Legea nr. 85/2006, art. 4 alin. (4), art. 17 alin. (1) pct. b) O.U.G. nr. 86/2006, art. 37
Remuneraţia practicienilor în , pentru activităţile desfăşurate de aceştia, este unul dintre drepturile fixate de O.U.G.
nr. 86/2006 în beneficiul lor, ca o contraprestaţie a serviciilor efectuate, în dosarele în care sunt numiţi, ordonanţa nefixând cuantumul remuneraţiei, ci numai criteriile de stabilire a acesteia, făcând distincţie destul de netă între cele două faze ale procedurii colective, respectiv, între faza de observaţie şi faza definitivă.
în situaţia în care onorariul administratorului judiciar urmează să fie achitat din fondul de lichidare, acesta va fi stabilit de către judecătorul-sindic şi, prin urmare, în această ipoteză, creditorii pot negocia toate aspectele legate de administratorul judiciar, mai puţin remuneraţia.
C.A. Constanţa, s. com., dec. nr. 522/COM/ din 3 iulie 2008, nepublicată
Prin cererea adresată judecătorului-sindic la data de 3 septembrie 2007, L. I.P.U.R.L. Constanţa în calitate de fost administrator judiciar provizoriu desemnat prin sentinţa civilă nr. 2921/COM din 22 mai 2006 a Tribunalului Constanţa, al SC S.M. SA în insolvenţă, a solicitat instanţei judecătoreşti aprobarea plăţii sumei de 431.044,66 lei din fondurile debitoarei, reprezentând contravaloarea a 121.380 euro inclusiv TVA, calculată la cursul de 3,5512 lci/euro din data de 22 mai 2006, reprezentând onorariu fix pentru perioada în care L. I.P.U.R.L. (succesor de drept al SC L. SRL) a fost administrator judiciar al debitoarei.
Motivând cererea, petenta învederează în esenţă că la data de 8 septembrie 2006 a negociat cu membrii comitetului creditorilor onorariul cuprins în oferta profesională, iar aceştia au fost de acord cu oferta. La data de 17 noiembrie 2006, adunarea generală a fost de acord în procent de 51,49% din totalul creditorilor prezenţi cu oferta profesională susţinută de SC L. SRL. Având în vedere că a procedat la inventarierea şi analizarea unui nr. de 12 active, volumul mare de acte analizate şi că şi-a îndeplinit atribuţiile conferite de lege şi dispuse de judecătorul-sindic, consideră că este îndreptăţită la onorariul fix solicitat. Prin cerere se solicită instanţei a se dispune asupra definitivării onorariului cuvenit L. I.P.U.R.L. pentru perioada 22 mai 2006-26 februarie 2007, la nivelul ofertei profesionale susţinută şi negociată cu comitetul creditorilor şi aprobată de adunarea generală a creditorilor SC S.M. SA din data de 17 noiembrie 2006. Mai arată că inventarierea imobilelor şi a bunurilor mobile din patrimoniul debitoarei şi analizarea situaţiei lor tehnice şi juridice a presupus dislocarea de către L. I.P.U.R.L. a unor persoane de specialitate tehnică şi juridică din personalul său propriu, fără a afecta cheltuielile cu procedura insolvenţei, personal care a contribuit la întocmirea inventarului de preluare a administrării. Menţionează că nu a angajat pe cheltuiala debitorului personal pentru a îndeplini actele de procedură necesare insolvenţei, iar analiza situaţiei debitoarei în referire la active a fost îngreunată, urmare a lipsei documentelor pe care aceasta a
refuzat sistematic a le pune la dispoziţia administratorului judiciar, care s-a
aflat în situaţia de a asigura şi paza activelor aparţinând debitoarei. In drept, invocă dispoziţiile art. 37 alin. (1), (2) şi (3) din O.U.G. nr. 86/2006, art. 11 pct. d), art. 17 alin. (1) pct. b), art. 20 alin. (1), lit. a)-n) şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea nr. 83/bis din 18 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia comercială, judecătorul-sindic respinge cererea de aprobare a plăţii sumei de 431.044,66 lei reprezentând onorariu fix, formulată de L. I.P.U.R.L. ca neîntemeiată, reţinându-se în esenţă că: pentru stabilirea altui onorariu decât cel fixat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschiderea a procedurii insolvenţei, este necesară existenţa hotărârii adunării creditorilor, prin care să se fi stabilit onorariul acestuia. Din proce-sul-verbal al adunării creditorilor din data de 17 noiembrie 2006, rezultă că s-au discutat condiţiile numirii administratorului judiciar, rezultatul votului pentru confirmarea lui L. I.P.U.R.L. fiind de 51,49%.
