a exprimat refuzul atât anterior intrării în vigoare a Legii nr.288/2010, cât şi ulterior acestui moment.
Prin urmare, Tribunalul constată că prevederile clauzei 5.2 din contractul de credit încheiat între părţi nu au fost modificate ca urmare a propunerilor formulate de pârâtă prin invocarea dispoziţiilor OUG nr.50/2010.
Cererea reclamantului privind obligarea pârâtei să recalculeze nivelul dobânzii percepute în temeiul contractului de credit nr.C: ./ / / .2008 după
formula: maija băncii fixă în valoare de 3,0036% + valoarea indicelui de referinţă LIBOR la 3 luni precum şi cererea reclamantului privind obligarea pârâtei să actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act adiţional care va cuprinde precizarea şi definirea elementelor componente ale dobânzii şi a cuantumului acestora, modalitatea de modificare a dobânzii ( exclusiv în funcţie de indicele de referinţă LIBOR cu menţiunea că maija băncii este fixă, neputând fi modificată decât prin acordul părţilor, modificarea fiind atât în sens crescător cât şi descărcător, în funcţie de variaţiile indicelui LIBOR) este întemeiată.
Astfel, este de observat că prin clauza 5.2 din contract părţile au prevăzut posibilitatea modificării dobânzii de către bancă prin „luarea în considerare a valorii dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (ex.Euribor (Euro), Libor (CHF), Rubor (RON) fară a exista consimţământul clientului”.
Părţile au convenit, deci modificarea dobânzii de către bancă, însă au stabilit, tocmai în considerarea faptului că modificarea se produce unilateral de către bancă, ca această modificare să se facă în raport de indicii de referinţă ai pieţei monetare (LIBOR, Euribor, Rubor).
începând cu data de .05.2008 pârâta a majorat dobânda de la 5,7% cât era prevăzută la clauza 5.1 din contract la 6,99% invocând „creşterea dobânzilor de referinţă pe piaţa financiar-bancară”.
La data la care pârâta a majorat dobânda, valoarea indicelui LIBOR CHF (indice în raport de care se stabileşte valoarea dobânzii pentru împrumuturile acordate în franci elveţieni, indice avut în vedere de astfel şi de pârâtă la majorarea dobânzii conform adresei nr. / .05.2009) era de 2,7815. Cum valoarea indicelui LIBOR CHF la 3 luni la data încheierii contractului de credit era de 2,6964, astfel cum rezultă din adresa nr. / .05.2009 emisă de pârâtă, se constată că pârâta a înţeles să
majoreze dobânda cu încălcarea clauzelor contractuale, aplicând o majorare de 1,29% deşi indicele LIBOR CHF la 3 luni avut în vedere crescuse doar cu 0,0851%.
Mai mult, deşi valoarea indicelui de referinţă LIBOR CHF a scăzut constant începând cu luna noiembrie 2009 ajungând la o valoare mai mică de un punct, pârâta a menţinut valoarea dobânzii la 6,99%.
Urmare a sesizărilor formulate de reclamant, pârâta a propus acestui», încheierea unui act adiţional la contract care să prevadă o dobândă calculată după formula: „LIBOR CHF la 3 luni plus marja băncii de 5,5%”.
Pârâta a înţeles ca prin această modificare să dea curs prevederilor OUG nr.174/19.11.2008 (aspect precizat atât în adresa nr. / .09.2009 – fila 45, cât şi prin completarea la întâmpinare – fila 105) unde a arătat că a urmat „să alinieze contractul de credit încheiat cu reclamantul la rigoarea dispoziţiilor legale instituite prin art.93 lit.g şi h) din OUG nr.174/2008”.
OUG nr.174/19.11.2008 a modificat şi completat mai multe acte normative privind protecţia consumatorilor printre care şi OG nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor. S-a introdus art.93 care la litera f) prevede că „în cazul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să menţioneze în contract tipul de dobândă, variaţia şi/sau fixă, iar la litera g) stabileşte că în contractul de credit cu dobândă variabilă se va aplica următoarea regulă:
– dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
– formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi cel cil reducerii acesteia:
Totodată, litera h) din art.93 prevede că sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractului, fără încheierea unui act adiţional.
în conformitate cu aceste dispoziţii legale, pârâta avea obligaţia de a încheia cu reclamantul un act adiţional care să prevadă modul de calcul al dobânzii, perioada şi/sau condiţiile în care survine modificarea dobânzii şi care să precizeze că modificarea dobânzii urma a se face atât în sens crescător, cât şi în sens descrescător în funcţie de fluctuaţia indicelui de referinţă LIBOR CHF.
Formula de calcul a dobânzii propusă de pârâtă (LIBOR CHF la 3 luni plus marja băncii de 5,5%) contravine însă acordului părţilor dat la încheierea contractului.
Astfel, deşi în contractul de credit nu s-au prevăzut elementele componente ale dobânzii (marja băncii + indicele de referinţă), Tribunalul constată că la încheierea contractului părţile au avut în vedere, în condiţiile în care dobânda a fost stabilită la 5,7%, iar indicele LIBOR CHF la 3 luni era de 2,6964%, o marjă a băncii de 3,0036% (5,7 – 2,6964 = 3.0036).
