Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 203/CM
Ședința publică din data de 1 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
– – –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SRL, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2240 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, bloc 1C,. A, etaj 6,. 26, județul T, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă SC SRL T prin dl. , în baza delegației, fără număr, depusă la dosar și intimatul reclamant, personal și asistat de d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 335/2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebate fiind, părțile, prin apărători, arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul asupra recursului, critică hotărârea recurată, învederând că în mod eronat instanța de fond a reținut că decizia contestată nu descrie fapta disciplinară săvârșită de către intimatul reclamant, pronunțând hotărârea în temeiul excepției nulității absolute a deciziei contestate. Arată că în cuprinsul deciziei contestate, în finalul acesteia, este prevăzută fapta reținută în sarcina intimatului, respectiv utilizarea ineficientă și consumul nejustificat al energiei electrice în sectorul său de activitate, cât și cauzele care au provocat această faptă, respectiv neglijența și superficialitatea intimatului reclamant în îndeplinirea obligațiilor de serviciu. Mai arată că instanța de fond a trecut peste faptul că în decizia contestată a fost menționat referatul nr.
3970 din 22 august 2007 în care au fost identificate și descrise abaterile la modul în care nu era dus la îndeplinire Programul de urmărire a funcționării instalațiilor electrice de iluminat de către șefii secțiilor controlate. Având în vedere că decizia contestată cuprinde descrierea faptei disciplinare săvârșită de către intimatul reclamant, apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond în temeiul excepției nulității absolute a deciziei este nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate cu consecința rejudecării cauzei pe fond de către instanța de recurs sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul asupra recursului, apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că decizia contestată este lovită de nulitate absolută întrucât încalcă dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii, respectiv nu conține descrierea faptei pentru care a fost sancționat. În mod judicios instanța de fond a reținut faptul că nu este suficient ca angajatorul să facă trimitere în decizia de sancționare la diverse texte pretins încălcate, ci avea obligația să stabilească descrierea concretă a faptei imputate iar nu în acte separate, precum referatul nr. 3970 din 22 august 2007. Astfel, întrucât angajatorul trebuia să arate fapta imputată în decizia de sancționare și nu în alte înscrisuri anexe, apreciază hotărârea recurată ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată și depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la Tribunalul Tulcea reclamantul a formulat în contradictoriu cu pârâta SC SRL T contestație împotriva deciziei nr. 32 din 31 august 2007, solicitând anularea acesteia, acordarea de daune morale în cuantum de 3.000 lei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că invocă excepția nulității absolute a deciziei nr. 32 din 31 august 2007, în temeiul art. 268 alin. 2 lit. a, în sensul că decizia nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Astfel, reclamantul a arătat că angajatorul trebuia să cuprindă în decizia de sancționare și nu în alte rapoarte și înscrisuri colaterale, fapta care i se impută, pentru că, în caz contrar, acesta poate veni cu modificări ce nu pot fi cenzurate de către instanță.
A mai arătat reclamantul că în decizia de sancționare nu se individualizează concret fapta, făcându-se o mențiune absolut generică că s-ar fi încălcat decizia nr. 1474 din 8 februarie 2005, referitoare la utilizarea eficientă a energiei electrice, ori, nominalizarea acestei decizii nu poate complini lipsa mai sus menționată ci este o altă obligație separată, prevăzută de art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, reclamantul a precizat că decizia contestată este nelegală și netemeinică.
A arătat reclamantul că în cadrul unității intimate îndeplinește funcția de șef atelier depoluare, însă, în sectorul “depoluare” unde îndeplinește această funcție, responsabili sunt electricianul de tură și maistrul de tură.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că, în ziua de 21 august 2007, într-o magazie de piese și materiale unde au acces permanent salariații de pe schimbul respectiv, s-a găsit un aprins.
Astfel, reclamantul a apreciat că sancțiunea pe care a primit-o urmare acestui incident este consecința “luptei” pe care pârâta o desfășoară împotriva sa, având în vedere că în calitate de lider de sindicat a organizat la data de 19 iulie 2007 o grevă în unitate.
La data de 21 noiembrie 2007 reclamantul a formulat cerere prin care a precizat că renunță la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nefondată cât și respingerea excepției nulității absolute a deciziei contestate, ca nefondată.
În acest sens, pârâta a arătat că decizia de sancționare menționează în concret în ce a constat abaterea disciplinară.