Prin sentinţa civilă nr. 8616/COM din 18 decembrie 2006 pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul nr. 2812/118/2006 s-a dispus desfiinţarea în tot a hotărârii adoptate de către adunarea creditorilor debitorului SC
S.M. SA la data de 17 noiembrie 2006. Potrivit art. 19 alin. (2) din „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia Reţine instanţa că, prin urmare, hotărârea adunării generale în care s-au discutat condiţiile numirii administratorului judiciar, inclusiv onorariul acestuia, a fost desfiinţată în totalitate indiferent din ce motive, astfel încât acesta nu mai are nicio valoare şi nu mai poate justifica cererea fostului administrator de decontare a onorariului negociat în condiţiile art. 19 din Legea nr. 85/2006. Având în vedere că nu s-a făcut dovada negocierii onorariului solicitat prin prezenta cerere şi aprobării acestuia de către adunarea creditorilor, judecătorul-sindic respinge cererea ca neîntemeiată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs L. I.P.U.R.L., criticând-o pentru nelcgalitate şi netemeinicie, invocând, ca temei de drept aplicabil, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu următoarea motivare: în mod nelegal instanţa de fond nu a apreciat asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 37 alin. (1), (2) şi (3) din O.U.G. nr. 86/2006, din care rezultă că administratorul judiciar al debitoarei are dreptul la onorariu fix pentru depusă, onorariu care urmează a fi stabilit în funcţie de gradul de complexitate al dosarului în insolvenţă, respectiv a activităţii depuse. Arată recurenta că a avut calitatea dc administrator judiciar provizoriu al debitoarei SC S.M. SA. Din cauza complexităţii dosarului, volumului mare de acte analizate şi activităţii depuse, recurenta consideră că are dreptul legal la onorariul fix în
cuantum dc 107.100 euro inclusiv TVA, reprezentând 380.333,52 lei conform ofertei profesionale pentru activitatea de supraveghere a operaţiunilor şi gestionarea patrimoniului SC S.M. SA. Prin întâmpinare, administratorul judiciar al debitoarei, P.B.R.S. I.P.U.R.L., solicită respingerea recursului formulat de recurentă ca nefondat.
Curtea a apreciat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin sentinţa civilă nr. 2921/COM din 22 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de SC S.M. SA, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu SC L. SRL, fixându-se un onorariu (provizoriu) în sumă de 1.500 lei, exclusiv TVA, onorariu fix, pentru activitatea ce urma a fi desfăşurată. Debitoarea SC S.M. SA deduce judecăţii o cerere de înlocuire a administratorului judiciar, desemnat provizoriu, SC L. I.P.U.R.L., astfel că, prin încheierea nr. 1142/COM din 26 februarie 2007, judecătorul-sindic admite cererea dispunând înlocuirea administratorului judiciar provizoriu al debitoarei cu P.B.R.S. I.P.U.R.L., care urma a îndeplini atribuţiile fixate prin lege şi prin încheierea nr. 7302/COM din 6 noiembrie 2006, în schimbul unui onorariu fix de 2.000 lei şi 8% din sumele obţinute prin valorificarea activelor şi creanţelor recuperate din averea debitorului. Sus-menţionata încheiere devine irevocabilă prin respingerea ca nefondată a recursului declarat de SC L. I.P.U.R.L. prin decizia civilă nr. 1334/COM din 6 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, Secţia comercială.
