Expertul are obligaţia să citeze părţile doar în situaţia în care expertiza urmează să se facă la faţa locului.
(Secţia comercială, decizia nr. 708 din 10 februarie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2853 din 22 iunie 1998 Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. „O.E.” S.R.L. şi a obligat pârâta S.C. „R.” S.A. la plata sumei de 109.367.197 lei penalităţi de întârziere datorate în temeiul contractului de difuzare nr. 5/B/1997, plus 8.085.344 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a respins cererea reclamantei privind calculul acestor penalităţi în raport de indicele de inflaţie, aşa încât a acordat valoarea penalităţilor, mai puţin actualizarea acestei sume.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1033 din 29 aprilie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia comercială, apreciindu-se ca nefondate criticile privitoare la efectuarea expertizei deoarece nu au fost încălcate dispoziţiile art. 208 C. pr. civ., apelanta fiind convocată de expert la refacerea expertizei. în ceea ce priveşte blocajul financiar invocat de apelantă, curtea a apreciat că nu este
motiv de înlăturare a obligaţiei contractuale asumate de apelantă, stabilind că ea datorează penalităţi.
Nemulţumită de această decizie, pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Recurenta critică decizia din apel cu privire la aprecierile reţinute în legătură cu expertiza efectuată la instanţa de fond, expertiză care s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 208 C. pr. civ.
Instanţa de apel a reţinut eronat că prezenţa ei la efectuarea expertizei nu era necesară deoarece presupunea numai verificarea de acte, verificare însă ce nu se putea face în lipsa părţilor în posesia cărora se aflau actele.
Citarea părţilor la efectuarea expertizei era necesară şi pentru ca părţile să-şi poată exercita dreptul la apărare.
Chiar dacă expertul s-a conformat dispoziţiilor art. 208 C. pr. civ. abia la 15 mai 1998 citând-o, recurenta susţine că prin completarea făcută expertizei iniţiale nu s-a acoperit nelegalitatea primeia, aşa încât ar fi trebuit făcută o nouă expertiză.
Recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Critica recurentei privind necitarea sa la efectuarea expertizei, probă administrată la instanţa de fond, este neîntemeiată deoarece însăşi recurenta confirmă în motivarea recursului că la 15 mai 1998 a fost convocată de expert (fila 52), care la 26 iunie 1998 a completat raportul de expertiză.
Nu se poate imputa expertului necitarea părţilor câtă vreme instanţa nu a solicitat ca expertiza să se facă la faţa locului, numai în această situaţie, expertul având obligaţia să citeze părţile, conform dispoziţiilor art. 208 C. pr. civ.
în caz contrar, potrivit dispoziţilor art. 207 C. pr. civ., expertul îşi poate exprima părerea şi prin audierea sa direct în instanţă.
în speţă, instanţa a încuviinţat efectuarea expertizei la 26 ianuarie 1998, obligând reclamanta să-şi precizeze calculul penalităţilor, iar prin comunicarea trimisă expertului (fila 36) nu îi solicită ca lucrarea să se facă la faţa locului, solicitându-i acest lucru abia la termenul din 11 mai 1998, ulterior – la 15 mai 1998 – expertul conformându-se.
Instanţa de apel a reţinut corect că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 208 C. pr. civ. prin convocarea expertului din 15 mai 1998 şi prin completarea raportului din 22 iunie 1998, raport faţă de care pârâta a şi formulat obiecţiuni (fila 70) aşa încât nu poate pretinde încălcarea dreptului său la apărare.
în consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat, decizia din apel fiind legală şi temeinică.
