Contract de comision pentru export – Contracte externe -Opozabilitate
3.1. Semnarea de către comitent a contractelor externe încheiate de comisionar numai cu scopul explicit inserat în contractul de comision de a face opozabile condiţiile şi prevederile pentru care comitentul şi-a dat acordul, nu-i conferă acestuia calitatea de parte în raporturile cu cumpărătorii din acele contracte externe, mai cu seamă că potrivit art. 406 alin. 2 Cod comercial, text aplicabil cu titlu de lex voluntatis, comitentul nu are acţiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul. (Sentinţa nr. 141 din 16 decembrie 1996)
Contract de comision – Răspunderea comitentului
3.2. Conform art. 969, 1082 şi 1084 Cod civil, comitentul responsabil de daunele băneşti cauzate comisionarului atât prin neexecutarea integrală cât şi prin executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, va fi ţinut răspunzător integral pentru prejudiciul produs acestuia, constând în sumele de bani cheltuite din resurse proprii precum şi dobânda de care a fost lipsit prin retragerea din contul său în vederea efectuării plăţilor la care a fost constrâns. (Sentinţa nr. 134 din 7 septembrie 1999)
Răspundere – Defecte de calitate – Contract extern
3.3. Producătorul-vânzător nu este culpabil de defectele de calitate constatate de beneficiarul extern, în executarea contractului încheiat cu cumpărătorul-exportator, atâta vreme cât acesta nu a comunicat producătorului informaţii cu privire la calitatea şi sortimentele produselor, astfel cum au fost ele precizate în contractul extern.
Cum numai cumpărătorul-exportator, în mod direct, cunoştea conţinutul contractului extern şi exigenţele beneficiarului extern cu privire la calitate, el avea obligaţia, de altfel asumată prin contractul cu producătorul, să îi comunice acestuia parametrii de calitate, astfel cum au fost stabiliţi prin contractul extern. (Sentinţa nr. 79 din 13 mai 1999)
Contract de comision – Reziliere
3.4. Deşi termenul de valabilitate a contractului de comision a fost depăşit, contractul se consideră prelungit în aceleaşi condiţii ca cele iniţial stabilite în situaţia în care pârâta a continuat executarea obligaţiilor contractuale şi pe care reclamanta le-a acceptat. (Sentinţa nr. 148 din 29 septembrie 1999)
Contract de comision – Obligaţiile comisionarului
3.5. Comisionarul are potrivit contractului în speţă obligaţia de a plăti comitentului contravaloarea produselor livrate la export, după încasarea acesteia de la cumpărătorul extern, deducând comisionul. Apare evident că în această situaţie comisionarul nu şi-a asumat obligaţia să suporte sau să garanteze necondiţionat contravaloarea produselor livrate către cumpărător.
Refuzul plăţii integrale a preţului de către cumpărătorul extern, pe motiv de constatare a unor defecte de calitate, nu îi este imputabil comisionarului, atâta vreme cât acesta a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor sale asumate prin contractul de comision, înştiinţând vânzătorul asupra defectelor calitative, a cheltuielilor de remediere, propunând totodată şi o ofertă de stingere a pretenţiilor cumpărătorului extern.
Pretenţiile vânzătorului comitent, în acest caz trebuie îndreptate direct împotriva cumpărătorului extern, inclusiv tratarea cu acesta a reclamaţiilor calitative şi a consecinţelor pecuniare ale acestora, comisionarul dovedind că a depus diligenţele necesare în acest scop. (Sentinţa nr. 56 din 1 aprilie 1999)
Contract de comision – Obligaţiile comisionarului – Terţi
3.6. în cadrul raporturilor externe comisionarul, nefiind decât un executant al însărcinărilor primite de la comitent, este răspunzător în principiu faţă de comitent numai de încheierea contractului cu terţii, nu şi pentru executarea de către aceştia a obligaţiilor ce le revin în temeiul contractelor încheiate. Riscul neexecutării de către terţele persoane a actelor juridice încheiate cu comisionarul este suportat de comitent.
