Constată că prin sentinţa penală nr. 300/S/2.11.2011 a Judecătoriei Braşov, în baza art. 332 al. 2 Cod Procedură Penală raportat la art. 197 al. 2 Cod Procedură Penală, s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpaţii M.M.I. şi A.C.V. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, pentru refacerea urmăririi penale.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia organelor de poliţie Bucureşti, din data de 09.10.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de 215 alin. 1,2,3 Cp., referitor la plângerea formulată de S.C. R T 1 B prin reprezentant legal S.D. Prin rezoluţia procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, din data de 09.10.2008 acest act procedural a fost confirmat. Prin ordonanţa procurorului din data de 02.04.2009 dosarul nr. 2550/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina s-a dispus declinarea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.
Procurorul din cadrul Judecătoriei Braşov, dispune la data de 11.11.2009, orele 13,00, prin ordonanţă, extinderea cercetărilor faţă de inculpaţii A.C.V. şi M.M.L. sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal – 8 acte materiale. Se mai dispune începerea urmăririi penale faţă de cei doi inculpaţi pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal – 8 acte materiale.
Totodată se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,2,3 Cod Penal şi înşelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, 8 acte materiale, în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, 9 acte materiale.
Printr-o altă ordonanţă a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, din data de 11.11.2009, dosarul nr.8718P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov se dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
Ulterior, procurorul din cadru Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov a efectuat actele de urmărire penală aferente, a întocmit rechizitoriul şi a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi.
S-a constatat că procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov nu a dispus prin ordonanţă menţinerea actelor îndeplinite de procurorul din cadrul Parchetului Judecătoriei şi nici nu a mai dispus eventual printr-o nouă rezoluţie sau ordonanţă începerea urmăririi penale faţă de faptul că infracţiunea prevăzută de art. 215 al. 5 Cod Penal cade în competenţa materială pentru efectuarea de cercetări penale, în sarcina Parchetului Tribunalului.
Faţă de acestea s-a constatat că actul declanşator al urmăririi penale a fost efectuat de un organ necompetent material, această deficienţă a urmăririi penale neputând fi acoperită prin faptul că ulterior actele de cercetare penală au fost efectuate de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
Procurorul din cadrul unui parchet necompetent material a apreciat faţă de plângerile formulate şi actele depuse că nu există nicio situaţie din cele prevăzute de art. 10 Cod Procedură Penală astfel a dispus printre altele începerea urmăririi penale pentru o infracţiune pentru care competenţa materială de a efectua urmărirea penală revine unui procuror de la un parchet superior.
Pornind de la premisa actului declanşator al procedurii a fost efectuat de un procuror necompetent material, chiar dacă actele de cercetare şi rechizitoriul au fost efectuate de un procuror competent, instanţa în analiza legalităţii urmăririi penale trebuie să se raporteze la ordonanţa de începere a urmăririi penale, care datorită faptului că nu este dispusă cu respectarea normelor de competenţă materială, determină nulitatea întregii urmăriri penale, cu consecinţa refacerii ei.
Procurorul din cadrul parchetului local constatând formularea mai multor plângeri împotriva celor doi inculpaţi, pentru fapte ce păreau similare, ar fi trebuit să constate că datorită cuantumului prejudiciilor reclamate se conturează faţă de numărul plângerilor, datele faptelor reclamate, posibilitatea unei rezoluţii unice şi deci aplicabilitatea dispoziţiilor art. 41 al. 2 Cod Penal şi implicit a dispoziţiile aliniatului 5 ale articolului 215 Cod Penal, astfel întregul dosar trebuia declinat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, pentru ca dispoziţia de extindere a cercetărilor penale, de începere a urmăririi penale şi de schimbare a încadrării juridice să fie dispusă de procurorul competent din punct de vedere material. Sau, fără a fi apreciat ca un exces de formalism exagerat, chiar dacă procurorul necompetent din punct de vedere material a dispus actele despre care s-a făcut vorbire anterior, procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, trebuia să procedeze la emiterea unei noi ordonanţe prin care trebuia să dispună în condiţii de legalitate faţă de cei doi inculpaţi, în circumstanţele plângerilor formulate împotriva acestora.
Începerea urmăririi penale presupune efectuarea unor actelor procesuale şi procedurale necesare în vederea realizării obiectului urmăririi, prin acest act se creează cadrul în baza căruia acuzatul va fi inculpat.
Începerea urmăririi penale este un act de dispoziţie care trebuie dispus în condiţii de legalitate şi de competenţă materială faţă de obiectul urmăririi penale, calitatea persoanei, etc.
