În condiţiile în care inculpatul a desfăşurat activităţi economice, în calitate de pretins reprezentant al S.C. I S.R.L. Bistriţa, pe parcursul anului 2006, fără a conduce o evidenţă contabilă pentru activitatea desfăşurată în sarcina acestuia se impunea a se reţine săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.”b” din Legea nr. 241/2005, în formă continuată.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., dec. nr. 3/A/28 ianuarie 2011
Prin sentinţa penală nr.486 din 16 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în baza art. 334 C.p.p. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. art. 9 lit. b din Legea 241/2005 în infracţiunea prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b C.penal.
În baza art. art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul CIŞ pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. b Cod penal, aceleaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 290 alin. 1, cu aplicarea C.penal, cu aplicarea art. art. 37 lit. b Cod penal, aceleaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. art. 33 lit. a C.penal, s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa ce mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c C.penal (cu privire la exercitarea activităţii de administrator societate comercială).
În baza art. 348 C.p.p. s-a dispus anularea biletelor la ordin completate în fals.
În baza art. 998-999 Cod civil, raportat la art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală, s-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I SRL reprezentată prin SC U IPURL Bistriţa, să plătească părţii civile ANAF Bucureşti reprezentată prin Direcţia generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, suma de 55.217 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 998-999 Cod civil, raportat la art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală, s-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile SC EC SA suma de 20.943,97 lei, reprezentând despăgubiri civile.
La data rămânerii definitive s-a dispus comunicarea la Oficiului Naţional al Registrului Comerţului a unei copii a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 400 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu cuvenit av. CGS.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa şi inculpatul.
Apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa este întemeiat sub aspectul primelor trei motive invocate, respectiv al încadrării juridice a faptei de evaziune fiscală, a pedepselor complementare aplicate şi a obligării solidare a inculpatului şi părţii responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile.
Sub un prim aspect, este de observat că, în condiţiile în care inculpatul a desfăşurat activităţi economice, în calitate de pretins reprezentant al S.C. I S.R.L. Bistriţa, pe parcursul anului 2006, fără a conduce o evidenţă contabilă pentru activitatea desfăşurată în sarcina acestuia se impunea a se reţine săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.”b” din Legea nr.241/2005, în formă continuată, deci cu aplicarea dispoziţiilor art.41 alin.2 Cod penal.
În raport de aceste considerente şi ţinând seama de faptul că prin actul de sesizare a instanţei inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.9 alin.1 lit.”b” din legea mai sus menţionată, precum şi de împrejurarea că această infracţiune a fost comisă în condiţiile recidivei postexecutorii, prev.de art.37 lit.”b” Cod penal se impune ca în baza disp.art. 334 Cod procedură penală, să se procedeze la schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriul parchetului, prev.de art.9 alin.1 lit.”b” din Legea nr.241/2005, în cea prevăzută de art.9 alin.1 lit.”b” din actul normativ menţionat, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit.”b” Cod penal.
Pe de altă parte, sub un al doilea aspect este de reţinut că, potrivit textului de lege incriminator, infracţiunea de evaziune fiscală se sancţionează cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.
Conform dispoziţiilor art.65 alin.2 şi 3 Cod penal, aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar pedeapsa principală stabilită de instanţă este închisoarea de cel puţin 2 ani.
În speţă, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală fără a mai aplica însă pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev.de art.64 Cod penal , aplicând din această perspectivă o pedeapsă nelegală.
Ca urmare, în baza dispoziţiilor art.53 pct.2 lit.”a” Cod penal, rap.la art.64 Cod penal, instanţa de control judiciar va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.”a” teza a II-a, lit.”b” şi „c” Cod penal, pe timp de 1 an, alăturat pedepsei principale, de 2 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
În fine, în cauză se impune a se înlătura dispoziţia referitoare la obligarea solidară a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, S.C.”I” S.R.L. Bistriţa reprezentată prin S.C.”U” IPURL Bistriţa, la plata despăgubirilor civile în favoarea părţii civile ANAF Bucureşti, urmând ca acestea să fie achitate doar de către inculpat, deoarece, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr.786/2006 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosar nr. 2491/112/2006, societatea comercială în cauză a fost dizolvată, aceasta fiind ulterior lichidată judiciar.
Critica adusă hotărârii instanţei fondului prin apelul parchetului, referitoare la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului este însă neîntemeiată.