Numai în cazul în care comisionarul îşi ia faţă de comitent şi obligaţia de a garanta executarea contractului principal de către terţul cu care a contractat, printr-o clauză specială prevăzută expres în contractul de comision, se poate vorbi de o mărire a răspunderii
comisionarului în raporturile cu comitentul, oferind acestuia din urmă o garanţie suplimentară privind executarea contractului de către terţi. (Sentinţa nr. 77 din 18 mai 1998; sentinţa nr. 121 din 12 iulie 1999)
Contract de comision – Răspunderea comisionarului
3.7. Potrivit art. 405 din Codul comercial, între comisionar şi comitent se stabilesc aceleaşi raporturi ca între mandant şi mandatar, iar potrivit art. 391 din acelaşi Cod, mandatarul care încalcă instrucţiunile primite de la mandant răspunde de daunele interese pe care le-a produs.
Faptul că comisionarul nu a comunicat comitentului la timp şi în mod corespunzător acele înscrisuri sau informaţii primite de la partenerul extern, pe baza cărora comitentul să justifice o acţiune împotriva clientului extern, inclusiv judiciară, de natură a-1 determina să facă plata, atrage răspunderea comisionarului pentru pagubele suferite de comitent. (Sentinţa nr. 31 din 27 martie 1997)
Contract de comision – întinderea obligaţiilor comisionarului
3.8. Asumarea riscului acordării unor bonificaţii către partenerul extern, fără acordul comitentului, întemeiată pe dispoziţiile art. 408 din Codul comercial, nu îl exonerează pe comisionar de obligarea la plata diferenţei de preţ, întrucât conform obligaţiilor contractuale acesta trebuie să asigure numai intermedierea afacerilor, orice modificare a clauzelor contractuale putând fi făcută numai cu acordul comitentului.
Pe de altă parte, nu pot fi invocate prevederile art. 408 din Codul comercial, întrucât comisionarul nu a făcut dovada că diminuarea preţului faţă de cel hotărât de comitent s-a făcut pentru a-1 scuti pe acesta de o pagubă iminentă. (Sentinţa nr. 54 din 14 aprilie 1998; sentinţa nr. 64 din 12 iunie 1997)
Contract de comision – Defecte de calitate – Diminuarea preţului
3.9. Comisionarul nu poate fi obligat să plătească comitentului diferenţa de preţ în cazul în care a vândut la un preţ mai mic decât cel hotărât datorită unor defecte de calitate, sub condiţia să facă dovada că, vânzând la un preţ mai mic decât cel convenit, a scutit de o pagubă pe comitent.
în caz contrar, potrivit prevederilor exprese din pct. 1 al art. 408 Cod comercial român, în cazul în care comisionarul a vândut cu un preţ mai mic decât cel hotărât, el este dator să plătească diferenţa
comitentului, întrucât operaţiunile întreprinse de comisionar s-au făcut cu depăşirea mandatului său. (Sentinţa nr. 65 din 12 iunie 1997)
Contract de comision – Culpa comisionarului – Răspundere
3.10. Comisionarul care s-a abătut de la obligaţiile sale stabilite prin contractul de comision, suportă cheltuielile suplimentare determinate de culpa sa în realizarea afacerii comerciale, precum taxele vamale instituite de legiuitor ulterior datei până la care trebuia să fi adus la îndeplinire importurile la care se angajase, dar pe care le-a întârziat. (Sentinţa nr. 24 din 13 mai 1994)
Contract de comision pentru export – Moneda de plată
3.11. Cum prin contractul de comision, atât preţul pentru fiecare sortiment din produsele destinate exportării cât şi valoarea totală a tranzacţiei au fost fixate în valută, iar decontarea în valută este admisă de BNR în raport de calitatea părţilor, pârâta căzută în pretenţii pentru nedecontarea preţului are obligaţia să plătească suma datorată în valuta contractului şi nu echivalentul în lei. (Sentinţa nr. 73 din 28 iunie 1996)
Contract de comision pentru export – Inopozabilitatea modificărilor contractului extern
3.12. Modificările contractului intervenite între comisionar şi cumpărătorul extern cu privire la instrumentele de plată utilizate în achitarea preţului, care au fost de natură să conducă la întârzierea decontărilor faţă de comitent, nu sunt opozabile acestuia din urmă, în afară de cazul în care s-ar face dovada că le-ar fi acceptat. (Sentinţa nr. 73 din 28 iunie 1996)
