Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.561/CM
Ședința publică din data de 30 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. 3,. 25, județul C, împotriva sentinței civile nr.2091 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă– COM, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, la cererea părților, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 26.06.2008 și la data de 30.06.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC -Com SRL C:
– anularea deciziei nr. 186/28.05.2006 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă;
– reîncadrarea pe funcția deținută anterior;
– obligarea intimatei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de la data desfacerii contractului până la efectiva reîncadrare și plata cheltuielilor de judecată.
A arătat contestatorul, că prin contractul individual de muncă nr. -/17.03.2006, a fost angajat la societatea intimată în funcția de director personal, iar la data de 31.05.2007 i-a fost adusă la cunoștință decizia contestată, întemeiată pe dispozițiile art. 65 pct.1 Codul muncii.
Contestatorul apreciază că desființarea locului său de muncă nu este efectivă, nu are la bază o cauză serioasă și reală, iar acest aspect rezultă din fondul de salarii la nivelul anului 2006-de 30.000 lei, iar la nivelul anului 2007 -de 90.000 lei, sume care nu s-ar putea mări în situația unei dificultăți economice.
Prin întâmpinare, unitatea a solicitat respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată susținând că a avut loc reorganizarea societății și că raportat la numărul de salariați, profilul acesteia și volumul de activitate, se impunea desființarea a 2 din 6 posturi de director existente în organigrama unității.
Prin sentința civilă nr.2091/22.11.2007, Tribunalul Constanțaa respins contestația ca nefondată, reținând în esență următoarele aspecte:
Desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului a intervenit ca urmare a hotărârii de reorganizare a activității unității și raportat la activitatea efectivă, s-a considerat că doi directori de personal nu se mai justifică, fiind stabilită desființarea postului ocupat de contestator.
Întrucât acest post nu se mai regăsește în organigrama unității ulterior emiterii deciziei contestate, instanța a constatat că desființarea postului a fost efectivă.
În privința caracterului serios și efectiv al reorganizării, s-a constatat că măsura a fost impusă de condițiile efective ale unității, pentru care organul de conducere a hotărât restrângerea activității.
Acest aspect a fost cunoscut și de contestator, care avea calitatea de asociat și s-a consemnat în procesul verbal încheiat la data de 18.05.2007 de intimată.
Instanța a apreciat că nu este atributul său de a cenzura măsurile luate de societate dacă acestea tind la eficientizarea activității și din moment ce nu s-a făcut dovada că această măsură a fost determinată de alte considerente decât cele enumerate limitativ de textul art. 65 Codul muncii, s- constatat că unitatea a respectat prevederile legale în materia concedierii contestatorului, reorganizarea fiind reală, serioasă și efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant, care a formulat următoarele critici:
Instanța a încălcat dispozițiile art. 129 pct. 5 cod procedură civilă deoarece nu a stăruit în aflarea adevărului în scopul aplicării corecte a legii.
Pentru a aprecia că desființarea postului a avut la bază cauze reale si serioase, trebuia să se facă dovada că reorganizarea societății este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice și are la bază studii temeinice care vizau îmbunătățirea activității.
Instanța nu a făcut o analiză a acestor aspecte iar din procesul verbal al AGA, încheiat la 18.05.2007 nu rezultă nici un motiv concret cu privire la reorganizarea activității.
Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că noua organigramă depusă de intimată, nu este aprobată de AGA, astfel că aceasta este lovită de nulitate absolută iar instanța nu trebuia să țină cont de organigrama prezentată de intimată.
Pentru aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului si modificarea sentinței recurată în sensul admiterii contestației sale.
Intimata și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat având în vedere că din probele administrate rezultă că măsura luată de unitate a fost determinată de reorganizare și implicit de nevoia reducerii posturilor de conducere care era prea mare în raport de numărul total de angajați.
Analizând sentința recurată în raport de probele administrate și de criticile formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat.
Decizia nr. 186/2007 prin care a încetat contractul individual de muncă al contestatorului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 65 Codul muncii și a avut la bază Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților din data de 18.05.2007.
Prin această Hotărâre, AGA, la care și contestatorul a fost reprezentat, s-a luat măsura modificării structurii organizatorice a societății, prin desființarea adouă dintre cele șase posturi de directorexistente în organigrama societății, respectiv postul de director de personal și a postului de manager.
În situația în care contestatorul aprecia că această hotărâre nu era legală, acesta avea posibilitatea să o atace la instanța competentă, separat de decizia prin care i-au încetat raporturile de muncă, deoarece instanța de dreptul muncii nu are competența să analizeze aspectele de eficiență economică sau dificultățile economice prin care trece o societate.
Singurele aspecte pe care le analizează instanța investită cu contestație la decizia de desfacere a unui contract de muncă, sunt cele legate strict de respectarea legii, în ce privește raportul de muncă dintre contestator si angajator si nicidecum activitatea economică a societății.
Potrivit art. 65 alin 1 Codul muncii arată “concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității”.
Art. 65 alin. 2 “desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”
Legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția acelor posturi pe care să le desființeze în cazul în care apreciază că această măsură duce la eficientizarea activității.
Instanța nu poate decât sa verifice dacă desființarea locului de muncă este efectivă, adică dacă postul este suprimat din statul de funcții, dacă are caracter obiectiv, fiind independentă de factori subiectivi care au legătură cu persoana angajatului, precum si dacă acele dificultăți economice invocate ca temei al concedierii impun cu adevărat reducerea acelui loc de muncă.
Prin Hotărârea AGA s-a apreciat că reorganizarea societății implică și reducerea celor două posturi de directori iar instanța de fond trebuia să țină cont de această hotărâre atunci când a analizat contestația, nefiind îndrituită să se implice în elaborarea și aplicarea strategiei de reorganizare a angajatorului. astfel că, din aceasta perspectivă, criticile recurentului nu pot fi reținute.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul va fi in totalitate respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. 3,. 25, județul C, împotriva sentinței civile nr.2091 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă– COM, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Tehnored. dec. – jud. –
2 ex./14.07.2008