După verificarea şi constatarea că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru începerea urmăririi penale, procurorul dacă este urmărire proprie, sau organele de poliţie în celelalte cazuri, va dispune actul procesual care constituie actul de dispoziţie pentru începerea urmăririi penale care se consemnează într-un proces verbal care este un act constitutiv al procesului penal, prevăzut de lege, reprezintă o manifestare de voinţă a organului judiciar prin care se declanşează activitatea procesuală în vederea realizării scopului acesteia.
Nu se pune problema vreunui caz urgent, care nu suferă amânare, în care dispoziţia de începere a urmăririi penale ar putea fi dată de un organ necompetent, situaţie în care lucrările întocmite de acesta vor fi înaintate de îndată procurorului care exercita supravegherea activităţii, sau urmărirea pentru a dispune din nou în condiţii de legalitate.
Dispoziţia de începere a urmăririi penale, conform art. 228 Cod Procedură Penal, se consemnează într-o rezoluţie, cu excepţia sesizării din oficiu pentru care actul procedural care marchează începerea procesului penal este procesul verbal încheiat se către organul de urmărire penală. Rezoluţia este un act simplu deoarece se referă la fapta şi persoana indicată prin sesizare. Procesul verbal şi ordonanţa sunt acte procedurale mai complexe decât rezoluţia deoarece cuprind mai multe date şi chiar o motivare, constituie materializarea dispoziţiei de începere a urmăririi penale. Primul constată existenţa unei stări de fapt, cel de-al doilea existenţa unor date despre săvârşirea unei fapte penale, urmând a se confirma sau infirma cu ocazia cercetărilor dacă fapta s-a săvârşit sau nu. Dar mai înainte de acestea, conform art. 210 Cod Procedură Penală, organul de urmărire sesizat în vreuna din modalităţile prevăzute de art. 221 Cod Procedură Penală, îşi verifică competenţa. În speţă aceasta aparţinea conform art. 209 al 4 raportat la art. 27 al. 1 litera a Cod Procedură Penală, Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
Încadrarea juridică a faptei pentru care se dispune începerea urmăririi penale este cea care conferă competenţa materială pentru efectuarea de cercetări penale, precizarea acesteia fiind o îndatorire de bază a organului de urmărire penală, deoarece de ea depind o serie de consecinţe juridice importante cum ar fi: competenţa, posibilitatea de a efectua urmărire penală din oficiu pe baza autorizaţiei sau a plângerii prealabile, posibilitatea luării unor măsuri preventive împotriva învinuitului etc.
În consecinţă, având în vedere cele expuse, instanţa de fond a apreciat că în prezenta cauză urmărirea penală a fost dispusă cu încălcarea normelor de competenţă materială, aspect ce se răsfrânge asupra tuturor actelor de urmărire efectuate ulterior, chiar dacă acestea au fost dispuse de procurorul competent din punct de vedere material, qvod nullum este, nullum producit effectum fiind aplicabil în cauză, în sensul că actul declanşator al urmăririi penale a fost dispus în condiţii de necompetenţă materială, aspect ce se răsfrânge asupra tuturor actelor de urmărire penale ulterior întocmite.
Consecinţa ce derivă din aceasta este, conform art. 332 al. 2 Cod Procedură Penală raportat la art. 197 al. 2, teza I Cod Procedură Penală, restituirea cauzei la parchet ca urmare a nerespectarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială, şi refacerea întregii urmăriri penale în condiţii de legalitate, în acest sens, urmând a dispune cu privire la începerea urmăririi penale, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă tribunalul Braşov care susţine că la aceeaşi dată la care s-a dispus extinderea cercetării penale în ceea ce-i priveşte pe cei doi învinuiţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi începerea urmăririi penale pentru această infracţiune, s-a dispus şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov şi între aceste două momente nu s-a efectuat nici un fel de act procesual sau procedural. La data de 28.09.2010 s-a adus la cunoştinţa învinuiţilor M.M.I. şi A.C.V., în temeiul art. 6 şi respectiv art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală încadrarea juridică a faptelor, respectiv înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, au aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în prezenţa apărătorului ales. La data de 09.02.2011 de asemenea, în prezenţa apărătorului ales, cei doi învinuiţi au fost audiaţi cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Prezentarea materialului de urmărire penală a fost efectuată la data de 28.03.2011 de către procurorul competent, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, în prezenţa apărătorului ales. Se consideră că urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea normelor privind competenţa materială şi nu li s-a încălcat inculpaţilor vreun drept procesual. Faptul că procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov nu a mai început încă o dată urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal echivalează cu faptul că şi-a însuşit-o şi pe cale de consecinţă a confirmat-o. În acest caz se invocă dispoziţiile art. 42 alin. 2 Cod procedură penală, care arată că în caz de declinare pentru competenţa materială, instanţa sau organul de urmărire căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa sau organul de urmărire desesizat, neimpunând efectuarea unui act în acest sens.