Prin cererea dedusă judecăţii, fostul administrator judiciar al debitoarei solicită judecătorului-sindic aprobarea plăţii sumei de 431.044,66 lei, reprezentând onorariu fix al L. I.P.U.R.L. pentru perioada 22 mai 2006-26 februarie 2007, urmare a tuturor măsurilor şi atribuţiilor îndeplinite prin activitatea desfăşurată în calitate de administrator judiciar provizoriu al debitoarei, cuantumul sumei fiind stabilit în funcţie de gradul de complexitate a activităţii, cu precizarea că, deşi s-a dispus înlocuirea sa, măsurile de admi-
nistrare dispuse au fost menţinute de instanţă. In sprijinul motivării cererii, administratorul judiciar provizoriu face referire la împrejurarea că, la data de 8 septembrie 2006, a negociat cu membrii comitetului creditorilor onorariul cuprins în oferta profesională, pentru ca la data de 17 noiembrie 2006 adunarea generală să fi fost de acord, în cotă de 51,49% din totalul creditorilor prezenţi, cu această ofertă, astfel că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a i se aproba plata sumei indicate cu titlu de onorariu fix pentru perioada dc referinţă. Susţinerile recurentei sus-expuse nu pot fi primite de instanţă deoarece, în speţă, sunt aplicabile intr-adevăr dispoziţiile cuprinse în art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi
remuneraţia”, text în raport cu care este de necontestat că, pentru stabilirea altui onorariu decât cel stabilit de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei, este necesară hotărârea adunării creditorilor prin care să se fi stabilit onorariul acestuia.
Curtea reţine că hotărârea adoptată de către adunarea creditorilor debitorului S.M. SA din data de 17 noiembrie 2006, ca de altfel şi procesul-verbal al adunării creditorilor din 17 noiembrie 2006 au fost contestate prin cererea înregistrată sub nr. 2812/118/2006 la Tribunalul Constanţa de către creditoarea B.C.R. SA, Sucursala Constanţa, solicitându-se desfiinţarea acestora, iar prin sentinţa civilă nr. 8618/COM din 18 decembrie 2006 Tribunalul Constanţa, Sccţia comercială, judecătorul-sindic dispune în sensul desfiinţării în tot a hotărârii adoptate la data de 17 noiembrie 2006. Sus-menţionata hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 551/COM din 16 aprilie 2007, pronunţată de Cuilea de Apel Constanţa, Secţia comercială, urmare a renunţării P.B.R.S. I.RU.R.L. la judecarea recursului, aceasta în condiţiile în care în perioada judecăţii prin încheiere definitivă şi judecătorul-sindic a procedat la înlocuirea administratorului judiciar provizoriu, L. I.RU.R.L., cu sus-menţionatul administrator judiciar al debitoarei şi, în atare condiţii L. I.RU.R.L. şi-a pierdut calitatea de administrator judiciar al debitoarei, implicit şi calitatea de recurent. Prin urmare, hotărârea Adunării generale în care s-au discutat condiţiile numirii administratorului judiciar, inclusiv onorariul acestuia, a fost desfiinţată în totalitate, indiferent din ce motive, astfel încât aceasta nu mai are nicio valoare şi nu mai poate justifica cererea fostului administrator de decontare a onorariului negociat în condiţiile art. 19 din Legea nr. 85/2006.
într-o atare situaţie, curtea apreciază că, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada negocierii onorariului solicitat prin cerere şi aprobării acestuia de către adunarea creditorilor, astfel încât cererca dedusă judecăţii apare ca fiind neîntemeiată, neîndeplinind condiţiile impuse de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Chiar dacă administratorul judiciar provizoriu al debitoarei-recurentă a desfaşurat activităţi de administrare judiciară a debitoarei SC S.M. SA în perioada 22 mai 2006-26 februarie 2007, menţinute de instanţă, curtea reţine că, în baza art. 37 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, nu poate fi admisă cererea de acordare a onorariului fix propus de administratorul judiciar, neexistând temei legal în legea insolvenţei care să poată fi coroborat cu sus-menţionatul text, astfel încât susţinerile recurentei să poată fi primite. Cum nu sunt motive pentru reformarea hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., curtea a respins recursul ca nefondat.
