DESFACEREA CONTRACTULUI DE MUNCĂ AL CONTESTATOAREI, PRINTR-O DECIZIE A CONSILIULUI DE ADMINISTRAŢIE, PE MOTIV DE ÎNTRERUPERE PARŢIALĂ A ACTIVITĂŢII. NELEGALITATEA DECIZIEI. REINTEGRAREA CONTESTATOAREI ÎN POSTUL DEŢINUT ANTERIOR, CU OBLIGAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE LA PLATA DREPTURILOR SALARIALE
Prin hotărârea nr. 2/04.08.1994 a adunării generale extraordinare a acţionarilor s-a aprobat organigrama, structura organizatorică a societăţii, numărul de posturi, precum şi constituirea compartimentelor funcţionale.
Această hotărâre era obligatorie pentru consiliul de administraţie potrivit Legii nr. 31/1990, art. 73. în aceste condiţii, consiliul de administraţie nu avea dreptul să hotărască asupra modificării organigramei aprobate de A.G.A., din care rezultă clar nominalizarea contestatoarei în cadrul organigramei.
în baza art. 136 din Codul muncii, tribunalul urmează a dispune reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior şi obligă intimata la plata drepturilor salariate cuvenite contestatorei, începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea acesteia.
(Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dec. nr. 283 R din 21 februarie 2001)
TRIBUNALUL
Prin contestaţia în anulare înregistrată sub nr. 5346/2000 la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a, contestatoarea T.M. a solicitat în contradictoriu cu S.C. „Z.” S.A. Bucureşti anularea deciziei nr. 652/ R/2.06.2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti -secţia a IV-a civilă în dosarul nr. 2008/2000 şi a deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 9/1995 emisă de consiliul de administraţie al intimatei, motivând că instanţa de recurs a omis să cerceteze toate motivele de casare invocate în cererea de recurs, respectiv nu a cercetat motivul al treilea de recurs şi nu s-a pronunţat cu privire la acesta, prin care se solicită anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, deoarece măsura de reducere a personalului a fost dispusă în mod ilegal de către consiliul de administraţie al societăţii şi nu de adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administraţie al societătii decizând
restructurarea acesteia şi modificarea organigramei, fără a avea această competenţă.
Contestatoarea a mai susţinut că instanţa de recurs nu a cercetat nici motivul al patrulea de recurs, respectiv că au fost nesocotite prevederile contractului colectiv de muncă şi contractului de vânzare-cumpărare încheiat de societate cu F.P.P. 4 Muntenia şi nici nu a făcut vreo referire la adresa de la dosar emisă de Parchet, din care rezultă că membrii consiliului de administraţie sunt cercetaţi penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 şi 291 C. pen., deoarece au modificat organigrama decisă de A.G.A., sau la apărările invocate de ea oral sau menţionate în concluziile scrise.
Prin decizia civilă nr. 1615 bis R, Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă a admis contestaţia în anulare în principiu formulată de contestatoarea T.M., împotriva deciziei nr. 652/R/2.06.2000
pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. „Z.” S.A., a desfiinţat decizia civilă pronunţată în recurs şi a fixat termen pentru judecarea în fond a recursului la
29.11.2000, cu citarea părţilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul, în contestaţie, a constatat că instanţa de recurs nu a analizat motivul 3 de recurs şi nu s-a pronunţat asupra acestuia, respectiv dacă măsura de reducere a personalului a fost dispusă în mod legal de consiliul de administraţie al societăţii, sau această măsură trebuia dispusă doar de către A.G.A.
în ce priveşte celelalte susţineri ale contestatoarei, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate pentru motivele arătate prin decizia civilă nr. 1615 bis R/8.11.2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
în fond, după desfiinţarea deciziei pronunţate în recurs, tribunalul constată următoarele:
Prin decizia nr. 9/22.09.1995, S.C. „Z.” S.A. a dispus desfacerea contractului de muncă, începând cu data de 22.09.1995, având în vedere hotărârea nr. 11/30.09.1995 a consiliului de administraţie al societăţii.
Prin hotărârea nr. 11/30.09.1995, consiliul de administraţie a hotărât desfacerea contractului de muncă conform art. 121 alin. 2 lit. a din contractul colectiv de muncă, măsură care a fost justificată prin lipsa de contracte care a condus la întreruperea parţială a activităţii societăţii. în această hotărâre a consiliului de administraţie, printre alţi salariaţi în privinţa cărora s-a hotărât desfacerea contractului de muncă, se numără şi contestatoarea T.M.
Prin hotărârea nr. 2/4.08.1994 a adunării generale extraordinare a acţionarilor s-a aprobat organigrama, structura organizatorică a societăţii,
numărul de posturi, precum şi constituirea compartimentelor funcţionale.
Această hotărâre era obligatorie pentru consiliul de administraţie potrivit Legii nr. 31/1990, art. 73. în speţă, nu s-a făcut dovada de către unitate că această hotărâre a fost modificată sau anulată printr-o altă hotărâre a adunării generale. în aceste condiţii, consiliul de administraţie nu avea dreptul să hotărască asupra modificării organigramei aprobată de A.G.A., din care rezultă clar nominalizarea contestatoarei în cadrul organigramei.
Ca urmare, constatând că A.G.A. era competentă să modifice organigrama de funcţionare a societăţii, iar în speţă o asemenea hotărâre a luat-o consiliul de adminstraţie, tribunalul apreciază că această hotărâre este nelegală faţă de contestatoarea T.M. şi în consecinţă decizia de desfacere a contractului de muncă al acesteia a fost luată în mod netemeinic şi nelegal.
Prin urmare, tribunalul, în temeiul art. 304 pct. 10 şi 11 C. pr. civ., urmează să admită recursul, să caseze decizia civilă nr. 2473/A/13.10.1999 a Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă, să admită apelul, să schimbe în tot sentinţa civilă apelată nr. 9982/18.06.1999 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în sensul admiterii contestaţiei şi dispunerii anulării deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 9/ 22.09.1995 emisă de intimată.
în baza art. 136 C. m., tribunalul urmează să dispună reintegrarea contestatorei în postul deţinut anterior şi obligă intimata la plata drepturilor salariale cuvenite contestatoarei, începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea acestuia.