De asemenea, pârâta a mai arătat că, deși fișa postului o impune, contestatorul, ca și ceilalți șefi de secții sancționați, au ignorat faptul că alături de alte atribuții de a ordinii și disciplinei la locul de muncă pe care îl conduc, sunt responsabili și de modul în care instruiesc personalul din subordine, inclusiv a electricienilor și maiștrilor de tură care răspund direct de funcționarea instalațiilor de iluminat, de măsurile pe care le iau sau nu, în vederea asigurării unei bune activități în sectorul pe care îl coordonează, inclusiv sub aspectul eficientizării consumului de energie electrică auxiliară.
Prin sentința civilă nr. 2240 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis excepția invocată de reclamant.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii, printre alte elemente obligatorii, decizia prin care se aplică o sancțiune disciplinară de către angajator, trebuia să conțină, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Pârâta nu a precizat și nu a descris, însă, în decizia contestată în mod concret și clar, în ce a constat fapta săvârșită de contestator și care a determinat aplicarea sancțiunii dispuse prin această decizie.
Textul de lege mai sus citat prevede în mod imperativ cu privire la individualizarea faptei care constituie abatere disciplinară și care determină angajatorul să aplice o sancțiune disciplinară, oricare ar fi această sancțiune, printr-o decizie de sancționare.
Așa fiind, instanța de fond a admis excepția și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 32 din 31 august 2007, emisă de SC SRL
Având în vedere că la data de 21 noiembrie 2007 reclamantul a depus la dosar o cerere prin care preciza că renunță la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune morale, instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
Întrucât reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. – din 4 decembrie 2007 și în raport de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SRL.
În motivare s-au invocat, în esență, următoarele motive de recurs:
În mod eronat instanța de fond a apreciat că decizia de sancționare nu descrie fapta disciplinară săvârșită de reclamant.
Decizia nr. 32/2007 descrie în mod clar și neechivoc fapta avută în vedere la aplicarea sancțiunii avertismentului.
Din coroborarea alineatelor nr. 2 și 4 ale deciziei de sancționare se poate constata cu ușurință că abaterea disciplinară reținută și sancționată de angajator este prezentată în elementele sale constitutive ce depășesc cu mult o minimă descriere a acesteia impusă de lege.
Reclamantul îndeplinea funcția de șef de secție și, în temeiul atribuțiilor corespunzătoare acestei funcții, era responsabil cu conectarea și deconectarea instalației de iluminat, de a urmări personal sau prin electricienii ori maiștrii din subordine de programul de eficientizare a consumului de energie electrică fiind obligat să ia măsuri în vederea îndeplinirii eficiente a acestui program.
Ca toți ceilalți șefi de secții avea obligația de a respecta programul de urmărire a modului în care funcționau instalațiile electrice de iluminat, iar în cazul în care constata deficiențe în modul în care era conectată și deconectată instalația de iluminat de către personalul din secția pe care o conducea, avea obligația să ia măsurile necesare evitării risipei de orice fel.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii, printre alte elemente obligatorii, decizia prin care se aplică o sancțiune disciplinară de către angajator trebuie să conțină, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Din analiza deciziei de sancționare nr. 32 din 31 august 2007 rezultă că în alin. 3 s-au menționat prevederile legale încălcate de contestator, iar în alin. 4 fost descrisă fapta avută în vedere la aplicarea sancțiunii cu avertisment.
Este adevărat că această ordine este atipică în sensul că trebuia menționată mai întâi motivarea în fapt și apoi motivarea în drept, însă, din examinarea celor două alineate rezultă faptul că decizia de sancționare a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii.
Având în vedere faptul că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, potrivit art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea a
admis recursul formulat, a casat sentința recurată și a trimis dosarul la Tribunalul Tulcea spre rejudecare pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Întrucât motivul de recurs analizat a atras casarea cu trimitere a cauzei, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs referitoare la fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâtaSC SRL, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2240 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, bloc 1C,. A, etaj 6,. 26, județul
Casează sentința recurată și trimite dosarul la Tribunalul Tulcea pentru a se pronunța pe fondul cauzei
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2008.
Președinte, Pt. JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
– – – –
– –
– –
Aflate în, conform art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă semnează
Președintele instanței
Grefier,
Jud. fond -, Șt.
Red. dec. jud. -/24.04.2008
gref. –
4 ex./25.04.2008
