Contestație decizie de sancționare. Decizia 200/2008. Curtea de Apel Constanta


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.200/CM

Ședința publică de la 31 Martie 2008

Completul specializat pentru cauze privind

Conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu

JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman

JUDECĂTOR 3: Maria Apostol

Grefier – – –

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta – pârâtă– T SRL, cu sediul în T,-, județul T, împotriva deciziei civile nr.126 din 11.01.2008 pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului Tulcea, în contradictoriu cu intimații – reclamanți:, – PRIN REPREZENTANT LEGAL SINDICATUL LIBER, având ca obiect contestație decizie de sancționare.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 27.03.2008 și la data de 31.03.2008.

CURTEA

Reclamanții, și, reprezentați legal de Sindicatul Liber “” T, au formulat contestație împotriva deciziilor de sancționare emise de – “” T, solicitând:

– anularea deciziei nr.37/28.09.2007, prin care contestatorul a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcție de șef atelier depoluare, în funcția de subinginer cu acordarea salariului pentru funcția în care s-a dispus retrogradarea,

– repunerea în situația anterioară și obligarea societății să-i plătească toate drepturile de care ar fi beneficiat,

– anularea deciziei nr.38/1.10.2007 prin care contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului cu 5% pe luna septembrie și ca urmare, obligarea intimatei la restituirea sumei reținute,

– anularea deciziei nr.39/1.10.2007, prin care contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului cu 5% pe luna septembrie și ca urmare, obligarea intimatei la restituirea sumei reținute,

– anularea deciziei nr.42/5.10.2007, prin care contestatorul a fost sancționat cu avertisment scris pe luna octombrie 2007.

Au arătat că fac parte din conducerea Sindicatului T, fiind președintele de sindicat iar ceilalți trei sunt membrii în Consiliul de coordonare.

Au mai arătat că în luna iulie 2007 în cadrul unității, Sindicatul “” Tao rganizat o grevă generală cu încetarea lucrului.

Împotriva lor, unitatea a demarat un proces prin care li se solicită daune de circa 4 milioane EURO. Sancționarea acestora survine imediat după pronunțarea instanței în cadrul dosarului având ca obiect ilegalitate grevă, acțiune care a fost respinsă ceea ce a generat aceste sancțiuni.

În ceea ce-l privește pe contestatorul, acesta a fost sancționat ca urmare a faptului că a lipsit nemotivat în data de 05 și 11 septembrie 2007 însă în data de 5 și 11 septembrie 2007, președintele de sindicat a fost citat în calitate de pârât în procesele intentate chiar de conducerea societății.

Angajatorul a înlăturat apărările salariatului cu mențiunea “nerelevante” deși s-au prezentat citațiile, dovada prezentării în instanță, precum și adresele prin care informa societatea cu privire la absența de la locul de muncă pentru a se prezenta la proces.

Referitor la nulitatea deciziei nr.38/01.10.2007 prin care s-a redus salariul contestatorului cu 5% pentru absența nemotivată în data de 05.09.2007, s-a arătat că acesta face parte din Consiliul de coordonare al sindicatului, fiind citat în dosarul -, în calitate de pârât și a fost prezent în instanță la termenul respectiv, astfel cum reiese din mențiunea Tribunalului d e pe citație.

Acesta a anunțat conducerea unității cu o zi înainte, deși aceasta cunoștea această situație. Dovadă a faptului că angajatorul cunoștea această situație este și acela că în locul acestui salariat a fost chemat un alt salariat maistrul schimbându-i-se acestuia.

Cu privire la decizia 39/01.10.2007, prin care s-a redus salariul contestatorului pentru absența nemotivată în data de 05.09.2007, s-a arătat că și acesta a fost prezent la acest termen la Tribunalul Tulcea unde avea calitate de pârât în dosarul -, reclamanta fiind chiar conducerea societății, situație despre care a încunoștiințat conducerea atât verbal cât și în scris.

În ce privește decizia nr.42/05.10.2007 prin care contestatorul a fost sancționat cu avertisment tot pentru absența nemotivată în ziua de 05.09.2007, s-a arătat că și acest contestator a fost prezent în instanță în dosarul în care figura ca pârât, aspect despre care societatea evident că avea cunoștință, fiind reclamantă în același dosar.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nefondată, pe motiv că faptele săvârșite de contestatori au fost strict personale și au constat în absentarea sau părăsirea locului de muncă, fără aprobarea șefilor ierarhici superiori și fără a fi respectate condițiile procedurale prevăzute în CCM/unitate și regulamentul intern al societății, acte normative cunoscute și semnate inclusiv de Sindicatul.

Prin sentința civilă nr. 126/11 ianuarie 2008 s-au admis contestațiile formulate de contestatori.