Contract de comision – Moneda de decontare
3.13. Deşi prin contractul de comision s-a prevăzut decontarea în valută, tribunalul arbitrai poate hotărî în speţă, pentru motive temeinice, ca desocotirea dintre comitentă şi comisionara căzută în pretenţii să se facă în lei, având în vedere că valuta plătită de cumpărătorul extern a fost retrasă, comisionara debitoare nu dispune de valută în cont, ambele părţi sunt persoane juridice române, iar comitenta creditoare nu se opune acestui mod de plată. (Sentinţa nr. 81 din 18 iulie 1996)
Contract de comision – întinderea obligaţiei comisionarului
3.14. Potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. 1 Cod Comercial, comisionarul este răspunzător faţă de comitent numai la încheierea contractului nu şi la solvabilitatea cumpărătorului.
Conform art. 412 alin. 2 şi 3 Cod comercial, comisionarul îşi poate lua faţă de comitent şi obligaţiunea de a garanta încetarea contractului din partea terţului contractant, în care caz i se cuvine o previziune specială numită „pentru garanţii”, „pentru credit” ce se stabileşte de părţi prin convenţia lor sau prin justiţie şi este diferită de comision.
Această obligaţiune a comisionarului de a garanta solvabilitatea terţului contractant e cunoscută în doctrină sub numele de „Star del credere”. (Sentinţa nr. 99 din 15 iunie 1999)
Contract de locaţiune – Reziliere
3.15. Acţiunea în reziliere a contractului de locaţiune, intentată de locator este îndreptăţită în baza clauzelor contractuale care conţin pacte comisorii exprese privind întinderea obligaţiilor părţilor în caz de reziliere a contractului.
Şi locatarul, care nu şi-a putut îndeplini o obligaţie contractuală va avea dreptul să rezilieze contractul, notificând în scris proprietarul despre aceasta, cu specificaţia că proprietarul va fi îndreptăţit să păstreze prestaţia executată anterior acestui moment.
Această dispoziţie nu trebuie interpretată nici ca o condiţie pur prestativă, care ar face ca obligaţia să devină nulă potrivit prevederilor art. 1010 Cod civil, dar nici implicând, cu necesitate vreo vinovăţie din partea chiriaşului sau proprietarului.
Ea are a face doar cu aplicarea principiilor generale ale rezilierii, care se aplică contractelor cu succesivă şi care produc efecte numai pentru viitor, adică „ ex … ,„ prestaţiile reciproce executate de părţi anterior nemaiputând fi restituite. (Sentinţa nr. 47 din 19 martie 1999)
Contract de locaţiune – Spaţiu comercial – Chiria datorată
3.16. în cazul rezilierii contractului de închiriere pentru un spaţiu comercial, ca urmare a neexecutării culpabile a obligaţiilor ce revin chiriaşului, acesta este dator, conform, art. 1453 Cod civil, chiar dacă nu s-a prevăzut în contract, să plătească chiria chiar şi pe timpul cât datorită neridicării bunurilor sale mobile din incintă a împiedicat
pe locator să facă o nouă închiriere sau să folosească spaţiul în interes propriu. (Sentinţa nr. 66 din 6 iunie 1996)
Contract de locaţiune – prin reticenţă – Caracteristici
3.17. Ascunderea de către una dintre părţi, la încheierea contractului, a situaţiei reale a bunului contractat poate fi considerată că prezintă caracteristicile juridice ale „dolului prin reticenţă”. In acest sens, literatura juridică şi jurisprudenţa statuează că o parte contractantă este indusă în eroare atunci când, faţă de natura contractului sau faţă de anumite împrejurări, cocontractantul ar fi avut obligaţia de a informa cealaltă parte asupra unor date privind încheierea contractului, dar nu a procedat la această informare. (Sentinţa nr. 47 din 19 martie 1999)
Contract de credit – Rambursare anticipată
3.18. Convenţia părţilor de împrumut are un caracter bilateral şi, fiind încheiată cu o bancă comercială, constituie un act de comerţ, în care câştigul băncii, constând în dobânda calculată, devine un al doilea obiect al contractului alături de suma împrumutată.
