Contestație decizie de sancționare. Decizia 622/2008. Curtea de Apel Constanta


Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 622/CM

Ședința publică din 06 august 2008

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu

JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase

JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon

Grefier – – –

Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE, cu sediul în, strada a I-a, nr. 202, județul T, cod poștal -, împotriva sentinței civile nr. 512, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 05 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-,.B,.15, județul T, având ca obiectcontestație decizie de sancționare.

La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, , în baza înscrisului intitulat “Împuternicire”, nr. 3786 din 05 august 2008, pe care îl depune la dosar, iar pentru intimatul reclamant, răspunde avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 31 din 05 august 2008, pe care depune la dosar (și, în anexă, chitanța nr. 033 din 05 august 2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 2.000 lei).

Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.

Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.

Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.

Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca nefondată.

Apărătorul intimatului reclamant, depune la dosar concluzii scrise. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 512, pronunțată la data de 05 martie 2008 de Tribunalul Tulcea. Cu cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite.

Cu privire la ultimul motiv din cererea de recurs, învederează că pe rolul instanței mai există un dosar având ca obiect schimbarea locului de muncă al intimatului.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Contestatorul a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă Administratia Zonei Libere, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei nr.352/4.12.2007 emisă de pârâtă.

În motivarea actiunii, contestatorul învederează faptul că, prin decizia nr.352/4.12.2007, i s-a adus la cunoștință încetarea contractului individual de muncă în conformitate cu art.264 alin.1 lit.f din Codul Muncii – Legea nr.53/2003 coroborat cu art.26 lit.f din Regulamentul intern al regiei. Decizia este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde motivarea în fapt a faptei săvârșite, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului în timpul cercetării disciplinare.

Tribunalul Tulcea prin sentința civilă nr.512/5.03.2008 a admis contestația formulată de contestatorul; a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.352/4.12.2007 emisă de Administratia Zonei Libere, ca nelegală.

Instanța de fond a retinut pe baza probatoriilor administrate că, unitatea avea obligatia să efectueze cercetarea disciplinară în prezența contestatorului și cum acest lucru nu s-a respectat, orice act întocmit este lovit de nulitate absolută.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Administratia Zonei Libere.

În motivarea recursului, recurenta învederează instantei, că nu se poate retine nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă întrucât nu s-au respectat dispozițiile art.268 alin.2 din Codul Muncii, deoarece prin transmiterea procesului-verbal întocmit de comisia de disciplină din cadrul regiei în care este descrisă fapta, s-au acoperit prevederile din regulamentul intern care au fost încălcate, precum și motivul pentru care contestatorul nu s-a prezentat la cercetare.

Intimatul-contestator a fost eliberat din funcția de director general și președinte al Consiliului de Administratie și potrivit contractului individual i s-a oferit un post de economist în cadrul regiei. Documentele i-au fost transmise prin poștă, s-au înapoiat la recurentă cu mentiunea “expirat termenul de păstrare”. În perioada 21.05.-15.08.2007 intimatul contestator se afla în concediu medical. Pe data de 16.08.2008 nu s-a mai prezentat la locul de muncă fiind trecut nemotivat în pontaje. Prin urmare, decizia de desfacere a contractului de muncă este legală și temeinică.

Examinând criticile formulate, Curtea reține următoarele:

În literatura de specialitate s-a arătat în mod clar faptul că, decizia referitoare la încetarea contractului individual de muncă, este nulă atunci când lipsesc cu totul motivele de fapt, cât și atunci când acestea sunt formulate într-un mod vag și general care nu permit verificarea.

Nemotivarea în fapt a deciziei de încetare a contractului individual de muncă se sanctionează cu nulitatea absolută. Motivarea în fapt nu trebuie să se limiteze la afirmatii generale și vagi, ci presupune mentionarea concretă a faptelor ce au determinat încetarea contractului de muncă.

Concedierea pentru săvârșirea unor abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării prealabile și în termenele stabilite de Codul Muncii.

Orice act se comunică persoanei angajate, pentru a lua la cunoștință de el și de asemenea se va face mentiunea în legătură cu termenul și instanța competentă unde decizia poate fi contestată.

În speța de față, instanța de fond a retinut în mod corect faptul că, decizia nr.352/04.12.2007 emisă de recurenta Administratia Zonei Libere nu a fost motivată în fapt și deci, este lovită de nulitate absolută.

În privința comunicării acestei decizii către intimatul contestator, instanța de fond a retinut în mod corect faptul că actele nu au ajuns la destinatar, întrucât plicul a fost returnat recurentei cu mentiunea “expirat termenul de predare” și “se aprobă înapoierea”.

Rezultă cu certitudine faptul că, intimatul contestator nu a primit convocare pentru cercetare. Mai mult, recurenta susține în motivele de recurs că același salariat s-a aflat în concediu medical în perioada 21.05.-15.08.2007, iar din 16.08.2007 nu s-a mai prezentat la lucru. În această situație unitatea recurentă trebuia să verifice toate aceste aspecte.

Simplele afirmatii în sensul că, ridicarea corespondentei de la poștă a fost “selectată” de intimatul-contestator, sunt nefondate, întrucât nu s-au făcut probe în acest sens.

Retinând că hotărârea instantei de fond este legală și temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Urmează a obliga recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE, cu sediul în, strada a I-a, nr. 202, județul T, cod poștal -, împotriva sentinței civile nr. 512, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 05 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-,.B,.15, județul T, având ca obiectcontestație decizie de sancționare.

Obligă recurentul către intimat la 2.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 august 2008.

– –

Grefier,

Red.hot.jud.fond; red.dec.jud.rec.:/07.08.2008;

tehnored.gref./2 ex./12.08.