Analizând din această perspectivă hotărârea instanţei de fond tribunalul constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre corectă, aplicând pedepse în limite legale şi just individualizate, ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor , de limitele de pedeapsă prevăzute în textele de incriminare, de gradul de pericol social al faptelor comise, ca şi de elementele care caracterizează persoana inculpatului.
Pe de altă parte, apelul promovat în cauză de inculpat este nefondat, astfel încât în baza dispoziţiilor art.379 pct.1 lit.”b” Cod procedură penală, acesta va fi respins ca atare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, tribunalul apreciază că în baza materialului probator administrat, prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, reţinând în mod just vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor deduse judecăţii.
Apărările apelantului invocate ca temei al solicitării de achitare nu pot fi reţinute nici de instanţa de apel, întrucât susţinerile celui în cauză sunt contracarate de probaţiunea administrată.
În sensul celor de mai sus este de relevat faptul că însuşi inculpatul a recunoscut că la primirea chitanţierului, facturierului şi a ştampilei societăţii în cauză s-a angajat să nu le folosească decât după finalizarea formalităţilor de cesionare a părţilor sociale.
Pe de altă parte, potrivit declaraţiilor martorilor BAO şi CA rezultă că înţelegerea dintre aceştia şi inculpat a fost în sensul că acesta din urmă va începe activitatea comercială abia după finalizarea tuturor formalităţilor la instituţiile şi autorităţile competente. Cei în cauză nu au permis inculpatului să desfăşoare activitate comercială în numele societăţii şi chiar dacă ar fi făcut acest lucru, inculpatul trebuia să se abţină de la orice act de natură comercială până la înregistrarea menţiunilor referitoare la transferul părţilor sociale şi respectiv a dobândirii calităţii de administrator al firmei respective.
Mai mult însă decât atât, din probaţiunea administrată rezultă că, deşi foştii administratori au efectuat demersuri în vederea transmiterii societăţii către inculpat, acestea nu au fost finalizate din culpa inculpatului, care nu a fost în măsură să prezinte autorităţilor fişa de judiciar şi dovada noului sediu al societăţii.
În plus, din modul de desfăşurare a activităţii infracţionale se poate conchide faptul că, inculpatul nu a manifestat niciun fel de diligenţă în rezolvarea situaţiei juridice a firmei în cauză, deoarece la foarte scurt timp după primirea documentelor fiscale de la foştii administratori ai societăţii comerciale în cauză, acesta a început să deruleze activităţi economice, eliberând documente fiscale.
În sensul celor de mai sus este de reţinut că, la data de 1 martie 2006, inculpatul s-a angajat în scris, să nu folosească documentele fiscale primite până la reglementarea situaţiei societăţii în cauză, însă în ciuda acestui fapt, începând cu data de 15 martie 2006, apelantul a început să emită facturi fiscale.
Pe de altă parte, nici criticile aduse în latura civilă a cauzei, nu sunt întemeiate.
Este real că într-o primă fază ANAF, prin DGFP Bistriţa-Năsăud s-a constituit parte civilă inclusiv cu suma de 1.500 lei, reprezentând amendă contravenţională, potrivit scriptului depus la f.241, însă ulterior aceasta şi-a precizat constituirea, făcând menţiunea expresă că suma în cauză a fost avută în vedere în mod eronat la momentul emiterii pretenţiilor civile, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 55.217 lei.
Totodată, partea civilă a precizat componenţa despăgubirilor civile pretinse, despăgubiri reprezentate de impozit pe profit – 15.493 lei, majorări de întârziere – 9.347 lei, TVA de plată – 18.938 lei şi majorări de întârziere aferente acesteia – 11.439 lei.
Pentru toate considerentele anterior menţionate, în baza dispoziţiilor art.379 pct.2 lit.”a” Cod procedură penală, apelul declarat în cauză de către parchet va fi admis, hotărârea atacată va fi desfiinţată în parte, sub aspectul încadrării juridice dată faptei de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului, a pedepselor complementare aplicate şi al obligării solidare a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, în favoarea părţii civile, la plata despăgubirilor civile, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Ca urmare a soluţiei preconizate, instanţa de control judiciar va menţine dispoziţiile referitoare la contopirea pedepselor aplicate, urând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.”a” teza a II-a lit.”b” şi „c” Cod penal, menţinând şi celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.