Prin urmare, împrumutatul nu poate face o plată anticipată fără acordul prealabil al cumpărătorului, care în acest fel îşi vede ameninţat câştigul său cu titlu de dobândă. (Sentinţa nr. 91 din 25 iulie 1997)
Contract de credit – Culpă
3.19. Conduita culpabilă a creditorului, de a nu fi „achitat la scadenţă” ratele din sumele datorate cu titlu de credit, îndreptăţeşte pe creditor, potrivit clauzelor contractuale, să „declare” anticipat restul de credit ca fiind exigibil şi să pretindă rambursarea acestuia.
întrucât debitorul pârât nu a plătit la scadenţă ratele datorate din credit, potrivit clauzelor din convenţia de credit, creditorul are dreptul să pretindă în întregime restul din creditul datorat înainte de ajungerea la scadenţă a ratelor. (Sentinţa nr. 116 din 14 octombrie 1997)
Contract de credit bancar – Acordarea sindicalizării creditului
3.20. Sindicalizarea creditului acordat de către bancă clientului său se poate face în condiţiile în care acesta are o activitate contractuală eficientă, documentaţia prezentată oferă informaţii certe privind calculul veniturilor şi cheltuielilor estimate a se obţine pe perioada de creditare iar indicatorii de eficienţă economică calculaţi
potrivit datelor prezentate în bilanţ sunt la limitele admise de normele de creditare. (Sentinţa nr. 115 din 13 octombrie 1997)
Contract de asociere încheiat în baza legii 15/1990 – Clauze
3.21. în contractele de asociere încheiate în baza art. 33 din Legea nr. 15/1990, se lasă libertatea părţilor de a prevedea asigurarea unui beneficiu minim, cu exonerarea participării la pierderi a unui asociat. Formularea largă a art. 34 lit. e nu exclude in terminis şi posibilitatea ca părţile să convină participarea la beneficii dar şi la pierderi în cotele cuvenite. Art. 34 a atenuat numai, cât priveşte contractele de ordine încheiate în baza art. 33, caracterul rigid al art. 251 Cod comercial şi a înlăturat nulitatea unei clauze care ar prevedea neparticiparea la pierderi şi asigurarea unei cote de profit în favoarea unui asociat. (Sentinţa nr. 23 din 4 februarie 1999)
Contract de asociere în participaţiune – Interpretarea clauzelor contractuale
3.22. Dispoziţiile art. 978 şi urm. din Codul civil privind interpretarea convenţiilor sunt deopotrivă aplicabile şi contractelor comerciale. Aşa fiind, în lipsa unei clauze exprese privind limitele şi condiţiile participării părţilor la pierderi, se poate reţine fără echivoc din natura contractului, în care tocmai participarea atât la câştig cât şi la pierderi este esenţială, cât şi din celelalte clauze ale contractului care prevăd evident în acest înţeles şi cu acest scop proceduri clare de evidenţă şi urmărire contabilă curentă a pierderilor şi beneficiilor, precum şi din lichidarea pe bază de bilanţ contabil, că părţile nu au avut intenţia să dispenseze pe vreuna din ele de obligaţia participării la pierderi. (Sentinţa nr. 74 din 7 mai 1999)
