Nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990 în situaţia în care reclamanta solicită obligarea Ministerului Finanţelor de a elibera un act de autoritate prin care să interpreteze o dispoziţie legală.
Prin cererea înregistrată la 13.12.2000, reclamantul Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie – instituţie subordonată Guvernului României, prin reprezentanţii săi legali, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor, să se pronunţe o hotărâre prin care să fie obligat acesta din urmă să elibereze în favoarea reclamantului un act de autoritate în vedere adresa nr. D II 352930/12.06.2000 emisă de Direcţia Impozite Indirecte prin care se transmiteau unele precizări dar care, aşa cum se specifică în finalul ei, nu sunt de autoritate, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/ 1990 – nefiind un act administrativ, dar cu toate acestea a fost luată în considerare de către Curtea de Conturi, aducându-se reclamantului importante prejudicii.
în motivarea cererii se învederează că, în urma controlului pe anul 1999 efectuat de Curtea de Conturi la sediul reclamantei şi Oficiile Judeţene de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, s-a stabilit de organul de control că aceste instituţii ar fi plătitoare de TVA şi că s-a creat un prejudiciu bugetului statului prin neplata acestor sume, considerându-se că noţiunea de “prestări servicii” din cadrul activitătii de specialitate de atrage obligaţia de a plăti TVA.
S-a solicitat de către reclamantă Ministerului Finanţelor să comunice un punct de vedere de autoritate asupra acestei probleme.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele: s-a depus dovada îndeplinirii procedurii graţioase prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, precum şi adresa nr. 352930/12.06.2000/352937 – de către Ministerul Finanţelor, prin care se face dovada că a răspuns adreselor nr. 2194/2000 şi 22.05.2000 – reclamantei prin care solicită comunicarea regimului şi pct. 2.3 din normele de aplicare a ordonanţei de urgenţă, aprobate prin H.G. nr. 401/2000. Se mai specifică în adresa mai sus mentionată, că acesta nu este un act administrativ de autoritate, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, şi nu este opozabil terţilor.
Prin întâmpinarea depusă la 14.03.2001, pârâta învederează instanţei că “potrivit art. 3 lit. d din O.G. nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, cu modificările şi completările ulterioare” nu se cuprind in sfera de aplicare a TVA operaţiunile privind livrările de bunuri şi prestările de servicii rezultate din activitatea autorizată efectuată de instituţiile publice, pentru activităţile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranţa statului, culturale şi sportive.
Astfel, conform art. 3 ultim aliniat din actul normativ mai sus menţionat, persoanele juridice de mai sus sunt supuse TVA pentru operaţiunile efectuate în mod sistematic, direct sau prin unităţi subordonate pentru obţinerea unui profit.
Conform prevederilorart. 3 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare la data intrării în vigoare a legii, se înfiinţează Oficiul National de cadastru, Geodezie şi Cartografie, ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Guvernului, cu atribuţiile prevăzute la cap. 2 art. 5 din legea menţionată. Pentru activităţile desfăşurate, reclamanta percepe tarife conform dispoziţiilor O.G. nr. 101/1998, aprobate şi modificate prin Legea nr. 150/1999 şi modificate prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 162/2000. Prin această Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, pentru modificarea O.G. nr. 101/1998, sintagma “servicii prestate” a fost schimbată în “activităţi administrative specifice autorizate”, astfel că activităţile desfăşurate de către Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi oficiile judeţene ale acestuia în numele statului ca instituţii publice şi pentru care au fost înfiinţate prin lege, nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.
în situaţia în care Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi oficiile judeţene ale acestuia realizează alte activităţi _de natură economică, respectivele activităţi se includ în sfera de aplicare a TVA.
Prin întâmpinare, pârâta a făcut dovada că a răspuns reclamantei la petiţiile formulate şi a explicat noţiunea de “prestări servicii”. în ceea ce priveşte obligarea pârâtului de a elibera un act de autoritate prin care să se interpreteze art. 2 lit. e din Ordonanţa nr. 3/1992, un astfel de demers excede controlului judecătoresc de administrativ, reclamanta neputând face dovada dreptului său vătămat recunoscut de lege printr-un act administrativ. Nefiind întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, urmează ca acţiunea să fie respinsă ca nefondată.
Notă: Hotărârea de mai sus este irevocabilă prin nerecurare. (Judecator Simona Marcu)
(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 357/2001)