Analizând actele şi lucrările dosarului curtea constată că recursul parchetului este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele motive.
Extinderea cercetării penale se face de către procuror, în temeiul art. 238 Cod procedură penală, în cazul în care se constată existenţa unor fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului.
Procedura este diferită, după cum urmărirea penală se efectuează cu acţiunea penală pusă în mişcare sau fără ca acţiunea penală să fi fost pusă în mişcare.
În cazul în care urmărirea penală se desfăşoară fără ca acţiunea penală să fi fost pusă în mişcare, doctrina penală şi practica judiciară consideră că nu mai este necesară începerea din nou a urmăririi penale, pentru faptele noi, pentru care s-a extins cercetarea penală. La fel şi în cazul în care se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, în cursul urmăririi penale, fără acţiunea penală pusă în mişcare. Doar în cazul în care urmărirea penală s-a desfăşurat cu acţiunea penală pusă în mişcare este necesară punerea în mişcare a acţiunii penale pentru noile fapte, ceea ce nu este cazul în speţă.
În consecinţă, având în vedere că în cauză a fost începută în mod legal urmărirea penală faţă de învinuiţii M.M.I şi A.C.V., prin rezoluţia organelor de poliţie Bucureşti din data de 09.10.2008, nu se poate susţine că urmărirea penală a fost dispusă cu încălcarea normelor de competenţă materială şi că acest lucru ar atrage nulitatea întregii urmăriri penale. La momentul la care s-a început urmărirea penală competenţa de efectuare a supravegherii urmăririi penale aparţinea parchetului de pe lângă judecătorie şi aceasta a fost legal începută faţă de cei doi învinuiţi.
Chiar dacă, după ce a dispus extinderea cercetării penale pentru faţă de învinuiţii A.C.V. şi M.M.I., sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal – 8 acte materiale, s-a dispus de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi începerea urmăririi penale faţă de cei doi învinuiţi, pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal – 8 acte materiale, acest lucru nu poate atrage nelegalitatea începerii urmăririi penale, deoarece este vorba de un act în plus, necerut de lege în această situaţie. În acest caz este necesară doar încunoştinţarea învinuiţilor despre extinderea cercetării penale pentru alte fapte, fapt care s-a îndeplinit în speţă.
În ce priveşte ordinea în care se efectuează actele procesuale în cazul extinderii cercetării penale, aceasta nu poate fi decât aceea a efectuării mai întâi a extinderii cercetării penale şi apoi a declinării competenţei de soluţionare a cauzei, dacă faptele pentru care s-a extins cercetarea penală atrag competenţa de soluţionare a altui organ de urmărire penală. Nu se poate reţine că în acest caz dosarul ar trebui declinat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, pentru ca dispoziţia de extindere a cercetărilor penale, de începere a urmăririi penale şi de schimbare a încadrării juridice să fie dispusă de procurorul competent din punct de vedere material, deoarece necompetenţa materială a parchetului de pe lângă judecătorie a survenit ca urmare a noii încadrări juridice a faptei. Aceeaşi este situaţia şi în cazul în care în urma schimbării încadrării juridice a faptei organul de urmărire penală nu mai este competent pentru soluţionarea cauzei, având în vedere noua încadrare juridică a faptei: mai întâi organul judiciar dispune schimbarea încadrării juridice a faptei şi ulterior dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea organului judiciar competent potrivit noii încadrări juridice.
Aceasta este şi raţiunea pentru care dispoziţiile art. 45 raportat la art. 42 alin. 2 Cod procedură penală permit organului judiciar căruia i s-a trimis cauza să folosească actele îndeplinite şi să menţină măsurile dispuse de organul judiciar desesizat ca urmare a necompetenţei materiale sau după calitatea persoanei.
Celor doi inculpaţi nu li s-a produs vreo vătămare a drepturilor procesuale prevăzute de legea internă sau de Convenţia europeană a drepturilor omului, având în vedere că aceştia au fost informaţi de organul de urmărire cu privire la noua faptă imputată şi au avut timpul şi înlesnirile necesare pentru a-şi face apărarea cu privire la aceasta.
Cum în speţă nu se poate reţine că este incident vreunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute, în mod limitativ, de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, se va admite recursul parchetului şi se va dispune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
DECIZIA PENALĂ NR. 838/R/17 octombrie 2012/redactat CCG