Contract de asociere în participaţiune – Modificare
3.23. Stabilirea printr-un înscris ulterior (minută) a modalităţii de împărţire a unor profituri suplimentare, neavute în vedere, dar realizate din activităţile comerciale comune stabilite prin contractul de asociere în participaţiune, constituie o modificare a acestuia şi nu un nou contract de asociere. (Sentinţa nr. 115 din 6 noiembrie 1996)
Contract de asociere în participaţiune – Raporturi juridice cu terţii
3.24. în baza art. 253 Cod comercial, asociaţia în participaţiune, fiind lipsită de personalitate juridică, cel de al treilea nu are nici un drept şi nu este obligat decât faţă de acela cu care a contractat. (Sentinţa nr. 129 din 26 iulie 1999)
Contract de asociere în participaţiune – Clauze nule
3.25. Contractul de asociere în participaţiune este reglementat de art. 251 şi urm. din Codul comercial, aplicându-se şi normele referitoare la contractul de societate care sunt compatibile cu natura asociaţiei. Potrivit art. 251 Cod comercial, asociaţia în participaţiune implică participarea nu numai la beneficii ci şi la pierderi. Este nulă convenţia prin care se stipulează ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierderi (art. 1513 alin. 2 Cod civil). Aşa fiind, clauza potrivit căreia se asigură unui asociat participarea la beneficiile societăţii, indiferent dacă se realizează sau nu beneficii şi fără a se prevedea şi participarea la pierderi, este nulă ca fiind contrară art. 251 Cod comercial şi, totodată, lipsită de cauză. (Sentinţa nr. 23 din 4 februarie 1999)
Contract lohn – Natura juridică
3.26. Dacă în cadrul aceluiaşi raport juridic pârâta are pretenţii împotriva reclamantei – în considerarea sistemului lohn-, pentru valorificarea acestor pretenţii are calea unei acţiuni separate la instanţa competentă conform clauzei compromisorii din contract. (Sentinţa nr. 41 din 16 aprilie 1997)
Contract de publicitate – Natura juridică
3.27. Contractul de publicitate prezintă trăsăturile specifice unei intermedieri, convenite în vederea difuzării unor spoturi publicitare, în contextul căruia clientul (anunţător) recurge la serviciile unui agent comercial de profil, care la rândul său asigură difuzarea solicitată prin mijlocirea unor suporţi, (spoturi de radio sau TV).
Contractul dintre părţi are aşadar ca obiect prestări de servicii, iar nu o transmitere de bunuri, deoarece timpul de publicitate nu trece din patrimoniul clientului-anunţător în cel al agentului comercial şi nici invers.