Au fost anulate deciziile nr. 37/28.09.2007, nr. 38/1.10.2007, nr. 39/1.10.2007 și nr.42/5.10.2007 emise de – “” SRL T, ca netemeinice și nelegale.

A fost obligată intimata să repună în situația anterioară pe contestatorul și să-i plătească drepturile salariale reținute.

A fost obligată intimata să plătească contestatorilor și drepturile salariale reținute ca urmare a anulării deciziilor de sancționare.

A fost obligată intimata să plătească contestatorilor suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut:

Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că cei patru reclamanți fac parte din conducerea Sindicatului

Potrivit încheierii de ședință pronunțată de către Tribunalul Tulcea la data de 5 septembrie 2007, în dosarul nr.- în care s-a formulat o cerere de despăgubiri de către reclamanta – SRL T, în contradictoriu cu pârâții Sindicatul “” T și Consiliul de Coordonare al Sindicatului “” T, toți cei patru contestatori din prezenta cauză au fost prezenți la data de 5 septembrie 2007 în fața instanței Tribunalului Tulcea.

Și din încheierea de ședință pronunțată de către Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 11 septembrie 2007, rezultă că la această dată a fost prezent în fața instanței de judecată în recursul civil formulat de reclamanta – SRL T în contradictoriu cu intimații pârâți Sindicatul “” T și Consiliul de Coordonare al Sindicatului “”

Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că cei patru contestatori au lipsit de la serviciu în data de 5 septembrie 2007, iar și în data de 11 septembrie 2007 întrucât au fost prezenți în fața instanței de judecată, în calitate de reprezentanți legali ai Sindicatului “” T, ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de către societatea intimată.

Prin întâmpinare s-a recunoscut că reclamanții au anunțat conducerea intimatei că vor lipsi pentru a fi prezenți în fața instanței de judecată.

Față de prevederile din Regulamentul Intern al societății, instanța a reținut că aceasta prevede ca salariații să se învoiască cu 48 de ore înainte pentru rezolvarea unor situații personale ori, contestatorii nu s-au învoit pentru rezolvarea unor probleme personale ci s-au învoit și au lipsit de la locul de muncă pentru a fi prezenți în fața instanței de judecată, aspect pe care societatea îl cunoștea, având în vedere că cei patru contestatori au fost prezenți la procesul ce a avut loc ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de către – SRL T împotriva lor.

În raport de aspectele reținute instanța a admis contestația și a anulat deciziile nr.37/28.09.2007, nr.38/1.10.2007, nr.39/1.10.2007 și nr.42/5.10.2007 emise de – SRL T ca netemeinice și nelegale.

Totodată a obligat intimata să repună în situația anterioară pe contestatorul și să-i plătească drepturile salariale reținute și să le plătească contestatorilor și drepturile salariale reținute ca urmare a anulării deciziilor de sancționare.

Instanța a obligat de asemenea intimata să le plătească contestatorilor suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurată în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii formulate de Sindicat pentru următoarele motive:

– cauza este lipsită de obiect;

– lipsa calității procesuale active a Sindicatului Liber;

– lipsa capacității de reprezentant legal în justiție a Sindicatului în apărarea unui drept individual și subiectiv.

– Pe fond, respingerea contestației ca netemeinică și nelegală.

Motivându-și cererea, recurenta arată că, în mod eronat s-a arătat că raportul de cercetare îi privește pe toți din moment ce fiecare faptă disciplinară a fost analizată separat de Comisia de cercetare.

În mod neîntemeiat și nefondat instanța a respins excepția lipsei de obiect a cererii Sindicatului Liber T de a fi anulate deciziile individuale de sancționare disciplinară a fiecărui angajat. Faptele săvârșite de cei patru salariați constatate, analizate și sancționate disciplinar de angajator nu au avut ca obiect temeinicia motivului pentru care aceștia au părăsit sau absentat de la locul de muncă.

Angajatorul nu a aplicat sancțiuni disciplinare salariaților săi pentru faptul că aceștia făceau parte din consiliul de coordonare a Sindicatului și în această calitate au participat și reprezentat sindicatul în diferite procese ci pentru faptul că aceștia au încălcat prevederile CCM/unitate și ale Regulamentului intern prin care se reglementau procedurile legale în care un salariat putea absenta sau părăsi motivat, locul de muncă.

Astfel, domnul, salariat al T în funcția de șef secție depoluare a absentat de la serviciu în data de 05.09.2007, fără aprobarea șefilor ierarhici.

Faptul că acesta îndeplinește și funcția de președinte de sindicat, nu-l exonerează de obligația contractuală născută din raportul de muncă existent, de a nu încălca normele de disciplină a muncii și de absenta de la locul de muncă numai în condițiile stabilite expres în Regulamentul Intern și în CCM/unitate.

