Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.732/CM
Ședința publică din 13 Octombrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta – pârâtă, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr.1060/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.2504/RJ/88/2007, în contradictoriu cu intimatul – reclamant, domiciliat în T,-,.10,.B,.13, județul T, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din 7 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 9 octombrie 2008 și respectiv 13 octombrie 2008, când au pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta “” T pentru ca în contradictoriu cu aceasta și prin hotărâre judecătorească să se anuleze deciziile de sancționare cu avertisment și reducerea salariului cu 5% pe luna noiembrie 2006, emise de pârâtă, ca fiind netemeinice și nelegale.
S-a mai solicitat ca pârâta să-i plătească 5000 lei daune morale și restituirea sumelor reținute în baza deciziei civile nr. 208/2006.
În motivarea acțiunii reclamantul învederează instanței că măsura de sancționare cu avertisment și reducerea salariului cu 5% pe luna noiembrie 2006 fost dispusă prin deciziile nr. 207/30.11.2006 și 208/30.11.2006.
Prin sentința civilă nr. 737 din 17.05.2007 Tribunalul Tulceaa admis în parte contestația formulată, a anulat ca nelegale și netemeinice deciziile nr. 207/30.11.2006 și 208/30.11.2006 emise de “”
S-a dispus restituirea sumelor reținute în temeiul deciziei 208/30.11.2008.
A fost respinsă cererea cu privire la plata de daune morale, ca tardiv formulată și a fost obligată pârâta la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia nr. 307/CM/27.09.2007 a admis recursurile formulate de și “” T, împotriva sentinței civile nr. 737/2007 a Tribunalului Tulcea, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Tulcea pentru a fi soluționată pe fond.
După rejudecare Tribunalul Tulcea prin sentința civilă nr. 1060 din 15.05.2008, a admis în parte contestația formulată de contestatorul.
A anulat ca nelegale și netemeinice deciziile nr. 207/ noiembrie 2006 și nr. 208/noiembrie 2006 emise de intimata “”
S-a dispus restituirea sumelor reținute în temeiul deciziei nr. 208/ 30.11.2006.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
A fost obligată intimata la 1400 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțând această hotărâre instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate faptul că, reclamantul are un comportament civilizat și normal, iar proba testimonială administrată în cauza de față nu a demonstrat susținerile în sensul că reclamantul ar fi injuriat și amenințat o altă persoană.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs “”
În motivele de recurs, recurenta învederează faptul că, este nemulțumită de hotărârea instanței de fond, întrucât nu s-au luat în considerație declarațiile martorilor audiați în cauză.
Martorul confirmă faptul că, reclamantul a adresat salariatului o serie de injurii, iar fapta săvârșită constituie abatere disciplinară, iar decizia de sancționare nr. 208/2006 a fost emisă în mod legal.
Instanța de fond a interpretat greșit probele administrate întrucât din materialul probator rezultă că reclamantul a rostit expresii urâte la adresa salariatului G și prin urmare decizia nr. 207/2006 a fost emisă legal.
Întrucât acțiunea a fost admisă în parte și cheltuielile de judecată trebuiau admise tot în parte și nu în totalitate.
Examinând criticile formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 207 din 30.11.2006 reclamantul a fost sancționat cu avertisment întrucât în relațiile de serviciu nu a avut o atitudine demnă față de colegi și ceilalți salariați din cadrul societății recurente.
Declarațiile martorilor audiați în cadrul comisiei de disciplină în legătură cu comportamentul reclamantului, nu au fost confirmate în instanță.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, martorii audiați în instanță au arătat că există o stare încordată în această societate, generată de liderul de sindicat care nu susține în fața conducerii societății interesele salariaților.
Datorită acestui motiv au apărut și o serie de contradicții, manifestate de salariații societății. În privința violenței în limbaj a reclamantului, aceasta nu s-a confirmat.
Referitor la cea de-a doua decizie, respectiv nr. 208/30.11.2006 prin care reclamantul a fost sancționat pe o perioadă de o lună cu 5% – noiembrie 2006 – întrucât același reclamant l-a amenințat și i-a adus injurii colegului său, susținerile nu se confirmă. Materialul probator administrat de instanța de fond, nu confirmă faptul că reclamantul ar fi rostit cuvinte injurioase așa cum se reține prin referatul nr. 4677/2006. Tabelul prin care salariații acestei societăți, solicitau conducerii condiții mai bune în vestiarul în care muncitorii se schimbă, nu a ajuns la conducere, ci la poliție, cu alte cereri decât cele inițiale.
Rezultă deci, că în cadrul societății recurente există o stare conflictuală între angajator și angajați, aspecte care trebuie rezolvate pe cale amiabilă, tocmai în ideea de a aplana conflictele ce apar pe parcursul activității.
Reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Nici în privința cheltuielilor de judecată criticile nu sunt fondate, întrucât la filele 20-21 din dosarul de fond, reclamantul a depus chitanța pentru onorariul de avocat în sumă de 200 lei. În funcție de admiterea în parte a acțiunii unitatea “” T, a fost obligată numai în parte la cheltuieli de judecată, respectiv la suma de 1400 lei, nu la întreaga sumă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurenta – pârâtă, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr.1060/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.2504/RJ/88/2007, în contradictoriu cu intimatul – reclamant, domiciliat în T,-,.10,.B,.13, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond;
Red.dec.jud. /21.10.2008
Dact.gref.
4 ex./22.10.2008