Potrivit art. 405 alin. 2 din Codul comercial, între comitent şi concesionar există în principiu, sub rezerva unor excepţii) aceleaşi drepturi ca şi între mandant şi mandatar, stabilite de art. 379-391 Cod comercial. (Sentinţa nr. 17 din 29 ianuarie 1999)
Contract de consultanţă – Obligaţiile plăţilor
3.28. Cum prin contractul de consultanţă consultantul s-a obligat să asigure derularea contractelor externe în numele clientului său, inclusiv controlul calităţii mărfii, verificarea ambalării sau
încărcării mărfii, şi urmărirea încasării preţului, el nu poate fi ţinut răspunzător în solidar cu pârâta cumpărătoare şi nu i se poate imputa preţul întrucât nu şi-a asumat prin contract această obligaţie. (Sentinţa nr. 148 din 4 noiembrie 1997)
Mandat – Răspunderea mandatarului
3.29. Răspunderea reprezentantului pe bază de mandat -mandatar – care nu are calitatea de prepus al comerciantului cumpărător pentru care a acţionat, poate fi angajată în acţiunea pentru daune a vânzătorului cu care a tratat numai în trei cazuri şi anume:
– dacă nu ar fi făcut cunoscută calitatea sa de reprezentant al altei persoane, obligându-se personal faţă de vânzător;
– dacă s-ar fi obligat printr-o clauză contractuală specială să garanteze obligaţiile cumpărătorului reprezentat (star del credere);
– dacă şi-ar fi depăşit împuternicirile primite de la cumpărătorul reprezentat. (Sentinţa nr. 12 din 9 aprilie 1994)
Contract încheiat prin mandatar – Obligaţiile mandatarului
3.30. Faptul că încheierea contractului s-a făcut printr-un mandatar, nu transferă asupra acestuia obligaţiile contractuale, întrucât potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatarul încheie actul juridic în numele şi pe seama mandantului. (Sentinţa nr. 95 din 3 iunie 1999)
Contract de concesiune – Reziliere
3.31. Concesiorul are dreptul să rezilieze unilateral contractul înainte de expirarea perioadei de concesionare conform clauzelor stabilite în acest sens, cu condiţia notificării concedentului în scris cu 30 de zile înainte, dacă acesta nu respectă condiţiile sau termenii contractului, inclusiv anexele ce fac parte integrantă din contract.
Concesiorul mai poate renunţa la concesiune în cazul dispariţiei obiectului contractului sau al imposibilităţii de a-1 exploata din alte cauze obiective.
în cazul în care datorită viciilor ascunse ale terenului concesionarul a fost în imposibilitate de a-1 exploata, concesionarul este în drept să rezilieze unilateral contractul de concesiune. (Sentinţa nr. 134 din 20 noiembrie 1997)
Contract de servicii – Acţionariat – Nulitate
3.32. Cerinţa unei hotărâri a AGA pentru transferul listei acţionarilor de la Institutul de Management la Registrul Român al
Acţionarilor nu este prevăzută de vreun act imperativ, întrucât societăţile comerciale deschise la public în urma privatizării în temeiul Legii nr. 55/1995 aveau obligaţia legală să îşi ţină registrul acţionarilor la Registrul Român al Acţionarilor SA, singurul registru independent, legea nu prevede cerinţa unei hotărâri a AGA pentru transferul listei acţionarilor şi nici pentru încheierea contractului cu Registrul Român al Acţionarilor SA. (Sentinţa nr. 142 din 27 septembrie 1999)
Contract de servicii – încetare – Condiţii
3.33. Contractul având ca obiect evidenţa acţiunilor pârâtei, tranzacţionabile pe o piaţă specializată, păstrarea în siguranţă şi actualizarea registrului acţionarilor pârâtei, monitorizarea acţiunilor emise şi aflate în circulaţie poate înceta abia în momentul în care se realizează transferul registrului acţionarilor pârâtei la un alt registru independent. Reclamanta este în drept să condiţioneze acest transfer de plata debitelor restante ale pârâtei.
Rezilierea contractului anterior predării registrului acţionarilor pârâtei către un alt registru independent şi autorizat este nelegală, pretenţiile izvorând dintr-o atare situaţie fiind nefondate. (Sentinţa nr. 65 din 7 aprilie 2000)
Contract import carburanţi – Contribuţia la fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea drumurilor
3.34. Constituirea fondului special pentru dezvoltarea şi modernizarea drumurilor a fost statornicită prin Legea nr. 13/1994 care prevede că acest fond special se constituie prin aplicarea unei cote de 5% „asupra valorii la vamă, stabilită potrivit legii, pentru carburanţii auto importaţi”, obligaţia calculării sau vărsării acestei cote în contul Ministerului Transporturilor revenind „importatorilor pentru produsele importate”.
După abrogarea Legii nr. 13/1994 prin Legea nr. 118/1996, această prevedere se menţine cu diferenţa că, prin Legea nr. 119/1996, cota s-a majorat de la 5% la 25%. (Sentinta nr. 145 din 27 noiembrie
1997)