Conform prevederilor art.35 din Legea Sindicatelor nr.54/2003 și ale art. 115 alin.1 și alin 2 din CCM/unitate nr.120/10904/01.08.2007, d-l și ceilalți membrii ai Consiliului de coordonare din cadrul Sindicatului aveau dreptul de a lipsi de la locul de muncă pentru a reprezenta interesele Sindicatului în diverse acțiuni(inclusiv cele de natură juridică), pe o perioadă de cel mult cinci zile calendaristice cumulate.

Conform prevederilor art.18 alin.1 penultim și alin.ultim din Regulamentul Intern al -, orice salariat are obligația de a respecta programul și durata zilei de lucru și nu are voie să părăsească locul de muncă fără aprobarea șefului ierarhic.

că această părăsire a locului de muncă se face din motive întemeiate și legale pentru rezolvarea unor probleme personale sau a unor probleme sindicale, salariatul este obligat să solicite aprobarea părăsirii locului de muncă în scopul rezolvării problemei respective din partea conducerii societății cu cel puțin 5 zile( art. 43 alin.(1) din Regulamentul Intern sau 2 zile lucrătoare înainte(ar. 1(3) din Anexa nr.4 a Regulamentului Intern, printr-o cerere vizată anterior de șeful ierarhic.

Atât contestatorii cât și instanța de fond au interpretat eronat obligația obținerii aprobării de părăsire a locului de muncă pe baza unei cereri, confundând-o cu suficiența unei simple informări sau mai grav, cu dreptul salariaților de a nu face nici măcar această informare pe motiv că angajatorul oricum știa că salariații respectivi urmau să participe la proces.

În ceea ce privește absența d-ului de la locul de muncă fără aprobarea conducerii societății în data de 11.09.2007, Încheierea de ședință pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 11.09.2007 dovedește faptul că acesta a absentat pentru a rezolva o problemă sindicală, dar în opinia recurentei această încheiere de ședință nu substituie neîndeplinirea procedurii de învoire pe baza unei cereri de la locul de muncă în condițiile reglementate de Regulamentul Intern.

În mod neîntemeiat instanța de fond califică adresa nr.4485/10.09.2007 ca fiind o cerere din partea Sindicatului.

Dar, această adresă nu îndeplinește condițiile procedurale impuse de art.43(2) ale Regulamentului Intern, nu are avizul șefului ierarhic superior, nu a fost depus în termenul ierarhic de 5 zile sau măcar două zile înainte.

Obligația ce le revenea contestatorilor nu consta în a anunța societatea, ci în a cere învoire motivată pe temeiuri sindicale sau personale(dacă cele 5 zile fuseseră deja epuizate) pentru a lipsi de la locul de muncă în data de 11.09.2007.

Concluzia instanței de fond este contrazisă și de faptul că cererea de învoire putea fi depusă cu cel puțin trei săptămâni înainte de data de 11.09.2007 motivat de faptul că citația de prezentare la procesul din data de 11.09.2007 fusese emisă și comunicată de Curtea de Apel către toate părțile litigante, încă din data de 15 august 2007( așa cum rezultă din copiile citațiilor aflate la dosarul cauzei dar ignorate de instanța de fond) și nicidecum în 10.09.2007.

În concluzie, recurenta apreciază că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre întemeiată pe motive și temeiuri de drept contradictorii și străine de natura reală a pricinii, motive ce au vizat alte împrejurări de fapt decât cele avute în vedere de angajator atunci când a aplicat sancțiunile.

Intimații-contestatori și-au exprimat poziția procesuală prin notele scrise depuse la dosar și prin concluziile orale cu ocazia închiderii dezbaterilor.

Aceștia au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Au arătat că, toți cei patru salariați au fost sancționați disciplinar pentru aceeași faptă și în conformitate cu dispozițiile art.47 pr.civ. aceștia pot fi împreună reclamanți dacă obligațiile lor au aceeași cauză.

Intimații apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică întrucât s-a reținut în mod corect că prezența acestora în instanță s-a făcut cu încunoștiințarea unității, cu atât mai mult cu cât, membrii din conducerea sindicatului au dreptul la reducerea programului de lucru cu 5 zile/lună pentru activități sindicale iar citațiile au fost emise cu 24 de ore înainte de termen.

În recurs nu s-au mai administrat alte probe.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurată în raport de criticile formulateși de probele administrate Curtea constată că recursul este nefondat.

Cererea adresată Tribunalului Tulceaa fost formulată de contestatori, în nume propriu iar aceștia au fost reprezentați de sindicat, conform dispozițiilor art.28 din Legea 54/2003, Sindicatul poate reprezenta pentru membrii săi în fața instanței, fără a fi nevoie chiar de un mandat.