Aceasta deoarece la stabilirea dobânzii datorate de împrumutat se au în vedere costurile băncii şi profitul obţinut de aceasta, precum şi, în cazul dobânzii variabile, indicii de referinţă în raport de care intervine variaţia dobânzii (de altfel, pârâta prin adresa nr, / .06.2009 a arătat că marja băncii cuprinde costurile băncii şi profitul său).
Faptul că în contractul de credit nu s-a prevăzut expres ca în dobânda de 5,7% este cuprinsă şi maija băncii nu poate conduce la concluzia că dobânda nu cuprinde şi acest element câtă vreme maija băncii este elementul determinant pentru bancă la
încheierea contractului de credit ce stabileşte profitul băncii pentru punerea la dispoziţia împrumutatului a sumei de bani.
Pârâta a arătat în răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr.6) că de abia prin OUG nr.50/2010 a fost prevăzută, maija băncii ca element component al dobânzii, însă cu un an înainte de apariţia acestui act normativ pârâta comunica reclamantului, prin adresa nr. din .06.2009, că dobânda acordată persoanelor fizice cuprinde maija băncii.
Prin urmare, în raport de voinţa părţilor manifestată la încheierea contractului de credit şi de prevederile art.93 lit.f, g şi h din OUG nr.21/1992 introduse prin OUG nr.174/2008, pârâta avea obligaţia de a propune reclamantului încheierea unui act adiţional care să prevadă că dobânda este variabilă exclusiv în raport de indicele de referinţă LIBOR CHF la 3 luni (ambele părţi fiind de acord cu indicele LIBOR CHF la 3 luni), modificarea urmând a se produce atât în sens crescător, cât şi în sens descrescător, în funcţie de variaţia indicelui de referinţă LIBOR, precum şi modul de calcul al dobânzii după formula : maija băncii fixă în valoare de 3,0036% + valoarea indicelui de referinţă LIBOR la 3 luni (maija băncii putând fi modificată doar cu acordul ambelor părţi).
Pârâta a mai invocat dispoziţiile art.i lit.a) din anexa la Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, dispoziţii legale care prevăd: „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă; dacă există o motivaţie întemeiată în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celeilalte părţi contractante şi aceasta din urmă are libertatea de a rezilia imediat contractul”.
Rezultă din acele dispoziţii legale că, în situaţia în care părţile inserează în contract o clauză care dă dreptul băncii să modifice rata dobânzii unilateral pentru motive întemeiate şi care prevede dreptul consumatorului de a rezilia contractul în acest caz, dobânda poate fi modificată unilateral de bancă dacă motivele întemeiate intervin.
în speţă, în contractul de credit încheiat între părţi nu există o astfel de clauză contractuală, astfel încât nu se poate reţine că pârâta avea dreptul de a modifica dobânda din contractul de credit încheiat cu reclamantul în sensul pe care aceasta l-a propus (prin stabilirea unei maije cu o valoare mai mare decât cea care rezultă din clauzele 5.1 şi 5.2 din contract).
Ceea ce părţile au prevăzut în contract a fost modificarea dobânzii în raport de evoluţia indicelui de referinţă pe piaţa monetară, deci o mărire sau o scădere a dobânzii egală cu mărirea sau scăderea pe care indicele de referinţă existent la data încheierii contractului o înregistrează pe parcursul derulării contractului.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Tribunalul apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, astfel că urmează să o admită şi să fie obligată pârâta sa recalculeze nivelul dobânzii percepute reclamantului în temeiul contractului de credit nr.C III .2008 după următoarea formula: maija băncii fixa în valoare de 3,0036%+valoarea indicelui de referinţa LIBOR la 3 luni, precum şi
să fie obligată parata sa precizeze si să actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act adiţional la contractul de credit nr.C III .2008 cuprinzând: a) precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora, b) modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcţie de indicele de referinţa LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu menţiunea ca maija băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părţilor, modificarea urmând a se produce atât in sens crescător , cat si in sens descrescător, în funcţie de variaţiile indicelui de referinţa LIBOR.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea formulată de reclamantul DRAGOŞ TOMESCU, cu domiciliul în , şi cu domiciliul ales la_ în contradictoriu cu pârâta OTP BANK ROMANIA SA, cu sediul în Bucureşti, Calea Buzeşti, nr.66-68, sector 1.
Obliga parata sa recalculeze nivelul dobânzii percepute reclamantului în temeiul contractului de credit nr.C: /. / / .2008 după următoarea formula:
maija băncii fixa în valoare de 3,0036%+valoarea indicelui de referinţa LIBOR la 3 luni.
Obliga parata sa precizeze si să actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act adiţional la contractul de credit nr.C / /< / .2008
cuprinzând:
a) precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora.
b) modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcţie de indicele de referinţa LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu menţiunea ca maija băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părţilor, modificarea urmând a se produce atât in sens crescător, cat si in sens descrescător, în funcţie de variaţiile indicelui de referinţa LIBOR.
Cu apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţata in şedinţa publica azi, 23.03.2011.
PREŞEDINTE GREFIER
Judecător Lucia Ecaterina Ghiţă Valentina Ispas
Red.jud.LEG
DactJlG
Ex.5
Comunicat…. Ex. ……..