Prin urmare, atâta vreme cât, Sindicatulnu a formulatacțiunea pentru apărarea unui drept al său ci al persoanelor pe care le reprezenta, calitatea procesuală a acestuia a fost pusă în discuție în afara cadrului procesual stabilit de reclamanți, ceeace impune respingerea acesteia ca nefondată.

Așa cum am arătat, Sindicatul poate avea calitate de reprezentant, și poate apăra în justiție drepturile individuale ale membrilor săi, deoarece acest drept este conferit de lege.

În speță reclamanții se legitimează procesual, reclamând încălcarea unui drept, respectiv dreptul la muncă, susținând că măsurile luate de unitate sunt nelegale și abuzive.

Acesta este obiectul cererii iar instanța de fond nu avea de analizat “temeinicia motivului pentru care aceștia au absentat de la locul de muncă” așa cum susține recurenta ci, legalitatea deciziilor în raport de legea care dă dreptul reprezentanților Sindicatului de a absenta un număr de zile pentru activități sindicale dar și de dispozițiile CCM și.

În acest context, excepția lipsei de obiect apare ca nefondată.

Aceste aspecte au fost învederate de reclamanți iar instanța avea obligația de a le analiza așa cum au fost invocate dar și prin prisma apărărilor intimatei care a apreciat că pentru absențele de la locul de muncă se aplică o anumită procedură, indiferent dacă ești în conducerea sindicatului sau nu.

Formularea unei acțiuni de către cei 4 reclamanți nu o face inadmisibilă, în contextul în care aceștia justifică o coparticipare procesuală activă generată de identitatea împrejurărilor de fapt și de drept care au stat la baza tuturor deciziilor contestate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea respinge ca nefondată excepțiile invocate de recurentă, respectiv lipsa calității de reprezentant a Sindicatului, excepția inadmisibilității cererii formulată în coparticipare procesuală activă de către reclamanți.

Cât privește fondul cauzei, se poate observa că recurenta are o abordare unică a dispozițiilor legale care reglementează drepturile salariaților la obținerea unor zile libere.

Aceasta apreciază că, indiferent dacă ești sau nu membru în consiliul de coordonare al Sindicatului și indiferent de motivul pentru care absentează de la locul de muncă, angajatul trebuie să formuleze cerere de aprobare, cu cel puțin 2 zile înainte – conform art.1 din Regulamentul Intern.

Ori, așa cum rezultă din deciziile contestate, cei 4 reclamanți au fost sancționați pentru absențe nemotivate în data de 5.09.2007(, și ) iar pentru absențele din 5.09.2007 și 11.09.2007.

S-a făcut dovada – necontestată de recurentă – că în aceste zile, contestatorii au fost prezenți în instanță, fiind citați în litigii care aveau ca obiect activitatea sindicală.

Atâta vreme cât absențele s-au datorat unor litigii în care erau citați în legătură cu activitatea sindicală, prevederile art. 1 nu mai au incidență în cauză, deoarece aceste dispoziții se referă strict la procedura urmată în cazul în care se urmărește ” rezolvarea unor situații personale”.

Din citațiile depuse la dosar (pentru termenele din 5 și 9 septembrie 2007) reiese că aceștia nu s-au prezentat pentru apărarea unui interes personal ci, au fost citați și s-au prezentat în cauze care priveau activitatea sindicală din unitate.

În aceste condiții sunt incidente dispozițiile art. 115 CCM care dă dreptul persoanelor alese în organele de conducere a sindicatului la reducerea programului cu 5 zile/lună, fără afectarea drepturilor salariale.

În referire la modul în care se obțin cele 5 zile libere, nu conține dispoziții și nici CCM nu detaliază acest aspect.

În nici un caz, pentru activități sindicale nu trebuia aplicată procedura de la art.1 pentru că reclamanții nu urmăreau rezolvarea unor probleme personale, iar instanța nu poate extinde aceste dispoziții la toate situațiile apărute în unitate.

Instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor prevăzute în CCM, și Legea 54/1994 iar soluția pronunțată este legală și temeinică.

Pentru aspectele reținute mai sus, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312.pr.civ. și va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – intimată

În conformitate cu dispozițiile art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta către intimați la 1.000 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul civil declarat de recurenta – pârâtă– T SRL, cu sediul în T,-, județul T, împotriva deciziei civile nr.126 din 11.01.2008 pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului Tulcea, în contradictoriu cu intimații – reclamanți:, – PRIN REPREZENTANT LEGAL SINDICATUL LIBER, ca nefondat.

Obligă recurenta către intimați la 1.000 lei cheltuieli judiciare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică.

Președinte, Judecători,

– – – –

– –

– –

Grefier,

Jud.fond:;Șt.

Red.dec. – jud. -/11.04.2008

– gref.-

2 ex./21.04.2008